Creta – primăvară în culori de leandru

Abia revenită din Cipru, nu apuc să mi se facă dor de Mediterană că iar mă bucur de undele ei.

Mai fusesem în Creta, dar de mii de ori de aș reveni și tot aș mai găsi ceva de descoperit: oameni, locuri, întâmplări.

Acum am descoperit araucaria. Araucariile sunt de două feluri: bărbați, mai înalți și mai rari, și femei, mai mici și mai deși.

În timp ce admiră un tablou, două doamne își dau cu părerea cum că ar fi fost curățat cu ceapă. Mă mir de asta și cred că este o glumă, apoi îmi întăresc cu convingere faptul că un tablou își păstrează culorile vii dacă este șters cu foi de ceapă (tablou pe ulei + ceapă cred că iese de o salată... colorată).

Deși fusesem și acum trei ani la Agios Nikolaos, nu știam că aici este un lac cu apă dulce (mai bine zis era), care a fost unit cu marea printr-un canal și care acum are de fapt apă de mare.

Vizavi este insula Kolokinta, denumirea trăgându-i-se de la asemănarea cu un dovleac.

O mierlă dintr-un măslin admiră Egeea.

Traversez până la fosta insulă de leprosi Spinalonga (alungită ca șira spinării).

Elounda este cea mai de lux stațiune din Creta, unde în trecut și-au petrecut vacanțele Papandreou, Gadafi și Mitterrand.

Satul Plaka se află în apropierea  insulei Spinalonga. Leproșii din sat au fost izolați pe această insulă.

În trecut, insula era unită cu Creta. În Plaka mai trăiesc încă două bătrâne, născute sănătoase pe insula Spinalonga.

Măslinii se culeg o dată la doi ani, din octombrie până în iarnă.

Platani salbatici, plante medicinale, leandrii... toate își răspândesc miresmele peste verde și peste albastru. Nici în Creta primăvara nu-i ca toamna.

Cel mai bun ulei de măsline este cel cu aciditatea 0,24-0,3. Din cultură, 10-12% din cantitatea de ulei se păstrează la fabrică. Cretanii primesc 2-2,5 euro/litru, iar în magazin îl găsești cu 7 euro/jumătate de litru.

Un culegător de măsline primește cam 35-40 euro/zi. Măslinii cu roadele cele mai gustoase cresc în zone accidentate, greu accesibile.

 

În Creta sunt doi măslini care își revendică cea mai mare vârstă. Pentru a-i împăca pe ambii proprietari, în 2004, când au avut loc Jocurile Olimpice din Atena, câștigătorii de la maraton au primit fiecare câte o coroană din ramurile acestor măslini (la proba fetelor o coroană dintr-un măslin și la băieți din celălalt măslin).

Din Creta ajungi la Atena în 6 ore cu ferryboatul. Pe insule benzina este scumpă. În Creta ajunge și la 1,8 euro/litru. Pe insulă nu există gaz metan.

Una dintre legendele Cretei (dacă nu și cea mai cunoscută) este cea a lui Theseu. Theseu a plecat în căutarea Minotaurului penru a-l ucide. Cu ajutorul firului Ariadnei a reușit apoi să iasă din labirint. La plecare a fost vorba că dacă vor fi ridicate pânzele albe pe corăbiile cu care se va întoarce Theseu, atunci acesta a învins minotaurul. Dacă pânzele vor fi negre, va însemna că Theseu și-a gasit sfârșitul. Deși a biruit, a uitat să ridice pânzele albe. Egeus (de unde își trage denumirea Egeea) era tatăl lui Theseu. La vederea pânzelor negre, se aruncă în mare și moare de supărare (sau pentru că s-a înecat).

În 1204 vin pe insulă venețienii.  În 1669, aceștia au vândut-o apoi pe doi galbeni de aur.

Turcii vin și rămân până în 1898, când sosesc englezii. În 1913, Creta își capată independența.

Din cugetările românești aflate în Creta bag la cap: Obișnuița este a doua natură a omului și Nu lăsa tot laptele la sufletul vițelului sau Vrea vaca și cu lapte și a fată și cu vițelul alăturea.

Cretei i se mai spune și Makaron nesos, adica Insula Preafericiților. Creta era numită de către babilonieni Kaptara, Kaphtor o numeau evreii, Keftiou sau Kuftaou egiptenii, Candia a fost denumirea peste o mie de ani, în era creștină, până la arabi.

Mandinaga erau epigramele cretane. Și grecul s-a născut poet. Sau cântăreț și cântă la liră – instrumentul minoic.

Grecii își urează Kalo mina! – Lună bună! – la începutul fiecărei luni.

Caișii sălbatici, local numiți și moșmoni, au un puternic efect narcotic. Numit în China lokuat, el are și efect sedativ, dar și vitaminele A, E, K.

Cretanii sunt mai greci decat grecii, mai încăpățânați.

Îmi place mult gustul de mizitra (branza) cu fimeri (cimbrișor).

Admir și tufărișurile de maquis (stejarul de cârmaâz – denumirea lui mă amuza la lecțiile de biogeografie din facultate).

E410 este esența de roșcove și se folosește la înghețate, prăjituri, biscuiți, pastă de dinți, mezeluri. Sau o mai știm de la primele filme color.

 

Un bob de roșcovă are 0,18 grame – coration = karat. De aici vine unitatea de măsură pentru calitatea aurului.

Brânza feta este trei părți lapte de oaie și o parte lapte de capră.

Creta a fost cam prima la toate: aici a fost primul teatru, prima stradă, prima canalizare, toate cel puțin la nivel de Europa, toate create pe vremea regelui Minos. Toate acestea nu s-au cunoscut până pe la începutul secolului al XX-lea, când Evans a descoperit Knossos-ul.

Palatul avea cam 1500 de camere și celebrul labirint al Minotaurului.

În sătucul Lasithi sunt celebrele mori de vânt venețiene. În vacanța de acum câțiva ani m-am aventurat și prin acele locuri.

Din cauza faptului că a scris Hristos răstignit a doua oară, cu adânci atacuri împotriva clerului (carte pe care am citit-o și eu imediat la venirea în țară), Nikos Kazantsakis a avut surpriza ca la moartea sa preoții să îi arunce cu pietre pe mormânt. Zorba Grecul rămâne cartea mea de suflet, prin felul în care te face să vezi că viața e mult mai simplă decât crezi, dacă tu vrei să fie așa.

Printre livezile de măslini mai poți întâlni vânzătorii de hașis. Planta crește în munți, iar politia nu prea are cum să îi potolească pe localnicii mai greci decât grecii. În satul Anoia, poliției îi este chiar frică să intervină.

Insula Dia, din nord-vestul Cretei, mai este numită și Insula Crocodilului, evident datorită înfățișării sale.

Pe fugă văd și unica sala deschisă din Muzeul de Arheologie din Heraklion, cu obiecte găsite la săpăturile de la Knossos. Din păcate, prea puțin este arătat azi (muzeul are aproape toate secțiunile în renovare).

Trec și pe lângă satul Fodele, unde s-a născut El Greco. Tatăl său era comandantul rebelilor răsculați împotriva venețienilor. El Greco s-a îndrăgostit tocmai de fata generalului venețian și a fugit tocmai la Venezia, unde s-a școlit la școala lui Titian. Preoților spanioli le place stilul său și îl iau în Spania. Din cauza problemei pe care o avea la ochi, el picta figurile alungite, formându-și astfel un stil personal.

Creta este patria chiparoșilor, lemnul lor fiind adesea folosit pentru construirea catargelor corăbiilor.

Și tot aș mai reveni în Creta! Nici de data asta nu am avut vreme să străbat Cheile Samariei (cele mai lungi din Europa) și nici Insula Gramvousa, considerată Caraibele Cretei, cu nisipul roz și apa turcoaz. Data viitoare când voi povesti despre Creta, probabil voi povesti și despre acestea.