Cu Transalpurile de la Golomos la Babele

Am trei zile de umblat telelu! Ce fac cu ele? Plec vineri dimineata la Brasov, cu trenul. Revad un oras drag mie, cam ca toate din Transilvania. Ma bucur sa vad cat de civilizat e Brasovul si ca turismul nu este numai de domeniul comercialului, ci mai vin oamenii si sa se uite pe "peretii" vechi de sute de ani. Eu i-am privit dupa ce am stat un pic cu ochii in soare, incercand sa vad bucatica de eclipsa. Ochelarii mei m-au ajutat!



Ca de fiecare data, mi se intampla si de data asta sa ma intalnesc cu lume cunoscuta si ma bucur la o cafea si o barfa mica cu un mai vechi amic. Am de asteptat cateva ore pana se aduna calaretii de prin Arad ca si de prin celelalte colturi ale tarii. Pentru 1 august s-a dat adunarea tuturor posesorilor si incalecatorilor de motocicleta Transalp (Honda) la Cabana Golomos, din apropiere de Rasnov. Locul a fost ales pe criteriul ca se afla in centrul tarii si cam toti au aceeasi distanta de parcurs pana acolo si ca este intr-o padure, unde accesul presupune ceva off-road.



Din pacate, pentru cine are de batut drumul Sibiu - Brasov sau invers ar trebui sa stie ca in acea zona semafoarele sunt eterne. Cum am patit si eu pe drumul spre Artmania, asa au patit motociclistii mei facand mai bine de trei ore distanta aceasta...cu motocicleta. In cele din urma sunt si eu "pescuita", scot casca si geaca din rucsac si incalec spre Rasnov, mai bine zis la Golomos, undeva laturalnic drumului Rasnov - Predeal (pe la Paraul Rece).



Ajungem printre primii la Golomos. Cativa intinsesera corturile, cativa isi alesesera deja locurile la paturile cu amintiri de tabere de demult, cativa tocmai treceau prin praful din drumul nostru, urmandu-ne. Pentru primii sositi o bere rece astepta sa fie destupata, evident daca nu mai aveai niciun drum de batut care sa implice permisul ...moto.



Pana la urma ajuns si clujenii, si muresenii, si bucovinenii de care eu m-am indragostit la prima vedere. M-am convins inca o data ca moldovenii nordici sunt o specie aparte - asemeni nordicilor - si mi-a placut mult sa le ascult graiul lui Creanga.



Vineri pe seara ne cunoastem mai bine la un foc de tabara ce s-a lasat cu greu aprins. Amuzant momentul in care bucovinenii intreaba pe la ora 2 a.m.: "Noi ce mancam acum?" S-a ajuns la concluzia ca de asta traiesc ei mult...pentru ca stiu pur si simplu sa traiasca.

Dimineata se trezeste care cand are chef. Primii treziti prind momentul sa discute iara despre incalzirea globala care are ca efect dimineti fierbinti pana si aici sus la munte, cand noua ne era dor de aerul rece si proaspat. Se pun la cale traseele pentru acesta zi si ma bucur ca noi vom merge pana sus la Babele, cum ne-am propus. O alta parte a gastii deja mari acum va merge pana la Podul Dambovitei - Cheile Dambovicioarei, iar altii vor ramane sa ii tina de urat gratarului incarcat cu bunatati (Ghici cine! :)).



Inainte de a pleca spre Sinaia - 4 Transalpuri si un Suzuki DR - si de acolo sa urmam drumul spre Babele, mai facem o incercare de fotografie de grup si apoi o scurta oprire in Cheile Rasnoavei ca tot erau in apropiere. Inspiram din mers fumul de la gratarele picnicarilor si incercam sa nu auzim prin casti manelele de care rasuna valea.



Plecam! Drumul trece de la Rasnov la Predeal, via Paraul Rece (fara sa ma intalnesc cu ursul de data asta), si apoi pana la Sinaia. E destul de aglomerat si avem si aici parte de aceleasi semafoare de la Azuga. De abia steptam sa intram in padure! Suntem 5 motociclete, una singura cu numar de Bucuresti...si nu e a mea.



Peisajele ne fura si nu rezistam sa nu ne oprim de mai multe ori sa le admiram! E vreun an de and nu am mai pasit in Bucegi si ma bucur acum sa ii calc in picioare ...si in roti la peste 2000 de m.



Ajungem sus la Babele, cu usurinta, unde ne intampina cu un zambet larg garda de mediu. Asa ne trebuie! Facem galagie si fug animalutele de noi si ditrugem potecuta. Daca vrei sa ajungi pana sus cu masinuta sau cu moto, trebuie totusi sa te opresti la Piatra Arsa. Pana acolo esti bine venit. Mai departe, insa, trebuie sa nu depasesti panoul de interzicere.



Admiram totusi cu drag Sfinxul iar eu ma revolt cand ii vad pe indivizii-turisti ca i se urca in cap! Amenda! Asa le trebuie! Dar nu, ei isi fac de cap in capul Sfinxului in voie.



La intoarcere plec doar eu cu Teo, restul mai raman sa admire platoul Bucegi. Oprim repede pentru un papanas la Piatra Arsa: cel mai prost pananas "savurat" vreodata. Cine stie ce viata lunga a avut pana sa ajunga la noi in farfurie! alegem sa nu ne intoarcem pe acelasi drum si mergem mai departe spre Pestera si Moroieni. Buna alegere caci imi era dor si de Leaota, macar ca o vedeam in zare. Personal, ca pasager a fost cam stresant drumul, acum cand sunt si sofer si sunt foarte atentat sa ma uit la drum. Incerc sa urmez sfatul motociclistului si sa imi las toata increderea in el, iar eu sa admir peisajul.



Pe drum gasim si un cort. Nu ma bucur caci ma gandesc ca l-a pierdut cineva ca noi si ca va dormi astfel sub cerul liber.Soarta face sa ii prindem din urma pe alti motociclisti care inca isi adunau bagajul de pe drum. Ii intrebam daca au avut si un cort, zic ca da si dupa o rapida verificare se dovedeeste ca este al lor caci tocmai ce l-au pierdut si nu isi dadusera seama. Chiar m-am bucurat ca am oprit si l-am luat noi si nu altii!



Ajungem la cabana inainte de a se intuneca. Bucovinenii ne ospateaza si pe noi cu un gratar de soi si ne lanseaza invitatia de a le fii oaspeti la petrecerea de Radauti din 15 august. Din pacate se pare ca nu o vom onora caci speram ca in acea perioada sa ne indeplinim planul cu Sarmisegetusa Regia si Transalpina, ratat acum vreo luna din cauza codurilor imbibate de picaturi ude.

Duminica pleca fiecare pe la caselelor, iar cei mai fericiti isi continua concediul vreo 2 saptamani, evident pe doua roti!

Iron Maiden - legenda lui Eddie continua

Iron Maiden la Bucuresti! De anul trecut mi-am luat biletul de teama ca nu voi mai gasi apoi. O patisem in State la Ozz Fest acum 3 ani cand i-am ratat in deschidere la Black Sabbath. Puteai totusi si ieri sa iti iei bilet inainte de a intra, de la casa de la intrare si nu numai de la bisnitari (nici nu prea am vazut aceasta specie prin zona). Concertul nu a fost sold out, dar cu siguranta ca cine nu a fost acolo regreta.



Iron Maiden a fost peste Metallica si peste Judas Priest - au spus toti cei care au facut parte si din publicul celorlalte legende, asa cum permanent suntem tentati sa facem comparatii. Evident ca o data cu invazia rockerilor britanici am avut parte si de invazia publicului venit din Bulgaria si Ungaria, asa cum se pare ca am inceput sa ne combinam de cativa ani, ca o adevarta uniune europeana rockereasca. Nimic rau in asta ca si noi mai plecam pe la ei pentru un Manowar sau pentru Queen (ceea ce voi face si eu in toamna cand voi lua drumul Budapestei).



Bruce Dickinson a fost permanent numai drac in seara asta, nu si inger...sau poate un inger cazut. De ceea ce a fost in stare sa faca nu sunt multi. Dupa ce si-a purtat si isi poarta inca in zbor prietenii din trupa in turneu cu Ed Force One pe post de capitan, omul asta e plin de energie, desi se apropie de jumatate de veac (asta pentru cine ma contrazice ca "batraneii" trecuti de 45 de ani nu mai au nimic de dat). Nu stiu ce imi vine si ii zic lui Marius ca "asta" sigur e leu. Ajung acasa si aflu si eu ca peste doua zile Bruce Dickinson face chiar jumatate de veac! L-am mirosit si pe el ca si pe Jagger acum un an! Cum se cunosc cei cu energie! :D Si daca anul trecut eram sigura ca probabil numai un Iron Maiden sau un AC/DC ii poate detrona pe Stonsi (The Rolling Stones) pentru ceea ce au dat aici, acum nu imi mai ramane decat doritna de a ii vedea si pe australieni, caci cu Maiden m-am convins!



Tot concertul s-a glumit, iar la nici un sfert de ora de cantat, dupa 3-4 melodii, publicul i-a impresionat profund pe batraneii din Iron Maiden cu palmele pocnind continuu si vocile urland in extaz! Nu pot sa scriu decat cu semne de exclamare tot ceea ce a fost in seara asta! Se pare insa ca nu e nimic nou caci in tot acest turneu (cel mai mare al Iron Maiden de pana acum, asa cum si Dickinson exclama aseara) formatia a adunat numai cuvinte de lauda pentru Somewhere back in time!



Playlistul era cel la care ne asteptam:

01. Aces High

02. 2 Minutes to Midnight

03. Revelations

04. The Trooper

05. Wasted Years

06. The Number of the Beast

07. Can I Play With Madness?

08. Rime of the Ancient Mariner

09. Powerslave

10. Heaven Can Wait

11. Run to the Hills

12. Fear of the Dark

13. Iron Maiden

————————-

14. Moonchild

15. The Clairvoyant

16. Hallowed Be Thy Name

sursa: Metalfun

Concertul incepe in forta, nu uita sa ne faca sa zbieram cu ei pe 2 minutes to midnight, The Trooper, ne infioara cu intunericul cand peste 25.000 de oameni canta la refren si nu numai...



666 - the number of the beast este "format" si iadul urca pe scena. Flacari imense incing si mai tare atmosfera deja incendiara.



Decorurile se schimba cam la fiecare melodie, dar cel mai mult am fost prezenti in Egiptul antic, tara pentru care cei din Maiden au o pasiune si care i-a inspirat adesea in viata lor muzicala.



Dickinson imbraca costumul soldatului englez si flutura mandru drapelul Marii Britanii! Glumeste permanent cu publicul! Alearga! Tipa! Ne cere sa tipam! Tipam! Edi schimba si el imaginea si ne infioara cu diferitele sale aspecte...uriase!



Daca nu ai fost la concert si acum plangi pentru asta, mai ai o sansa sa ii prinzi in turneul european; peste doua zile canta in Praga!

"You are f....ing amazing!" zise Dickinson. "You are f...ing better!", am zis noi.

p.s. Primul meu tricou negru, cu "urati" pe el a fost cu Iron Maiden! :)

Artamania 2008 - Sibiu

Iar Sibiu! Iar Artmania Festival, acum pentru a treia oara in Sibiu (mentionez Sibiu caci anul acesta organizatorii ne-au bucurat si la Bucuresti cu cateva manifestari gothice).

Plecam cam tarzior din Bucuresti - asa cam pe la 11 am - si alegem cam neinspirati varianta prin Brasov, pe Valea Prahovei, cu speranta de mai putina aglomeratie decat pe Valea Oltului. Aparent "eternele" semafoare dintre Brasov si Sibiu ne-au cam dat planul peste cap si cu tot efortul de sofat al Magdai de a ajunge la timp, poposim la locul de desfasurare a minunilor de abia cand Agua de Annique urcase pe scena impreuna cu colegii sai. "Norocul" nostru a fost ca se intarziase deja inceperea festivalului cu aproape doua ore din cauza unor probleme tehnice.



Ea a urcat pe scena dupa ce romanii de la Frozen Dusk, Sincarnate si Bucium au fluturat pe rand pletele in fata publicului care inca se aduna. Cu Frozen Dusk si Bucium publicul se mai intalnise la Artmania in iarna la concertul Haggard si Amorphis. Desi anul trecut am fost oarecum dezamagita de prestatia Annekei, pe vremea cand mai era inca vocalista la The Gathering, anul acesta mi-a placut mult si am simtit-o altfel. Energica, alergand dintr-un colt in altul al scenei, de la microfon la orga si iara inapoi, fata a comunicat foarte bine cu pletosii din cortul care anul acesta a inlocuit Piata Mare.



Dupa o pauza de bere (3 lei paharul), apa sau tigara in ploaia care la fel de gotic crea cadrul concertului, vine randul formatiei Tiamat. Pana incep ei, mai socializez cu lumea si ii remarc pe cei doi nemti care s-au nimerit in oras in timpul festivalului si, curiosi, au intrat si ei in randul publicului.



Tiamat - nici ei la primul concert in Romania - s-au bucurat de un public care le stia versurile si care a cantat impreuna cu ei, mai ales la Do you dream of me?, piesa mea preferata si a multor altora.



Pentru cine nu a ajuns acolo, are ce regreta. Tiamat la Sibiu nu au avut decat neajunsul de a fi urmati pe scena de Lacrimosa, cei mai asteptati la acest festival.



Nu au rezistat rugamintilor si au cantat si Gaia, piesa lor de referinta. Recitalul lor a fost la inaltime si daca ar fi sa compar cu prima aparitie a lor aici, la Bucuresti, aceasta de la Sibiu a fost mai reusita, poate si pentru ca publicul s-a adunat mai de prin toata tara.



Lacrimosa! Cu un an in urma plecam de la Sibiu cu speranta de a ii asculta acum, aici. Bine, nu chiar aici, ci in Piata Mare. Nu pot decat sa imi imaginez spectacolul de neuitat pe care l-ar fi dat Tilo, Anne and CO printre picaturile de ploaie, in centrul orasului meu preferat din Romania. Imi amintesc de cand i-am vazut in 2006 la Arenele Romane cum s-a oprit ploaia la aparitia lor pe scena. Ca si atunci, vremea facea parte din atmosfera sentimentala si gothica.



Tilo Wolf iar a facut spectacol, a gesticulat pe fiecare piesa, a intonat, a ridicat vocea, a soptit, ne-a infiorat si ne-a facut sa vibram pe Schakal, Kelch der Liebe, Lichtgestalt (de pe albumul omonim din 2005 a carui coperta a tronat pe scena pe post de fundal), Stolzes Herz (cat iubesc melodia asta!), Ich veralsse heut’ dein Herz, Der Morgen danach (alta piesa care nu imi poate iesi din minte). Nu, nu au uitat sa cante Copycat! Acesta a fost bisul si imaginea Lacrimosa pe scena ne va ramane acompaniata de aceste ritmuri in amintire pana la urmatorul concert (care cu siguranta ca va fi).



Din pacate nu am mai putut lua parte la concertul de sambata, dar din auzite va pot spune ca Negura Bunget au deschis ziua in forta, urmati de Leaves Eyes. Solista - sotia lui Alex Krull de la Atrocity - le-a declarat mandra rockerilor ca sotul ei are radacini sibiene. Atrocity si Gamma Ray au lasat publicul fara cuvinte si la fel au ramas si ei dupa caldura primita aici, desi ploua. Cei din urma au cerut o sesiune de autografe pentru a isi intalni mai indeaproape fanii extaziati.



Rockerii care asculta gothic metal deja sunt curiosi pe cine vor vedea si asculta anul viitor la Sibiu si au speranta ca scena va reveni in Piata Mare, acolo unde s-a nascut festivalul Artmania!

Pe malul Muresului, in imprejurimile Aradului

E o sambata de iunie, foarte de dimineata (asa cam pe la 5)! Dar in mai putin de trei ore aveam sa ma odihnesc. Atat mi-a luat de cand am iesit pe usa casei si pana am ajuns la Arad. Am zburat! Noroc cu compania low cost care transporta romanii pana in Stuttgart sau Valencia ca se opreste si in acel capat de tara. Nu iti ia decat 45 de minute sa traversezi Romania in diagonala, peste muntii pe care i-am luat adesea la pas.

Cum cu cine aveam eu treaba era inca la munci, atunci mi-am petrecut timpul cu niste oameni faini de la Asociatia Montana si pentru Ocrotirea Naturii Veniti cu noi.



Cum ei au cate o activitate in fiecare weekend si cam o data pe luna si cate o saptamana umbla hai-hui prin munti, evident cu dor de duca, i-am nimerit pe cand aveau o excursie de o zi pe malul Muresului, la Radna.



Cu corturile puse pe mal, la umbra, si lubenitele gata de a se infrupta din ele, nu s-a gasit decat Adi sa mearga cu mine pana sus la Cetatea Soimus. Cum nu ma da din calea pasiunii mele de a descoperi noi cetati (aproape) niciun obstacol, am facut si acum fata urcusului cam dificil (nu si pentru capritele care pasteau in voie).



Cetatea a fost candva instarita. Situata pe dealul Cioaca Tautului, la 2 km NE de Lipova, cetatea medievala Soimus a fost ridicata în sec. XIII, iar in 1784 a fost scena uneia dintre cele mai importante lupte ale rasculatilor lui Horea, Closca si Crisan.



Din pacate, cetatea arata foarte rau. Imaginea trista a cetatii paraginite este insa compensata de peisajul de la inaltime. O vedere panoramica larga avem asupra Culoarului Muresului. Norii fac si eu un cuplu reusit cu cerul.



Mai tragem cate o ocheada printre zidurile pline de istorie si apoi coboram...la vale.



Duminica acelasi soare ne insoteste in calatorie, dar de data asta si motocicleta, aceeasi care ne-a purtat prin munti si printre cetati.



Ghidul meu preferat din Arad imi prezinta un oras prin care am pasit doar in trecerea spre marea Europa. De abia acum pot spune ca l-am cunosut cu adevarat, un oras de care m-am indragostit la prima vedere, plin de arhitectura austro-ungara (adica de bun gust).



Unul din simbolurile Aradului este Piata Concilierii, acolo unde se afla si un mic Arc de Triumf, Statuia Milenium si un Turn de Apa, un fel de Foisor de Foc la scara mult mai mica.



La amiaza mi se face o surpriza si drumul ma poarta la o alta cetate, de multa vreme in planul meu de calatorie: Cetatea Siriei. Matei Corvin, Gheorghe Doja si Mihai Viteazul i-au trecut pe rand poarta.



Drumul ne duce de la Arad pe langa campuri de fan cosit si balotat in stil uniuno-european.



Vechi documente precizeaza ca la Siria s-ar fi aflat cetatea dacica Ziridava.



sursa hartii

Drumul pana la cetate se face din mijlocul satului - la stanga cum vii de la Arad, dar este destul de rupt. Merge totusi sa te incumeti sa il faci cu motocicleta, masina, ATV-ul sau bicicleta. Dupa ce treci de drumul serpuit ce iti ofera panorame asupra viilor de Siria (cine oare nu le-a degustat productia? :) ), intri in padure, apoi cortina de frunze se da la o parte in calea cetatii..sau a ceea ce a mai ramas din ea.



Imaginea de pe meterezele cetatii imi aduc aminte de o alta cetate descoperita de mine de curand: de cetatea de la Coltesti.



Coincidenta face ca si aici sa intalnim un parapantist - ca si amicii mei de la Mures intalniti la Remetea - Coltesti - care testa curentii de aer, indecis sa isi deschida aripa.



Poposim cateva minute la firul ierbii si la roata motocicletei, apoi mergem mai departe la manastirea din povestea lui Slavici (pentru cine a dat bacul la limba si literatura romana acum cativa ani cand se facea scoala, stie despe cine si cevorbesc). Manastirea Feredeu e o manastire micuta, dar unde Dumnezeu are loc sa isi reverse bunatatea asupra crestinilor.



Drumul pana la manastire este impecabil. La manastirea intalnim cativa biciclisti veniti aici in "pelerinaj". :)



Linistea de aici, sparta doar de cucii galagiosi, cu greu o uiti. Crinii isi imprastiau parfumul pe sub narile noastre, ametindu-ne.



Luam alta cale catre Arad si uimita aflu ca nu numai Rasinariul este un sat cu tramvai, ci si Ghiorocul. De la Arad pleca din ora in ora (sper ca am primit corect informatia) cate un tramvai spre Ghioroc, pe o distanta cam de 18 km.



Satul este mai degraba un mic orasel de provincie, destul de animat pentru o duminica dupa slujba.



Ultima vizita o facem la lacul Ghioroc, acolo unde se racoresc pe caldura mare aradenii, dar si timisorenii.



Aradul nu e departe: doar la 45 de minute de zbor!