Pe Leonard Cohen l-am descoperit cam în aceeși vreme în care am înțeles că inima poate avea anumite vibrații care îți inundă existența, ca urmare a unui anumit sentiment: iubirea.
Țin minte și acum că aveam vreo 14 ani când mi-a atras atenția coperta unei casete de pe una dintre tarabele din Piața Romană: New skin for the old ceremony. Curiozitatea m-a făcut să o cumpăr și să o ascult de zeci sau poate chiar de sute de ori. Era ceva nou! Ceva ce nu știam de unde vine! Amestecul de viori, banjouri, chitare, clape de orgă mângâiate cu pasiune și, mai ales, acea voce care mi s-a căptușit de atunci pe suflet sunt particule de divinitate, balsame pentru zile cu gânduri răscolitoare.
Tot pe vremea aceea îmi făceam educația muzicală cu Rocada Mare, emisiunea care începea marțea seara, pe la ora 22, pe Radio Tinerama, a Moțului Pittiș. De acolo am aflat mai multe despre acest artist. Comparat adesea cu James Joyce, ani de zile a ales calea călugărilor Zen. Cu numele budist Jikan (Cel liniștit), Leonard a încercat calea aceasta în locul vieții tumultoase de până atunci.
Ca și acum patru ani, concertul... sau mai bine zis seara între prieteni, începe la ora stabilită - 20:00. Modest în toate detaliile, Leonard Cohen își respectă publicul, nelăsându-se așteptat. Suntem invitați la dans până la sfârșitul dragostei, Dance me to the end of love deschizând inimile ca în 2008. Apoi, The Future îmi aduce aminte că am revăzut de nenumărate ori Natural Born Killers.
Poeziile muzicale ne mângâie pe rând sufletele - Like a bird, Everybody knows, Who by the fire, In my secret life - , printre care și melodii de pe ultimul album, de anul acesta, Old ideas.
Instrumentele comunică în dialoguri vibrante: o harpă se lasă unduită, o muzicuță zbârnâie în acord, o balalaică este strunită pasional, un contrabas se impune, un solo de chitară precede Who by the fire, iar vioara este regina serii, atinsă de arcusul unui moldovean, Alex Bublitchi.
La Cohen am simțit mai pătrunzator decât la orice alt concert sensul cuvântului FRIENDS, adesea repetat între melodii.
Umil, adesea cu pălaria dusă la piept, îngenunchiind în fața publicului, Leonard a părăsit scena zburdând ca un adolescent. Cu trupurile reci, dar cu inimile calde, publicul nu l-a lăsat să plece decât după alte trei melodii la bis. Save the last dance for me a fost una dintre surprizele spectacolului, după ce ni s-a oferit invitația Take this waltz.
Muzica și versurile lui Cohen vor fi mereu acompaniamente pentru inimi frânte sau pentru iubiri împlinite. Cu el iubești sau înveți să accepți ceea ce primești, cu seninănate, cu împăcare, cu liniște.
Leonard Cohen: If I knew where the songs came from, I'd go there more often.
