Miercurea fără cuvinte – Zăpezile de altă dată

Publicat de la 23:38 10 comentarii
Etichete:

Oriental Metal – Metalul viitorului

Hmm: concert la Preoteasa. Numai că acum Preoteasa nu se mai cheamă Preoteasa, dar tot nume cu conotații bisericești are: The Silver Church.


Vizita a fost una culturală, că doar ne aflam la Casa de Cultură a Studenților. Am participat nu la o slujbă, ci la un concert în care au cântat în același timp creștini, musulmani și evrei. Concertul a făcut parte din The tour of the Salem al celor de la Orphaned Land, însoțiți în turneu de două formații frantuzești, Arkan și Artweg, și de o formație tunisiană, Myrath.


Prima trupa – Artweg din Franta – cântă cu zece oameni în public, după cum îmi spune o voce dintre cele câteva prezente, eu nenumărându-mă printre cei zece. Ciudat cum un hard-core face introducerea ritmurilor orientale.


Ajung în "naos" exact când începe concertul a doua trupă: Arkan.


Sarah, vocalista, mă duce cu gândul la o Fata Morgana. Pletele scuturate în ritm de belly-dance sau de acorduri de Fanar te fac să te gândești la un popas la umbră de palmier în oază sau de kebab în bazarul din Constantinopole.


Calea Lactee luminează imaginația și un colț din scenă. Aproape fără să îmi dau seama, mă las să plutesc și eu în ritmurile francezilor (din care câțiva au sânge arab).


Myrath încep în ritmuri de cămile pășind peste dune. Mai că îmi vine să cred că tuaregii și-au lăsat cămilele la intrare.


Chiar: cum ar suna Tuareg Metal? Eu cam asta am impresia că am ascultat în seara asta. Îmi imaginez că băieții și-au lăsat straiele deșertice în garderobă.


Doar tobarul are o freză de Soare-răsare.


Pe scena se fac tot felul de duete:  Kobi o însoțește vocal pe Sarah, apoi Yossi își aduce sitarul la Myrath, Sarah vine la Sapari la Orphaned, după care scena se tot umple de instrumente și de acorduri.


Un steag israelian este oferit scenei și agățat de microfon. Kobi dansează, desculț și voios.


Yossi (chitaristul) zâmbește în tot timpul concertul.


Nora e un fel de We are the world de la Michael Jackson citire... sau cântare ori de Deschideți poarta Sorelui a la Marius Țeicu și prietenii și toată scena se umple de artiști.


Astfel, Silver Church a fost în seara asta biserică, moschee și sinagogă rock, adică un fel de Sf. Sofia.
Mai multe detalii găsiți la colegii de la Maximumrock.
p.c. Îi multumesc lui Cipane pentru fotografii.

Publicat de la 11:15 4 comentarii
Etichete:

Miercurea fără cuvinte – munții din 2011

Publicat de la 10:01 10 comentarii
Etichete: ,

Celelalte Cuvinte – 30 de ani de versuri și stări necomerciale

Eu una așteptam concertul celor de la Celelalte Cuvinte încă de acum cinci ani, imediat după ce am savurat și ultima melodie de la aniversarea celor 25 de ani în concertul de la Teatrul Național.


Intru în sală (Sala Palatului) și îmi vine să fac o glumă proastă. "Oare Pittiș va veni/fi la concert?" El a fost cel care a deschis drumul de treizeci de ani al Cuvintelor.


Luminile se sting și se aude vocea... Moțului. El este cel care i-a descoperit pe cei de la Celelalte Cuvinte și tot el i-a prezentat în această seară, ca acum 30 de ani.


Concertul începe  cu Oglinda, o piesă în șase acte, o creație cam de durata lui Negru Vodă de la Phoenix. Pentru mai bine de 20 de minute sunt proiectate secvențe din istoria Cuvintelor. Imaginile de pe scenă, cele live de data asta, și proiectate pe ecranele laterale, au cadre care duc și ele cu gândul la anii '80. Și când mă gândesc că nu am decât cu un an mai mult ca ei, anii lor majoritatea cântați în versuri... foarte românești (având în vedere că românul s-a născut poet). Filosofez câteva clipe și gândul mă poartă la imagini românești, la poeți români și la stări studențești.


O mare, un tren, niște scrisori... toate sunt atât de... anii '80. Timpul și spatiul sunt împlinite în Cuvinte.


Zmeiele își înting sforile, apoi Lupii aleargă prin păduri.


Piese (cărora eu le-aș spune opere de artă, fără nicio exagerare) precum Dacă vrei, Un sfârșit e un început, și altele care au creat fundalul sonor al numeroaselor iubiri au fost păstrate pentru ultima oră din concert.


Din punct de vedere artistic, spectacolul a fost perfect.


Celorlalte cuvinte nu îmi rămâne decât să le urez ETC.
Publicat de la 17:44 1 comentarii
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)