Bulgaria – Bine ați venit cu buletinul

Cu ocazia sărbătoririi a 15 ani de Club Oceanic... și a primirii legitimației, cu specificația de membru al "Departamentului misiuni expediționare", pentru care sunt tare mândră, într-o sâmbătă dimineață iau drumul Constanței.

Întâlnirea membrilor clubului este la ora 9:30, la Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța. Două dubițe ne vor duce până la Capul Kaliakra. La vamă nu avem nevoie decât de buletine... și de minimum 18 ani împliniți ca să putem trece granița. Doi dintre ai noștri rămân acasă deoarece nu au vârsta minimă pentru care să nu fie necesară procura de la notariat, semnată de părinți. Vameșii sunt de neînduplecat și le admir seriozitatea. În rest, nici carte verde, nici asigurare medicală nu îți cere nimeni. Ba poți ieși chiar și cu o mașină în leasing.

Desi mergem spre sud, vremea e mai rece decât acasă. Țurțurii și bruma fac parte din peisaj (doar e februarie și vremea are dreptul). O primă oprire este la Kavarna, unde căutăm fără rezultat muzeul. Dar facem o mică plimbare prin orașul cu aspect comunist.

Ajunși la cetate, supriza a fost că nimeni nu o păzea: nici oșteni, nici careva la casa de bilete. Accesul a fost liber, ca și curiozitatea de noi descoperiri. Solurile roșiiatice, grotele micuțe, țărmul abrupt și marea în valuri au creat un cadru peste gradele cu minus.

Cetatea Kaliakra (Калиакра) e situată pe o limbă de pământ, cam la 12 kilometri de Kavarna și 60 kilometri de Varna, cu faleze ce ating și 70 m înălțime față de nivelul mării pe alocuri. Numele este de origine bizantină și înseamnă "capul" sau "fortăreața frumoasă".

Cea mai populară legendă spune că 40 de fecioare au preferat să își taie părul și să se arunce în apele marii decât să cadă pradă turcilor. Un obelisc ce amintește de această legendă te întâmpină la intrare.

O alta legendă spune că Sf. Nicolae, patronul marinarilor, fugind din calea otomanilor, a fost ajutat de Dumnezeu, care a făcut o limbă de pământ din ce în ce mai lungă pentru a avea unde fugi. Capela construită în 1993 este dedicată acestui sfânt.

Pe lângă populațiile umane ce s-au perindat de-a lungul timpului, pe aceste locuri trăiesc în pace și numeroase populații de cormorani și delfini, specii pentru al căror trai se zbat și membrii Clubului Oceanic.

Înainte ca soarele să își închidă pleoapele, plecăm spre Balchik. Se ajunge în 30-40 de minute de la Kavarna. Admirăm orășelul în apus și suntem cinstiți cu o pizza și o băutură la sub 10 lei (mai puțin de 4 leva).

A doua zi, presa a venit și a felicitat Clubul Oceanic pentru eforturile depuse de-a lungul celor 15 ani de activitate. Urmează expediția "Atlas 2007", din Maroc, ale cărei detalii trebuie puse la punct.