Maroc - partea 1
Maroc - partea 2
Maroc - partea 3
Ziua 16 - 21 aprilie: Foum Zguid - Tisslite/Anzel/Oued Anzal - Oued Iriri - Ouarzazate Gorges du Dades (Cheile Dadesului)
N 29o 58` 21,4``
V 006o 45` 37,7``
Suntem in hamada. Ultimul pe care l-am lasat in urma a fost Foum Zguid - numit si The last before the dunes.
Razvan sustine ca azi noapte ar fi “cazut” vantul vreo 3-4 ore. Restul echipajului nu prea este de acord. La un moment dat, Roxana si cu mine ne-am trezit si batea vantul asa de tare ca am crezut ca mai e vreo lighioana prin cort (in afara de noi). Nu era decat forta vantului.
La micul dejun avem oua, obisnuite, de gaina. Fac nota discordanta cu inca vreo doi si le vrem fierte. Ceilalti le vor manca papara.
O fetita beduina si-a facut curaj si a venit pana la tabara dupa mai multe opriri pe traseul ei. Venea de undeva de la baza muntelui, aparent de nicaieri. A primit cateva haine si o conserva cu ciorba.
Relu a intins prelata, instaland astfel cabina de dus. Asa cum eu ma bucur pentru pasarelele care nu se prind in plasa lor, asa se vor bucura ei daca va cadea prelata cand voi face eu baie cu Roxana (pe rand).
Trunchiurile copacilor sunt patate de sange uscat, semn ca de ei au fost agatate caprele taiete.
Plecam in jur de ora 10. Sper sa ajungem cat de cat repede (facem 15 km intr-o ora) la sosea. Evident ca oprim la 2-3 soparle si ajungem la sosea la ora 12.
(Daca vreti sa urmati traseul, dar nu sunteti la fel de indrazneti in a merge prin hamada, aveti niste propuneri de gazde: where to stay in Morocco.)
La ora 7.00 am sunt 15.7o C la umbra si 24,5oC la soare. Suntem la 641 m alt.
Prajiturile marocane sunt foarte bune (oare ce prajituri nu sunt bune?). Mai multe straturi umplute cu crema si cu frisca in stat subtire iti ofera o gustare dulce-dulce.
Curiozitatea ma face sa cumpar o revista gen Nat Geo, dar nu inteleg nimic din ea (doar fotografiile: textul este numai in araba si nici fotografiile nu mi se pare prea grozave). Totusi pentru 10 dh (3 lei) merita sa il rasfoiesti. Cumpar si o harta a Marocului, asa cum il vor marocanii, cu Sahara Occidentala intre granitele sale (35 dh – 10 lei).
Tabara aceasta a fost cea mai sudica de pe teritoriul Marocului. Deja ne indreptam (mai) inspre nord. Planuim sa intindem corturile pentru doua nopti la Ouarzazate - vechea capitala berbera. Poarta Desertului - cum a fost numit orasul - se situeaza la aproape 1200 de m la poalele sudice ale Atlasului Inalt. Pentru noi e poarta spre munti.
Ajungem la 1700 m alt si suntem la cea mai mare inaltime strabatuta pana acum. Drumul este gen Transfagarasan, dar fara verde: numai piatra si nisip. Aparent pustiu, dar cu soparle pitite si pasari asemanatoare fazanilor, insa fara coada. Suntem la 68 km de Ouarzazate. Pe stanci sunt insirate covoare de curand spalate si pe langa noi, in sens invers, trec doua KTM-uri. Imi era un pic dor de sunetul lor.
N 30o C 42` 07``
V 007oC 16` 11`
1603 m alt; t = 19 – 22o C
A inceput si o ploaie mica cu tunete…cu sonor mic.
Avem noi capturi: o veverita si niste pesti. Tocmai ne-au anuntat prin statie cei din Testoasa ca este un miros suspect la ei in masina. Poate veverita este o specie de sconcs.
Nisipul este usor inlocuit de soluri rosii, cu multe pietre. Vantul ne insoteste de la plecare. Turme de capre (negre) si de oi ne ies adesea in cale. Drumul e lat doar pentru o banda de mers si cel mai adesea noi intram in balarii sa facem loc celorlalti.
Am intalnit multi turisti cu rulote – caravene, cu biciclete sau motociclete, in majoritate francezi. Norii josi, albi si pufosi, sunt uneori inlocuiti de cei gri, fara forma.
Ajungem la Ouarzazate. Trecem pe langa un studio de film. Aflu mai tarziu ca aici s-au filmat Lawrence of Arabia (1962), Star Wars (1977), The Living Daylights (1987), The Last Temptation of Christ (1988), The Mummy (1999), Gladiator (2000) and Martin Scorsese's Kundun (1997).
Se pune de o ploaie cu galeata, iara siroaie imense isi fac drumul pe sosea.
Poate va amintiti imaginile din stirile de la TV. Catalin si pelerina lui erau vedetele.
Trecem si pe langa o frumoasa medina. Din pacate nu avem vreme sa o vizitam (motiv pentru mine sa revin candva pe aici). Ploaia torentiala nu ne permite popasul, iar fulgerele se pun in calea noastra ca in calea Anei lui Manole. Remarc si un frumos bazar cu obiecte de artizanat.
Case cu un etaj, traditionale, de culoarea nisipului, usor rosiatice, cu ferestre cu gratii si cadre albe sunt pe marginea drumului, parca iesite din basmele celor 1001 de nopti.
Pe sosea este o balta, numai buna pentru scufundari. Oare au canalizare sau apa o ia la vale caci stradutele sunt un pic in panta.
Multe spatii verzi – palmieri si specii de tuia sau conifer asemanatoare – marginesc si ele soseaua.
O ploaie cu piatra se porneste. Soseaua se inunda instantaneu. Trecem cu curaj peste fluxul de apa.
Se decide sa mergem in azi pana la Dades. Ploaia vine dupa noi. Nu stiu cum ne ghiceste planurile. Azi, ca si in alte zile, mancam doar dimineata si speram sa mancam si seara. Pranzul a constat in cateva feliute de portocale.
Un motiv de uimire a fost ca in pustiu un bastinas ne intreaba – ca peste tot – de unde suntem. Isi incearca norocul cu ghicitul cu “Vous etes Portugal?” Cand ii spunem ca suntem romani, ne spune ca a vazut filmul “Je vous trouve beau!” in care joaca Medeea Marinescu. Ce surprize privind cultura poti avea! :) Omul era la punct cu noutatile in domeniu! Dragut!
O masina a cedat! Franele nu au mai rezistat! Pauza ne-a favorizat si potolirea foamei. Fiecare beneficiaza de jumatate de painica cu un ou prajit ochi, ceapa, masline, maioneza si cu un condiment pe care niciunul dintre noi nu a reusit sa il identifice, dar specific arabesc. Desert: aceleasi prajituri delicioase de 1 dh.
Zaher si Cristi au plecat sa caute un atelier auto. E nevoie nu atat e un mecanic caci ambii sunt priceputi, plus alti 2-3 membrii ai echipajului, cat de o anumita valva.
E ora 19.30 si deja am implinit o ora de repaus. Nu stim cat mai dureaza, dar speranta e a tuturor.
Oued Tleti este locul in care am adastat neprevazut. Ne trece prin gand ca in curand vom intinde corturile prin imprejurimi.
Sunt 13o Celsius si ma gandesc deja ca Africa inseamna Continentul Rece, cu zapada.
Chera ne ofera cate un rand de ceai. Razvan il serveste cum se serveste la arabi: pune cuburile de zahar in ceainic si toarna intr-un pahar. Apoi inapoi in ibric. Chera amesteca cu lingurita. Toti radem. Ceaiul este dulce si de menta.
Ziua 17 - 22 aprilie: Cheile Dadesului
Pe la 11 pm am ajuns in camping. Cheile Dadesului (Curmalelor) – Gorges du Dades – sunt foarte spectaculoase, cel putin din cat am putut vedea pe intuneric. Pe zi, pe lumina, probabil ca sunt superbe, deasemenea. Da, stiu ca ma veti face nebuna daca va spun ca nu am mai fost pe aici si ca totusi imi par cunoscute locurile si ca atat mi-am dorit sa ajung aici de parca in alta viata pe aici mi-am dus pasii. Si imi ies foarte usor cuvintele marocane. :)
A fost o noapte tare rece. Dimineata, pe varful muntilor era zapada. Baietii vorbeau ca trebuia sa isi ia schiurile. Cum Catalin a fost pus sa isi arda pelerina de ploaie pentru a ne parasim ploaia, pe mine m-au pus sa imi ard parazapezile luate de acasa deoarece acesta era motivul pentru care am fi intalnit zapada. Niciun ritual nu a fost insa finalizat :P si niciun element de imbracaminte nu a avut de suferit in timpul expeditiei.
O sa mai avem o noapte in chei, iar ziua este libera pentru haladuit zona in voie.
Pe marginea drumului sunt statui in genul piticilor de la Saftica (sau safticilor de la Pitica :) cum spunea cineva), filiala din Maroc.
Cristi mestereste la masina lui Zaher cu Leca; altii alearga dupa muste, Chera sta la soare…E duminica!
Maine ne vom intoarce pe acelasi drum la Ouarzazate.
N 31o 33`27,1`
W 005o 54` 35``
1710 m alt – mai sus decat la Capra in Fagaras – 1568 m alt
Urc pe seara pe unul din versantii de langa chei. Pietre multe, instabile, melci – mai mult cochilii parasite, si porumbei, multe grote, multi turisti – acesta e peisajul.
Ziua 18 - 23 aprilie: Cheile Dadesului – Ouarzazate
Este ora 9 am. Inca un pic si plecam, fara a fi luat micul dejun. Masa o luam intr-un loc de statie de care vor profita “cosasii”. Mancam acelasi sandvis ca si acum 2 zile cand ii asteptam pe cei doi sa vina cu masina reparata.
Campingul Berbere de la Montagne ne va gazdui in urmatoarea noapte.
Ouarzazate – capitala berbera a Marocului, e unu din marile motive de regret ale expeditiei pentru ca nu am facut popas. Medina veche, foarte frumoasa, cam asa cum imi imaginam cadrul celor 1001 de nopti, ma va astepta sa revin si sa ii trec pragul, cum asteapta de secole calatorii din caravane.
Imi amintesc in treacat ca la Rabat am avut ultima noapte dormita in pat.
Bate vantul si iar ploua; iara schimbam planul. Este posibil ca nici aici sa nu poposim doua nopti, ci doar una.
Sunt un pic trista. Au fost prinse in plasa patru pasari sau cel putin atatea am vazut eu. Imi este tare mila de ele, dar incerc sa inteleg ca de aceea ne aflam aici. Doar cercetand natura poti cat de cat sa o intelegi. Dar stiu sigur (de fapt stiam de mult) ca nu as fi in stare sa omor un animal. Desi as fi vrut, nu am eliberat pasarile. Sper sa ii ajute pe baieti sa descopere ceva interesant pentru stiinta.
Ziua 19 - 24 aprilie: Ouarzazate
Activitate intensa! Pentru ca le-a cam crescut parul, baietii se rad pe cap. Chera lasa la vedere o chelie alba, nearsa de soare ca restul trupului.
O broasca testoasa de apa este pandita pana scoate capul si picioarele si o ia la goana catre lac. Apoi repede noi zoomam si macromam sa o facem captiva in fotografii.
Vantul doar adie, nu isi mai face de cap ca ieri. Soarele insa arde cam tare. Avem tabara langa singurul copac din zona. Umbra oferita ne este prielnica.
Un trunchi de eucalipt a fost imbucatit pentru a fi pus pe focul de seara.
Sapka – sapcha – formatiuni de gips asemanatoare papusilor de loess de la noi - sunt in imprejurimi.
Distractiile locale sunt aprinderea tigarilor cu lupa, prinderea mustelor obraznice…
Avem parte si de un spectacol unic: un Animal Planet pe viu. Patru scaune si putina miere si observam viata unui musuroi de furnici uriase, asemanatoare oarecum, prin lungimea picioarelor, unor paienjeni. Ne dam seama si care sunt mai sefe dupa atitudinea lenesa pe care o au. Unele stau si dau din antene, iar altele sunt foarte active si cara frimituri de paine si pietre in gaura – vagauna a lor. Nu inteleg la ce folosesc pietrele in comunitatea lor.
De dimineata Chera sta pe lac si da la peste. Vorba cuiva: mai are de prins 14 pesti pentru a manca fiecare cate unul. :)
Au fost oprinse cam 20 de pasari, fapt care face ca, colectia de pasari din Maroc de la Muzeul Antipa a se tripleze.
06.30 am – 11.3o C
15.00 – 27.5oC
21 – 17.5oC
Ziua 20 - 25 aprilie: Ouarzazate - Tazlida (spre Marackesh)
Din vecinatatea Ouarzazat-ului plecam spre Marakesh. Vom face o statie pana acolo, maine tur de oras – piata si camp la cascada Ouzoude.
Ouarzazate: N 30oC 57` 59.111
W 06oC 45` 59.5``
Alt 1122 m
07.00 – 14.5o C
Unii dintre noi mai fac si bancuri. Ce zice un arab intr-un autobuz? Toata lumea sare acum cu mine! Bancul revine in memorie ca urmare a mirosului de gaz de butelie din aer.
Printre activitatile de azi se numara alimentarea de la Super Mache si cascatul gurii prin bazar. Pentru maine avem o propunere de internet.
Cel mai frumos drum din Maroc si probabil ca si in top la toata Africa este Dades – Ouarzazate – Marrackesh.
Drumul este marginit de case din chirpici si lut cu nisip, incoronate cu antene parabolice. Sosele excelente: asfalt, fara gropi, doar cam inguste – de asta au parte rotile noastre. Multe vai seci – oueduri – sunt prin peisaj, ca si versantii puternic degradati. La orizont apar crestele inzapezite ale Atlasului inalt.
Ajungem la Tazlida unde ne asteapta 26o C.
Pe drum sunt de vanzare multe vase de lut, in special pentru tajine, si geode de ametist, cele mai multe vopsite “natural” de catre marocani.
Suntem campati undeva in dreapta soselei dintre Ouarzazate si Marakesh, pe albia unui rau. De o parte si de alta culmile Atlasului Inalt ajung la peste 4000 m. Nu punem corturile deoarece “termitele” stau agitate cu ochii de noi si de cand am venit, pret de cateva ore au tot negociat geodele.
Dupa masa de pranz de la ora 17, cativa mergem si ne cocotam pe o cascada.
N 31o 25`19``
W 007o 24` 23``
Alt 1290 m
Temperatura: 15.00 – 26.5oC
21.00 – 17.3oC
06.30 – 11.6oC
Acum nu stiu sa spun unde am avut mai multe de descoperit: pe malul oceanului ce se intinde in infinit sau prin muntii ce se inalta indraznet la cer?
Maroc - partea 2
Maroc - partea 3
Ziua 16 - 21 aprilie: Foum Zguid - Tisslite/Anzel/Oued Anzal - Oued Iriri - Ouarzazate Gorges du Dades (Cheile Dadesului)
N 29o 58` 21,4``
V 006o 45` 37,7``
Suntem in hamada. Ultimul pe care l-am lasat in urma a fost Foum Zguid - numit si The last before the dunes.
Razvan sustine ca azi noapte ar fi “cazut” vantul vreo 3-4 ore. Restul echipajului nu prea este de acord. La un moment dat, Roxana si cu mine ne-am trezit si batea vantul asa de tare ca am crezut ca mai e vreo lighioana prin cort (in afara de noi). Nu era decat forta vantului.
La micul dejun avem oua, obisnuite, de gaina. Fac nota discordanta cu inca vreo doi si le vrem fierte. Ceilalti le vor manca papara.
O fetita beduina si-a facut curaj si a venit pana la tabara dupa mai multe opriri pe traseul ei. Venea de undeva de la baza muntelui, aparent de nicaieri. A primit cateva haine si o conserva cu ciorba.
Relu a intins prelata, instaland astfel cabina de dus. Asa cum eu ma bucur pentru pasarelele care nu se prind in plasa lor, asa se vor bucura ei daca va cadea prelata cand voi face eu baie cu Roxana (pe rand).
Trunchiurile copacilor sunt patate de sange uscat, semn ca de ei au fost agatate caprele taiete.
Plecam in jur de ora 10. Sper sa ajungem cat de cat repede (facem 15 km intr-o ora) la sosea. Evident ca oprim la 2-3 soparle si ajungem la sosea la ora 12.
(Daca vreti sa urmati traseul, dar nu sunteti la fel de indrazneti in a merge prin hamada, aveti niste propuneri de gazde: where to stay in Morocco.)
La ora 7.00 am sunt 15.7o C la umbra si 24,5oC la soare. Suntem la 641 m alt.
Prajiturile marocane sunt foarte bune (oare ce prajituri nu sunt bune?). Mai multe straturi umplute cu crema si cu frisca in stat subtire iti ofera o gustare dulce-dulce.
Curiozitatea ma face sa cumpar o revista gen Nat Geo, dar nu inteleg nimic din ea (doar fotografiile: textul este numai in araba si nici fotografiile nu mi se pare prea grozave). Totusi pentru 10 dh (3 lei) merita sa il rasfoiesti. Cumpar si o harta a Marocului, asa cum il vor marocanii, cu Sahara Occidentala intre granitele sale (35 dh – 10 lei).
Tabara aceasta a fost cea mai sudica de pe teritoriul Marocului. Deja ne indreptam (mai) inspre nord. Planuim sa intindem corturile pentru doua nopti la Ouarzazate - vechea capitala berbera. Poarta Desertului - cum a fost numit orasul - se situeaza la aproape 1200 de m la poalele sudice ale Atlasului Inalt. Pentru noi e poarta spre munti.
Ajungem la 1700 m alt si suntem la cea mai mare inaltime strabatuta pana acum. Drumul este gen Transfagarasan, dar fara verde: numai piatra si nisip. Aparent pustiu, dar cu soparle pitite si pasari asemanatoare fazanilor, insa fara coada. Suntem la 68 km de Ouarzazate. Pe stanci sunt insirate covoare de curand spalate si pe langa noi, in sens invers, trec doua KTM-uri. Imi era un pic dor de sunetul lor.
N 30o C 42` 07``
V 007oC 16` 11`
1603 m alt; t = 19 – 22o C
A inceput si o ploaie mica cu tunete…cu sonor mic.
Avem noi capturi: o veverita si niste pesti. Tocmai ne-au anuntat prin statie cei din Testoasa ca este un miros suspect la ei in masina. Poate veverita este o specie de sconcs.
Nisipul este usor inlocuit de soluri rosii, cu multe pietre. Vantul ne insoteste de la plecare. Turme de capre (negre) si de oi ne ies adesea in cale. Drumul e lat doar pentru o banda de mers si cel mai adesea noi intram in balarii sa facem loc celorlalti.
Am intalnit multi turisti cu rulote – caravene, cu biciclete sau motociclete, in majoritate francezi. Norii josi, albi si pufosi, sunt uneori inlocuiti de cei gri, fara forma.
Ajungem la Ouarzazate. Trecem pe langa un studio de film. Aflu mai tarziu ca aici s-au filmat Lawrence of Arabia (1962), Star Wars (1977), The Living Daylights (1987), The Last Temptation of Christ (1988), The Mummy (1999), Gladiator (2000) and Martin Scorsese's Kundun (1997).
Se pune de o ploaie cu galeata, iara siroaie imense isi fac drumul pe sosea.
Poate va amintiti imaginile din stirile de la TV. Catalin si pelerina lui erau vedetele.
Trecem si pe langa o frumoasa medina. Din pacate nu avem vreme sa o vizitam (motiv pentru mine sa revin candva pe aici). Ploaia torentiala nu ne permite popasul, iar fulgerele se pun in calea noastra ca in calea Anei lui Manole. Remarc si un frumos bazar cu obiecte de artizanat.
Case cu un etaj, traditionale, de culoarea nisipului, usor rosiatice, cu ferestre cu gratii si cadre albe sunt pe marginea drumului, parca iesite din basmele celor 1001 de nopti.
Pe sosea este o balta, numai buna pentru scufundari. Oare au canalizare sau apa o ia la vale caci stradutele sunt un pic in panta.
Multe spatii verzi – palmieri si specii de tuia sau conifer asemanatoare – marginesc si ele soseaua.
O ploaie cu piatra se porneste. Soseaua se inunda instantaneu. Trecem cu curaj peste fluxul de apa.
Se decide sa mergem in azi pana la Dades. Ploaia vine dupa noi. Nu stiu cum ne ghiceste planurile. Azi, ca si in alte zile, mancam doar dimineata si speram sa mancam si seara. Pranzul a constat in cateva feliute de portocale.
Un motiv de uimire a fost ca in pustiu un bastinas ne intreaba – ca peste tot – de unde suntem. Isi incearca norocul cu ghicitul cu “Vous etes Portugal?” Cand ii spunem ca suntem romani, ne spune ca a vazut filmul “Je vous trouve beau!” in care joaca Medeea Marinescu. Ce surprize privind cultura poti avea! :) Omul era la punct cu noutatile in domeniu! Dragut!
O masina a cedat! Franele nu au mai rezistat! Pauza ne-a favorizat si potolirea foamei. Fiecare beneficiaza de jumatate de painica cu un ou prajit ochi, ceapa, masline, maioneza si cu un condiment pe care niciunul dintre noi nu a reusit sa il identifice, dar specific arabesc. Desert: aceleasi prajituri delicioase de 1 dh.
Zaher si Cristi au plecat sa caute un atelier auto. E nevoie nu atat e un mecanic caci ambii sunt priceputi, plus alti 2-3 membrii ai echipajului, cat de o anumita valva.
E ora 19.30 si deja am implinit o ora de repaus. Nu stim cat mai dureaza, dar speranta e a tuturor.
Oued Tleti este locul in care am adastat neprevazut. Ne trece prin gand ca in curand vom intinde corturile prin imprejurimi.
Sunt 13o Celsius si ma gandesc deja ca Africa inseamna Continentul Rece, cu zapada.
Chera ne ofera cate un rand de ceai. Razvan il serveste cum se serveste la arabi: pune cuburile de zahar in ceainic si toarna intr-un pahar. Apoi inapoi in ibric. Chera amesteca cu lingurita. Toti radem. Ceaiul este dulce si de menta.
Ziua 17 - 22 aprilie: Cheile Dadesului
Pe la 11 pm am ajuns in camping. Cheile Dadesului (Curmalelor) – Gorges du Dades – sunt foarte spectaculoase, cel putin din cat am putut vedea pe intuneric. Pe zi, pe lumina, probabil ca sunt superbe, deasemenea. Da, stiu ca ma veti face nebuna daca va spun ca nu am mai fost pe aici si ca totusi imi par cunoscute locurile si ca atat mi-am dorit sa ajung aici de parca in alta viata pe aici mi-am dus pasii. Si imi ies foarte usor cuvintele marocane. :)
A fost o noapte tare rece. Dimineata, pe varful muntilor era zapada. Baietii vorbeau ca trebuia sa isi ia schiurile. Cum Catalin a fost pus sa isi arda pelerina de ploaie pentru a ne parasim ploaia, pe mine m-au pus sa imi ard parazapezile luate de acasa deoarece acesta era motivul pentru care am fi intalnit zapada. Niciun ritual nu a fost insa finalizat :P si niciun element de imbracaminte nu a avut de suferit in timpul expeditiei.
O sa mai avem o noapte in chei, iar ziua este libera pentru haladuit zona in voie.
Pe marginea drumului sunt statui in genul piticilor de la Saftica (sau safticilor de la Pitica :) cum spunea cineva), filiala din Maroc.
Cristi mestereste la masina lui Zaher cu Leca; altii alearga dupa muste, Chera sta la soare…E duminica!
Maine ne vom intoarce pe acelasi drum la Ouarzazate.
N 31o 33`27,1`
W 005o 54` 35``
1710 m alt – mai sus decat la Capra in Fagaras – 1568 m alt
Urc pe seara pe unul din versantii de langa chei. Pietre multe, instabile, melci – mai mult cochilii parasite, si porumbei, multe grote, multi turisti – acesta e peisajul.
Ziua 18 - 23 aprilie: Cheile Dadesului – Ouarzazate
Este ora 9 am. Inca un pic si plecam, fara a fi luat micul dejun. Masa o luam intr-un loc de statie de care vor profita “cosasii”. Mancam acelasi sandvis ca si acum 2 zile cand ii asteptam pe cei doi sa vina cu masina reparata.
Campingul Berbere de la Montagne ne va gazdui in urmatoarea noapte.
Ouarzazate – capitala berbera a Marocului, e unu din marile motive de regret ale expeditiei pentru ca nu am facut popas. Medina veche, foarte frumoasa, cam asa cum imi imaginam cadrul celor 1001 de nopti, ma va astepta sa revin si sa ii trec pragul, cum asteapta de secole calatorii din caravane.
Imi amintesc in treacat ca la Rabat am avut ultima noapte dormita in pat.
Bate vantul si iar ploua; iara schimbam planul. Este posibil ca nici aici sa nu poposim doua nopti, ci doar una.
Sunt un pic trista. Au fost prinse in plasa patru pasari sau cel putin atatea am vazut eu. Imi este tare mila de ele, dar incerc sa inteleg ca de aceea ne aflam aici. Doar cercetand natura poti cat de cat sa o intelegi. Dar stiu sigur (de fapt stiam de mult) ca nu as fi in stare sa omor un animal. Desi as fi vrut, nu am eliberat pasarile. Sper sa ii ajute pe baieti sa descopere ceva interesant pentru stiinta.
Ziua 19 - 24 aprilie: Ouarzazate
Activitate intensa! Pentru ca le-a cam crescut parul, baietii se rad pe cap. Chera lasa la vedere o chelie alba, nearsa de soare ca restul trupului.
O broasca testoasa de apa este pandita pana scoate capul si picioarele si o ia la goana catre lac. Apoi repede noi zoomam si macromam sa o facem captiva in fotografii.
Vantul doar adie, nu isi mai face de cap ca ieri. Soarele insa arde cam tare. Avem tabara langa singurul copac din zona. Umbra oferita ne este prielnica.
Un trunchi de eucalipt a fost imbucatit pentru a fi pus pe focul de seara.
Sapka – sapcha – formatiuni de gips asemanatoare papusilor de loess de la noi - sunt in imprejurimi.
Distractiile locale sunt aprinderea tigarilor cu lupa, prinderea mustelor obraznice…
Avem parte si de un spectacol unic: un Animal Planet pe viu. Patru scaune si putina miere si observam viata unui musuroi de furnici uriase, asemanatoare oarecum, prin lungimea picioarelor, unor paienjeni. Ne dam seama si care sunt mai sefe dupa atitudinea lenesa pe care o au. Unele stau si dau din antene, iar altele sunt foarte active si cara frimituri de paine si pietre in gaura – vagauna a lor. Nu inteleg la ce folosesc pietrele in comunitatea lor.
De dimineata Chera sta pe lac si da la peste. Vorba cuiva: mai are de prins 14 pesti pentru a manca fiecare cate unul. :)
Au fost oprinse cam 20 de pasari, fapt care face ca, colectia de pasari din Maroc de la Muzeul Antipa a se tripleze.
06.30 am – 11.3o C
15.00 – 27.5oC
21 – 17.5oC
Ziua 20 - 25 aprilie: Ouarzazate - Tazlida (spre Marackesh)
Din vecinatatea Ouarzazat-ului plecam spre Marakesh. Vom face o statie pana acolo, maine tur de oras – piata si camp la cascada Ouzoude.
Ouarzazate: N 30oC 57` 59.111
W 06oC 45` 59.5``
Alt 1122 m
07.00 – 14.5o C
Unii dintre noi mai fac si bancuri. Ce zice un arab intr-un autobuz? Toata lumea sare acum cu mine! Bancul revine in memorie ca urmare a mirosului de gaz de butelie din aer.
Printre activitatile de azi se numara alimentarea de la Super Mache si cascatul gurii prin bazar. Pentru maine avem o propunere de internet.
Cel mai frumos drum din Maroc si probabil ca si in top la toata Africa este Dades – Ouarzazate – Marrackesh.
Drumul este marginit de case din chirpici si lut cu nisip, incoronate cu antene parabolice. Sosele excelente: asfalt, fara gropi, doar cam inguste – de asta au parte rotile noastre. Multe vai seci – oueduri – sunt prin peisaj, ca si versantii puternic degradati. La orizont apar crestele inzapezite ale Atlasului inalt.
Ajungem la Tazlida unde ne asteapta 26o C.
Pe drum sunt de vanzare multe vase de lut, in special pentru tajine, si geode de ametist, cele mai multe vopsite “natural” de catre marocani.
Suntem campati undeva in dreapta soselei dintre Ouarzazate si Marakesh, pe albia unui rau. De o parte si de alta culmile Atlasului Inalt ajung la peste 4000 m. Nu punem corturile deoarece “termitele” stau agitate cu ochii de noi si de cand am venit, pret de cateva ore au tot negociat geodele.
Dupa masa de pranz de la ora 17, cativa mergem si ne cocotam pe o cascada.
N 31o 25`19``
W 007o 24` 23``
Alt 1290 m
Temperatura: 15.00 – 26.5oC
21.00 – 17.3oC
06.30 – 11.6oC
Acum nu stiu sa spun unde am avut mai multe de descoperit: pe malul oceanului ce se intinde in infinit sau prin muntii ce se inalta indraznet la cer?
