Am trei zile de umblat telelu! Ce fac cu ele? Plec vineri dimineata la Brasov, cu trenul. Revad un oras drag mie, cam ca toate din Transilvania. Ma bucur sa vad cat de civilizat e Brasovul si ca turismul nu este numai de domeniul comercialului, ci mai vin oamenii si sa se uite pe "peretii" vechi de sute de ani. Eu i-am privit dupa ce am stat un pic cu ochii in soare, incercand sa vad bucatica de eclipsa. Ochelarii mei m-au ajutat!
Ca de fiecare data, mi se intampla si de data asta sa ma intalnesc cu lume cunoscuta si ma bucur la o cafea si o barfa mica cu un mai vechi amic. Am de asteptat cateva ore pana se aduna calaretii de prin Arad ca si de prin celelalte colturi ale tarii. Pentru 1 august s-a dat adunarea tuturor posesorilor si incalecatorilor de motocicleta Transalp (Honda) la Cabana Golomos, din apropiere de Rasnov. Locul a fost ales pe criteriul ca se afla in centrul tarii si cam toti au aceeasi distanta de parcurs pana acolo si ca este intr-o padure, unde accesul presupune ceva off-road.
Din pacate, pentru cine are de batut drumul Sibiu - Brasov sau invers ar trebui sa stie ca in acea zona semafoarele sunt eterne. Cum am patit si eu pe drumul spre Artmania, asa au patit motociclistii mei facand mai bine de trei ore distanta aceasta...cu motocicleta. In cele din urma sunt si eu "pescuita", scot casca si geaca din rucsac si incalec spre Rasnov, mai bine zis la Golomos, undeva laturalnic drumului Rasnov - Predeal (pe la Paraul Rece).
Ajungem printre primii la Golomos. Cativa intinsesera corturile, cativa isi alesesera deja locurile la paturile cu amintiri de tabere de demult, cativa tocmai treceau prin praful din drumul nostru, urmandu-ne. Pentru primii sositi o bere rece astepta sa fie destupata, evident daca nu mai aveai niciun drum de batut care sa implice permisul ...moto.
Pana la urma ajuns si clujenii, si muresenii, si bucovinenii de care eu m-am indragostit la prima vedere. M-am convins inca o data ca moldovenii nordici sunt o specie aparte - asemeni nordicilor - si mi-a placut mult sa le ascult graiul lui Creanga.
Vineri pe seara ne cunoastem mai bine la un foc de tabara ce s-a lasat cu greu aprins. Amuzant momentul in care bucovinenii intreaba pe la ora 2 a.m.: "Noi ce mancam acum?" S-a ajuns la concluzia ca de asta traiesc ei mult...pentru ca stiu pur si simplu sa traiasca.
Dimineata se trezeste care cand are chef. Primii treziti prind momentul sa discute iara despre incalzirea globala care are ca efect dimineti fierbinti pana si aici sus la munte, cand noua ne era dor de aerul rece si proaspat. Se pun la cale traseele pentru acesta zi si ma bucur ca noi vom merge pana sus la Babele, cum ne-am propus. O alta parte a gastii deja mari acum va merge pana la Podul Dambovitei - Cheile Dambovicioarei, iar altii vor ramane sa ii tina de urat gratarului incarcat cu bunatati (Ghici cine! :)).
Inainte de a pleca spre Sinaia - 4 Transalpuri si un Suzuki DR - si de acolo sa urmam drumul spre Babele, mai facem o incercare de fotografie de grup si apoi o scurta oprire in Cheile Rasnoavei ca tot erau in apropiere. Inspiram din mers fumul de la gratarele picnicarilor si incercam sa nu auzim prin casti manelele de care rasuna valea.
Plecam! Drumul trece de la Rasnov la Predeal, via Paraul Rece (fara sa ma intalnesc cu ursul de data asta), si apoi pana la Sinaia. E destul de aglomerat si avem si aici parte de aceleasi semafoare de la Azuga. De abia steptam sa intram in padure! Suntem 5 motociclete, una singura cu numar de Bucuresti...si nu e a mea.
Peisajele ne fura si nu rezistam sa nu ne oprim de mai multe ori sa le admiram! E vreun an de and nu am mai pasit in Bucegi si ma bucur acum sa ii calc in picioare ...si in roti la peste 2000 de m.
Ajungem sus la Babele, cu usurinta, unde ne intampina cu un zambet larg garda de mediu. Asa ne trebuie! Facem galagie si fug animalutele de noi si ditrugem potecuta. Daca vrei sa ajungi pana sus cu masinuta sau cu moto, trebuie totusi sa te opresti la Piatra Arsa. Pana acolo esti bine venit. Mai departe, insa, trebuie sa nu depasesti panoul de interzicere.
Admiram totusi cu drag Sfinxul iar eu ma revolt cand ii vad pe indivizii-turisti ca i se urca in cap! Amenda! Asa le trebuie! Dar nu, ei isi fac de cap in capul Sfinxului in voie.
La intoarcere plec doar eu cu Teo, restul mai raman sa admire platoul Bucegi. Oprim repede pentru un papanas la Piatra Arsa: cel mai prost pananas "savurat" vreodata. Cine stie ce viata lunga a avut pana sa ajunga la noi in farfurie! alegem sa nu ne intoarcem pe acelasi drum si mergem mai departe spre Pestera si Moroieni. Buna alegere caci imi era dor si de Leaota, macar ca o vedeam in zare. Personal, ca pasager a fost cam stresant drumul, acum cand sunt si sofer si sunt foarte atentat sa ma uit la drum. Incerc sa urmez sfatul motociclistului si sa imi las toata increderea in el, iar eu sa admir peisajul.
Pe drum gasim si un cort. Nu ma bucur caci ma gandesc ca l-a pierdut cineva ca noi si ca va dormi astfel sub cerul liber.Soarta face sa ii prindem din urma pe alti motociclisti care inca isi adunau bagajul de pe drum. Ii intrebam daca au avut si un cort, zic ca da si dupa o rapida verificare se dovedeeste ca este al lor caci tocmai ce l-au pierdut si nu isi dadusera seama. Chiar m-am bucurat ca am oprit si l-am luat noi si nu altii!
Ajungem la cabana inainte de a se intuneca. Bucovinenii ne ospateaza si pe noi cu un gratar de soi si ne lanseaza invitatia de a le fii oaspeti la petrecerea de Radauti din 15 august. Din pacate se pare ca nu o vom onora caci speram ca in acea perioada sa ne indeplinim planul cu Sarmisegetusa Regia si Transalpina, ratat acum vreo luna din cauza codurilor imbibate de picaturi ude.
Duminica pleca fiecare pe la caselelor, iar cei mai fericiti isi continua concediul vreo 2 saptamani, evident pe doua roti!
Ca de fiecare data, mi se intampla si de data asta sa ma intalnesc cu lume cunoscuta si ma bucur la o cafea si o barfa mica cu un mai vechi amic. Am de asteptat cateva ore pana se aduna calaretii de prin Arad ca si de prin celelalte colturi ale tarii. Pentru 1 august s-a dat adunarea tuturor posesorilor si incalecatorilor de motocicleta Transalp (Honda) la Cabana Golomos, din apropiere de Rasnov. Locul a fost ales pe criteriul ca se afla in centrul tarii si cam toti au aceeasi distanta de parcurs pana acolo si ca este intr-o padure, unde accesul presupune ceva off-road.
Din pacate, pentru cine are de batut drumul Sibiu - Brasov sau invers ar trebui sa stie ca in acea zona semafoarele sunt eterne. Cum am patit si eu pe drumul spre Artmania, asa au patit motociclistii mei facand mai bine de trei ore distanta aceasta...cu motocicleta. In cele din urma sunt si eu "pescuita", scot casca si geaca din rucsac si incalec spre Rasnov, mai bine zis la Golomos, undeva laturalnic drumului Rasnov - Predeal (pe la Paraul Rece).
Ajungem printre primii la Golomos. Cativa intinsesera corturile, cativa isi alesesera deja locurile la paturile cu amintiri de tabere de demult, cativa tocmai treceau prin praful din drumul nostru, urmandu-ne. Pentru primii sositi o bere rece astepta sa fie destupata, evident daca nu mai aveai niciun drum de batut care sa implice permisul ...moto.
Pana la urma ajuns si clujenii, si muresenii, si bucovinenii de care eu m-am indragostit la prima vedere. M-am convins inca o data ca moldovenii nordici sunt o specie aparte - asemeni nordicilor - si mi-a placut mult sa le ascult graiul lui Creanga.
Vineri pe seara ne cunoastem mai bine la un foc de tabara ce s-a lasat cu greu aprins. Amuzant momentul in care bucovinenii intreaba pe la ora 2 a.m.: "Noi ce mancam acum?" S-a ajuns la concluzia ca de asta traiesc ei mult...pentru ca stiu pur si simplu sa traiasca.
Dimineata se trezeste care cand are chef. Primii treziti prind momentul sa discute iara despre incalzirea globala care are ca efect dimineti fierbinti pana si aici sus la munte, cand noua ne era dor de aerul rece si proaspat. Se pun la cale traseele pentru acesta zi si ma bucur ca noi vom merge pana sus la Babele, cum ne-am propus. O alta parte a gastii deja mari acum va merge pana la Podul Dambovitei - Cheile Dambovicioarei, iar altii vor ramane sa ii tina de urat gratarului incarcat cu bunatati (Ghici cine! :)).
Inainte de a pleca spre Sinaia - 4 Transalpuri si un Suzuki DR - si de acolo sa urmam drumul spre Babele, mai facem o incercare de fotografie de grup si apoi o scurta oprire in Cheile Rasnoavei ca tot erau in apropiere. Inspiram din mers fumul de la gratarele picnicarilor si incercam sa nu auzim prin casti manelele de care rasuna valea.
Plecam! Drumul trece de la Rasnov la Predeal, via Paraul Rece (fara sa ma intalnesc cu ursul de data asta), si apoi pana la Sinaia. E destul de aglomerat si avem si aici parte de aceleasi semafoare de la Azuga. De abia steptam sa intram in padure! Suntem 5 motociclete, una singura cu numar de Bucuresti...si nu e a mea.
Peisajele ne fura si nu rezistam sa nu ne oprim de mai multe ori sa le admiram! E vreun an de and nu am mai pasit in Bucegi si ma bucur acum sa ii calc in picioare ...si in roti la peste 2000 de m.
Ajungem sus la Babele, cu usurinta, unde ne intampina cu un zambet larg garda de mediu. Asa ne trebuie! Facem galagie si fug animalutele de noi si ditrugem potecuta. Daca vrei sa ajungi pana sus cu masinuta sau cu moto, trebuie totusi sa te opresti la Piatra Arsa. Pana acolo esti bine venit. Mai departe, insa, trebuie sa nu depasesti panoul de interzicere.
Admiram totusi cu drag Sfinxul iar eu ma revolt cand ii vad pe indivizii-turisti ca i se urca in cap! Amenda! Asa le trebuie! Dar nu, ei isi fac de cap in capul Sfinxului in voie.
La intoarcere plec doar eu cu Teo, restul mai raman sa admire platoul Bucegi. Oprim repede pentru un papanas la Piatra Arsa: cel mai prost pananas "savurat" vreodata. Cine stie ce viata lunga a avut pana sa ajunga la noi in farfurie! alegem sa nu ne intoarcem pe acelasi drum si mergem mai departe spre Pestera si Moroieni. Buna alegere caci imi era dor si de Leaota, macar ca o vedeam in zare. Personal, ca pasager a fost cam stresant drumul, acum cand sunt si sofer si sunt foarte atentat sa ma uit la drum. Incerc sa urmez sfatul motociclistului si sa imi las toata increderea in el, iar eu sa admir peisajul.
Pe drum gasim si un cort. Nu ma bucur caci ma gandesc ca l-a pierdut cineva ca noi si ca va dormi astfel sub cerul liber.Soarta face sa ii prindem din urma pe alti motociclisti care inca isi adunau bagajul de pe drum. Ii intrebam daca au avut si un cort, zic ca da si dupa o rapida verificare se dovedeeste ca este al lor caci tocmai ce l-au pierdut si nu isi dadusera seama. Chiar m-am bucurat ca am oprit si l-am luat noi si nu altii!
Ajungem la cabana inainte de a se intuneca. Bucovinenii ne ospateaza si pe noi cu un gratar de soi si ne lanseaza invitatia de a le fii oaspeti la petrecerea de Radauti din 15 august. Din pacate se pare ca nu o vom onora caci speram ca in acea perioada sa ne indeplinim planul cu Sarmisegetusa Regia si Transalpina, ratat acum vreo luna din cauza codurilor imbibate de picaturi ude.
Duminica pleca fiecare pe la caselelor, iar cei mai fericiti isi continua concediul vreo 2 saptamani, evident pe doua roti!
