Cum mi-am propus ca anul ăsta să fac minimum 10 000 km/moto mea – și nu vorbesc acum din postura de pasager – iată că e al treilea weekend în care încalec și îmi iau drumul.
Direcția călătoriei: întâlnirea Lupilor de mare.
Mergem pe Oltenița, salut din mers Chiseletul meu drag, și ajungem la Călărași, să traversăm cu bacul.
Vine bacul și eu iar mă întreb dacă pot să urc pe bac cu moto. De fapt, în mintea mea erau o grămadă de temeri, cum ar fi: „nu am mai făcut asta până acum; oare o să pot?“ Dar se pare că practica e mai simplă decât pare.
Trecem Dunărea, spre drumul meu preferat către mare, și ajungem pe malul drept. No, aici iar trebuie să trec Dunarea... de fapt o mică parte din ea, ieșită dintre maluri. Iar un „prima oară“ și îmi iese și de data asta.
Una peste alta, ajungem și la destinație.
La destinație, priponim motocicletele și repede la pus cortul și răcorit.
Se face seară, cântă și Bucovina cu transalpistul Crivăț, cântă și Iris, din care oricum nu prea mai înteleg nimic de oboseală.
Dimineață se stabilește traseul și se decide că e mai bine la drum fără găini și amețiții de prin sate și luăm drumul autostrăzii. Of, prima oară...
Și ce mi-a plăcut să simt și eu cum e la 120 km/oră.
Și așa am mai adunat și eu încă vreo 545 km...
...și am dus și motocicleta la mare!
