Cum poate un weekend începe mai bine dacă nu începe de vineri?
După un drum lejer pe autostrada spre Pitești, iau calea Transfăgărășanului. Îmi era dor de un drum cu motocicleta, iar ocazia celul mai frumos festival transilvănean – Artmania de la Sibiu – a prilejuit o călătorie pe cel mai înalt drum din Carpații Românești (sau Alpii Transilvaniei, cum sunt numiți de francezi).
La barajul de la Vidrarul mă mir iară de curajul unora de a face bungee jumping de la acest nivel.
Vremea este și ea în ton cu așteptările. Un soare blând intră pe traseu.
La Conacul Ursului mă bucur de o revedere după ani cu Relu, iar o mămăligă aburindă ne dă noi forțe de drum.
Popasul de mămăligă (2 lei porția) ne aduce și vestea ilară (sau nu) cum că la Bâlea s-a deschis shaormerie. Inițial am crezut că e o glumă, la mișto, dar din mersul roților am văzut că e pe bune.
Brânza de burduf de la stâna atașata mămăligii depășește orice shaorma în poftele noastre. (Mulțumim, Relu!) Joaca cu o cățelușă, pui de ciobănesc, ne face popasul și mai vioi. Jasmine roade tot ce prinde și ar roade și degetele noastre, dacă am lăsa-o.
Regăsesc Sibiul cufundat în poezie. Îl simt ca pe o tăcere pe pietre și umbre încărcate de timp, într-un apus resemnat peste oraș, într-o liniște cărămizie peste acoperișuri transcendente, în șoapte de păsări crepusculare, cu un noapte bună ciripit din cioc. Așa am (re)simțit Sibiul.
Gazde mi-au fost cei de acum trei ani: Hostel Felinarul, cu o atmosferă la fel de boemă.
Nume mari ale rock-ului gothic au avut puține minute de desfășurare.
Haggard sunt primii care își dezvăluie dialogul dintre arcuș și coardele viorilor.
Nici nu mă dezmeticesc bine că au și terminat concertul.
Minutele de încântare sunt zgârcite.
Sharon - Whitin Temptation - de al cărei glas și atitudine m-am îndrăgostit prima oară când a cântat în Sibiu (la Artmania 2007), o Sharon desculță la acea vreme, ridică vocea de soprană mai sus de vârful Turnului dintre Piața Mare și Piața Mică.
Sâmbătă nu am avut stare. O escapadă la Păltiniș via Rășinari se lasă cu gust de kurtoș la poale de telescaun și de afine în coamă de deal.
Costă doar 8 lei să îți faci toana de urcat + coborât cu telescaunul.
Cam greu să pun în cuvinte minutele de relaxare cu prieteni minunați!
O plimbare desculță pe iarba uscată nu mă duce cu gândul la căpușe.
Până la Sibiu, oprim și la Muzeul Astra, cel mai fain muzeu al civilizației țărănești din țară.
Văd și eu pentru prima oară cum se naște pâsla din clăbuci.
Muzeul are invitati meșteri din Călărași, Mehedinți și Bihor.
Nu găsesc pe nimeni din Chiselet.
Niște opinci ne provoacă o discuție despre obiele.
Versuri din folclor, culese din ramuri și înșirate în fața noastră, mă duc cu gândul la bunici demult plecați din lumea asta...
Culori și ore de muncă împodobesc muzeul.
Încerc să îmi aduc aminte de la orele de geografie dacă am mai întâlnit clasificarea de "minisat". Nu găsesc!
O întâlnire de poveste am avut cu un meșter opincar din Valcea.
Baiul său e că nu are cui să lase mai departe "secretul" opincilor.
Și mă asigură că purtătorii de opinci au folosit pentru prima oară lanțurile antiderapante.
Ce am găsit nou în muzeu au fost tarlalele celor de la Facultatea de Agricultură, cu diverse culturi. Văd și eu, printre altele, cum arată inul. ;)
Pe nepusă masă, toaca se pune pe bătut.
Oare vrea să ucidă diavolii din picturile naive de pe gard?
Revederea, dar mai ales reauzirea celor de la Orphaned Land are un singur cusur: este prea scurtă.
Un Yossi 100% zâmbăreț își trimite acordurile chitării în eterul Sibiului. Kobi ne (re)asigură că el nu este Jesus, desi seamănă cu el.
Dupa ce în 2009, când Lacrimosa au cântat prima oară la Artmania, rockerii elvețieni au fost însoțiți permanent de ploaie, încât organizatorii au rezolvat de la început problema, ridicând scena într-un mare cort, acum vremea a fost superbă. Până când a început Lacrimosa și norii s-au dezlănțuit.
Mulți nu se miră, dar eu da, de cum plouă la Lacrimosa.
Deși i-am (re)așteptat cu nerăbdare, tremuratul ce m-a îmbrățișat cu ploaia peste tricou (deja ud) după a doua melodie mă trimite direct la un duș fierbinte și apoi în pat.
Duminică lungim drumul spre casă pe lângă Brașov.
Un popas de pepene ne prilejuiește o discuție despre următoarea călătorie.
