O ascult de mult. Nici nu mai știu când am vibrat prima oară la auzul vocii sale.
Când am văzut-o, cu părul negru abanos-cosițe lăsat pe spate și cu o încredere în viață cum rar am văzut, deși cu câteva luni în urmă suferise o operație pe cord deschis, am simțit că am lângă mine un monument de bunătate care a rezistat multor calamități sentimentale. Liniștea ei a născut zâmbete sincere pe chipurile tuturor celor de față. Emoția întâlnirii cu ea este de mari dimensiuni.
În Romania și-a permis și o binemeritată vacanță. Are aici câteva rude, printre care și un nepot care ne traduce, într-o română cum rar am auzit, spusele doamnei.
„De ce stați mereu pe scenă în picioarele goale?“
„Ar trebui să veniți în țara mea, în Republica Capului Verde, și să vedeți sărăcia de acolo. Acesta este modul nostru de viață. Așa am crescut.“
Alte întrebări ale colegilor din presă ating latura vieții sentimentale a doamnei. Cu o eleganță rară, cere permisiunea de a păstra pentru ea acele amănunte de suflet, nouă rămânându-ne să le înțelegem din cântecele sale. Chiar dacă nu toți pricep portugheza, cu siguranță muzica va traduce inima. Și-a crescut singură cei doi copii și cântă despre propria experiență.
Nu îi adresez nicio întrebare. Nu am fost niciodată de acord cu a pune un artist să povestească despre viața lui. O face perfect prin arta sa, iar noi nu trebuie decât să vedem acolo esențialul. Dacă nu vedem, nici nu merităm să punem aceste întrebări.
Se joacă copilărește cu codițele. Și zâmbește! Și îmi transmite liniștea vârstei care a întâlnit înțelepciunea!
Lansat în 2009, discul Nha Sentimento cuprinde 14 piese emoționante, cu teme profunde, în care bucuria de a trăi învinge tristețea și regretul. Cesaria Evora, în vârstă de 69 de ani, este supranumită „Diva desculță“, apărând pe scenă doar în picioarele goale, în semn de solidaritate cu femeile și copiii săraci din țara sa care, de altfel, reprezintă tema centrală a cântecelor solistei.
Celebra căntăreață de morna revine cu dragoste în țara noastră, despre care spune că îi este dragă și promite un concert spectaculos de care publicul român își va aduce aminte peste ani.
sursă text și foto: comunicatul de presă
Intru în sala de concert cu miros de portocale. Doamnele primesc trandafiri la intrare și sunt curioasă câte îi vor oferi la rândul lor Cesariei. Multe poartă ținute de gală, în semn de respect pentru ocazia prezenței la concertul doamnei.
Povestea divei desculțe...
Cesaria Evora, „Cize“ pentru prieteni, este originară din Minelo, Capul Verde, unde s-a născut în 1941 și unde își are reședința și astăzi. Trăsăturile fizice aparte, precum și vocea de excepție, nu au trecut neobservate de cei din jurul tinerei „Cize“, dar încercarea ei de afirmare a eșuat, artista devenind cunoscută abia în 1988, când un tânăr francez a invitat-o la Paris să înregistreze câteva cântece. Așa a apărut primul său album La Diva Aux pieds Nus (Diva Barefoot), care a dus la o serie de concerte în Paris.
Mar Azul (1992) este hitul care a propulsat-o pe Evora în atenția mass-media, fiind comparată cu deja celebra Billie Holiday, iar Miss Perfumado i-a adus în SUA nu numai recunoașterea ca artist, ci și un Grammy în 1999.
În 2000, artista câștiga în cadrul Victoires de la Musique titlul „Cel mai bun album al lumii“ pentru albumul Cafe Atlantico. În anii ce urmează, Evora susține concerte în întreaga lume. Din Grecia până în Hong Kong, muzica Cesariei a ajuns în inimile tuturor, iar viața artistei a luat o altă traiectorie.
Anul 2008 aduce cu sine un turneu în Australia, dar și un nefericit eveniment: Cesaria suferă un atac cerebral. Încet-încet își revine și în 2009 începe înregistrările pentru ultimul său album, Nha Sentimento. În 2010, urcă din nou pe scenă și susține o serie uimitoare de concerte, dar suferă un nou atac de cord, ce duce în luna mai la o operație pe cord deschis .
Se pare însă că nimic nu poate ține un artist adevărat departe de scenă, iar promisiunea pe care ne-o făcuse în luna mai, de a susține al cincilea concert în România, se va îndeplini acum, în zilele de 15 și 18 octombrie, la Brașov și la București.
sursă text și foto: comunicatul de presă
„În cântecele mele morna, vorbesc despre realitățile vieții, despre pământul natal, despre dragoste, despre fericirea care vine din lucrurile simple și despre zâmbetele ce apar ca din senin în priviri. Da, morna este sentimentul despărţirii, al nostalgiei, al tristeții.
Pe scena îmi place să fac ceea ce simt și să transmit publicului libertate și relaxare, de aceea cânt desculță” povestește artista.
„Eu cred că în viață numai Dumnezeu ne orientează drumurile. Mi-ar fi plăcut să-mi încep cariera muzicală mai devreme.”
Concertul de la București ne arată o Cesaria ușor atinsă de oboseală... sau de anii din spate. Tușește și își cere scuze că pe unele dintre cântece nu le poate duce la bun sfârșit. Dezamăgiți, unii spectatori părăsesc sala. Simt compasiune pentru ea și pielea mi se face de găină. Aproape că mi-am jurat să nu mai merg la concerte unde artiștii sunt puși să urce pe o scenă la o oră târzie și să exprime acolo, în doua ore, ce au pe sufet. Aproape că mi-am jurat să plec în lume și să îi găsesc la ei acasă, la ceas de seară, când își cântă traiul de peste zi.
Nu mi se pare firesc să iei un artist și să îl pui pe scenă, la câteva luni de la o operație complicată, și să îi ceri să simtă și să transmită la o oră fixă și într-un loc consemnat pe hărți (contract) să ți se deschidă. Vreau să îi ascult pe artiști atunci când vor ei să transmită, când simt ei.
Sala este plină de lume și de emoție. Decorul negru cu lumini difuze te hipnotizează. Umbra Cesariei pe perete alternează cu cea a chitaristului. Arcușul se iubește cu vioara, apoi un saxofon are un monolog. Urmează și momentul de contemplare al Cesariei. Se așază la masă și își fumează legendara țigară. Nu ține cont de sfaturile medicului. Ia viața în stilul ei, până la capăt.
Concertul se termină mai repede decât trebuie, criza de tuse împiedicând-o pe Cesaria să termine un cântec. Sala aplaudă. Sunt mulți care au stat tot concertul în picioare, în semn de respect pentru ea. Și au dansat! Și eu am dansat. Am închis ochii și m-am lăsat mișcată de ritmuri, când lente, când samba-ciene, când rumbiene. :)
Trandafirii se așază la picioarele Cesariei, de fiecare dată cu o plecăciune.Bessame mucho se aude și el pe scenă.
Plec de la concert, cântând și dansând cu frunzele pe care vântul le învață să zboare.
„Să vă iubiți aproapele, familia și să nu uitați niciodată de unde ați plecat. Mă voi bucura să vă revăd la spectacolele mele din România!“
