Azi este senin. Inca se minuneaza de stelutele de gheata ce l-au impodobit pentru intaia oara. Dimineata i-a dezvaluit puful alb ce i-a incarcat micutele ramuri. Puiul de brad invata sa isi inalte ramurile la umbra celor batrani, mirositori a rasina si purtand pe scoarta urme ale trecerilor barbare pe langa trunchiurile lor veghiind crestele. Putini sunt trecatorii care isi pun rucsacul la radacina lor, in timp ce se bucura de izvorul din apropiere.
***
Sunt aproape zece ani de cand din conul ratacit s-a desprins samanta ce si-a crescut radacinile sale. In acesti ani, a adunat si el cateva povesti. Ramurile ii sunt iara incarcate de zapada. Se bucura de ea ca in prima zi in care a decoperit-o.
Un sunet nou pentru el se aude in apropiere. Sunetul este puternic si dureros. Drujba taie fara mila bradutii de seama lui. Il doare cand ii vede doborati, dar nu e ca durerea pe care o simte cand dintii masinariei umane se infig in firavul sau trunchi. Ce se intampla? Ce soarta e asta? Nu trebuia sa se faca mare, sa ii creasca conuri, sa miroasa a rasina, sa adune povesti, sa produca oxigen...?
"20 lei!"...."Ia bradutul...20 de lei"...acesta era pretul pentru scurta-i viata. Cu cat un bradut avea mai multe povesti, cu atat costa mai mult...
"Il si legati? Aveti sfoara?" Legatura era menita sa ii lege povestile. Inca nu intelegea ce se intampla. Totul era nou pentru el si semana a sfarsit. Nu stia ce este sfarsitul, dar intuia senzaria.
A trecut si Boboteaza. Bradul pleaca pe ultimul sau drum: spre ghena sau spre un colt uitat de bloc. "E bun la vie!" Ultima etapa a vietii sale va fi se pare sa sprijine rodul vitei. Si astfel ajunge puiul de brad din muntii din care si-a crescut ramurile, saracit de ele, intr-un camp pustiu, alaturi de alti frati de ai sai.
"Schimbam aracii! Ploaile le-au cam slabit puterea" Nici o ninsoare nu a mai purtat aracul de brad...Focul de seara i-a sters si ultima poveste. A ramas numai in cantecele de munte, care il mai amintesc rareori.
Un sunet nou pentru el se aude in apropiere. Sunetul este puternic si dureros. Drujba taie fara mila bradutii de seama lui. Il doare cand ii vede doborati, dar nu e ca durerea pe care o simte cand dintii masinariei umane se infig in firavul sau trunchi. Ce se intampla? Ce soarta e asta? Nu trebuia sa se faca mare, sa ii creasca conuri, sa miroasa a rasina, sa adune povesti, sa produca oxigen...?
***
"20 lei!"...."Ia bradutul...20 de lei"...acesta era pretul pentru scurta-i viata. Cu cat un bradut avea mai multe povesti, cu atat costa mai mult...
"Il si legati? Aveti sfoara?" Legatura era menita sa ii lege povestile. Inca nu intelegea ce se intampla. Totul era nou pentru el si semana a sfarsit. Nu stia ce este sfarsitul, dar intuia senzaria.
***
"Punem steluta rosie sau pe ce albastra in var?" O steluta? Si pe ea au luat-o din noaptea padurii?" se gandea micutul, crezand ca singuratatea ii va fi alinata de vreo veche prietena. Nu! Nu era una din stelutele care ii luminau acele in noapte. Si nici beculetele rosii care cantau cantece ce nu le-a auzit nicicand la chitaristii ce faceau popas langa el nu il bucurau. Era trist, desi toti se bucurau de el.***
A trecut si Boboteaza. Bradul pleaca pe ultimul sau drum: spre ghena sau spre un colt uitat de bloc. "E bun la vie!" Ultima etapa a vietii sale va fi se pare sa sprijine rodul vitei. Si astfel ajunge puiul de brad din muntii din care si-a crescut ramurile, saracit de ele, intr-un camp pustiu, alaturi de alti frati de ai sai.
***
"Schimbam aracii! Ploaile le-au cam slabit puterea" Nici o ninsoare nu a mai purtat aracul de brad...Focul de seara i-a sters si ultima poveste. A ramas numai in cantecele de munte, care il mai amintesc rareori.
