Azi este una din acele zile in care am simtit cu adevarat ce inseamna LIBERTATEA! E prima zi in care am plecat singura de acasa si m-am intors singura pe cele doua roti ale mele, fara a mai culca "Albinuta", ci lasand-o sa zboare printre campurile de floarea-soarelui. Da, anul acesta, de pe moto, azi, am vazut primele campuri de floarea-soarelui, dar am revenit repede cu atentia la drum.
Desi toata saptamana trecuta am planificat iesirea cu Mihai si Intruderul lui la Lepsa (se pare ca Lepsa ramane o fata-morgana pentru mine, nereusind sa ajung inca pe acele meleaguri), ploaia de ieri ne-a cam schimbat planurile si imi era predestinat sa nu ies a treia saptamana consecutiv cu moto mea. Astfel imi incalcam si mai tare legamantul facut lui Teodor ca voi face 100 km/saptamana cel putin.
Satula de teama mea si de a astepta mereu pe unul si pe altul sa fie disponibil, azi am luat Honda de coarne si am facut 161 de km. Am avut-o aproape - la cativa km buni distanta, pe sora mea, ea fiind cu masina. E bine totusi sa stii ca e cineva de incredere prin apropiere, dar cu toate astea am decis sa fac singura drumul pana la Urziceni, plus inca vreo 30 cu ea prin satele de langa, si apoi inapoi acasa.
Am mers constant cu 80 km/ora (spre deosebire de cei 70 de data trecuta) si m-am bucurat de un drum fara camioane. L-am avut si de data acasta pe Dumnezeu cu mine, mai ales in curba in care nu stiu cum am nimerit pe contrasens si am avut noroc ca de dincolo nu venea nicio masina. Am avut parte si de drum de pietre, si de camp, fara sa mai sar din sa.
M-am bucurat enorm la fiecare salut din partea celorlalti motociclisti. Doar daca faci parte dintre ei cred ca stii cu adevarat ce inseamna. Acum gata, sunt si eu de-a lor!
Sigur weekendul viitor nu imi mai las Honda priponita si o scot la cateva sute de km, poate chiar la intalnirea moto de la Predeal!
