Creta - intre munti si mari...si ceva maslini

Am ajuns in Creta mai mult din intamplare. Ca toate lucrurile frumoase, nici Creta nu a fost premeditata, ci a fost o frumoasa provocare.

Aveam o saptamana de septembrie de plecat undeva departe de casa, dar fara sa pierdem prea mult timp pe drum, si initial Teodor a propus Sicillia, asta pentru ca dorea sa isi satisfaca dorinta de balaceala prin adancuri. Auzisem de mult de frumusetea insulei italice, dar dupa ce am inceput documentarea pentru plecare, primesc o tentanta oferta sa plecam in Creta. Decizia e ca si luata si in mai putin de doua saptamani ne facem bagajul.


Inainte de plecare, avem o mica surpriza – cum se intampla in majoritatea cazurilor in care transportul e cu zbor charter – si riscam anularea plecarii. Revenim iar la Sicilia si iar apare solutia salvatoare pentru Creta, urmand ca returul sa fie prin zbor de linie, prin Atena. Oricum, destinatia era undeva in Mediterana.


Avem un zbor de noapte si o mica escala in Rodos, fara a pune piciorul pe aceasta insula deosebita din Grecia, urmand sa ajungem pe la 2 a.m. in Heraklion, principalul aeroport si capitala insulei. Aici ne astepta pentru transfer un luxos Mercedes pe post de taxi, care ne-a dus cei aproximativ 40 de km pana la Sissi, o mica localitate pitoreasca din nord estul insulei.


O alta surpriza o avem la hotel – nu extraordinar, dar suficient pentru relaxare, unde grecul ne astepta cu zambetul intins larg pe fata-i arsa de soare si cu cina aproape calda. Tocmai incinsese o partida de table cu altul de-al lui, dar a fost entuziasmat cand am ajuns, desi am avut cam o ora intarziere din cauza zborului.


Dupa doua zile de balacit in micul golf din insulita si de explorat la pas tavernele si falezele pietroase si arse de soare, de incercat gyros (il chemau papilele gustative gandindu-se cu dor la datile trecute cand devorasera delicatesa locala) si baut vin stors din struguri copti in soarele Greciei, inchiriem o masina pentru numai 25 de euro/zi, full option, inclusiv AC. Ne scoatem la capitolul asta si un dragalas Fiat Seicento – numai bun pentru doi oameni dornici de explorare si aventura – ne va purta aproximativ 1500 km in numai patru zile. Benzina a fost tot cam 100 Euro pe total, iar taxa de autostrada nu se plateste (sau era deja inclusa in taxa de inchiriat). A: si am primit si o harta ca bonus (chiar daca venisem si eu pregatita de acasa cu una).


Majoritatea kilometrilor au fost doborati de extraordinarul meu sofer, pe mine speriindu-ma – deocamdata – serpentinele care dupa ce ca erau sucite si incolacite, mai si urcau si coborau cum le venea lor, iar de mers cu 50 km/ora...nu era foarte atragator – nu din cauza de lipsa de viteza adrenalinica, ci din cauza ca se reducea numarul obiectivelor atinse.

Anopolis este un sat traditional grecesc - unul din multele - unde poti gusta pe viu viata cretana intr-o petrecere organizata cu acest scop. Te vor impresiona barbatii care reusesc sa stea intr-un echilibru incredibil pe varful sticlelor de vin. Ca Anoupolis sunt insa multe sate cretane care te asteapta sa le descoperi.

In prima zi - luni - de auto-explorat – auto adica si cu masina, dar si pe cont propriu - mergem spre est. Avem ca traseu: Sissi - Agios Nikolao - Elounda - Platoul Lasithi - Plaja Vai - spre sud pana la Ierapetra - inapoi la Agios Nikolaos - acasa la Sissi: 240 km.


Citisem ca una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei este la Vai, in extremitatea estica, unde se afla o superba plantatie naturala de palmieri. Dar cum nu ne doream sa stam numai cu burta la soare, alegem – mai bine zis rog frumos – sa mergem mai intai undeva prin munti, ca prea ma tenta drumul. Domnul meu se supune, avand si el acelasi elan de aventura, si urcam pe platoul Lassithi (840 m alt).

Trecem pe langa Krista (casa celor mai iscusiti tesatori din insula) si oprim la capatul drumului, la Katharo. Aici intalnim niste nemti foarte entuziasti, care faceau un fel de “safari: inghesuiti cate opt in cate o masina de teren. Nu ii invidiem deloc si facem cale intoarsa.


Admiram cateva minute una din miile de bisericute din insula, dar si strugurii atarnand in ciorchine la capat de drum.

O prima oprire culturala o facem la Panaghia Kera, cea mai mare comoara bizantina a Cretei. Fresce din secolele XII - XV cu scene din Biblie ne infioara cand le privim cu admiratie. Intrarea este de 2 euro/persoana. Un maslin isi sustine ramurile seculare, iar o batranica tricoteaza la umbra istoriei zidurilor bisericii. Linistea de aici e ceva obisnuit in insula, gasind peste tot oaze de relaxare. Amn si remarcat ca sunt foarte multi batrani -0 dar multi - care isi petrec zilele la poarta - ca la noi in tara - si "discuta" despre ce trece pe dru,m. Speranta de viata este foarte mare in Grecia si poate ca tocmai lipsa stresului, maslinele, laptele de capra si vinul bun ii tin in putere, precum si aerul marii combinat cu cel al muntelui. Si credinta in Dumnezeu, in primul rand!


Dupa ce facem un mic popas la Agios Nikolaos (vechi Saint Tropez al Cretei) - situat deasupra golfului Mirabello - si la renumita statiune de lux Elounda– pe unde isi fac fotbalistii nostri lunile de miere – si dupa ce regret un pic ca nu am navigat pana la Spinalonga – o frumoasa fortareata izolata pe o mica insula – plecam mai departe spre Vai.


De la Sissi mergem spre Agios Nikolaos, trecand prin Neapoli (fara nicio legatura cu celebrul oras italic – poate doar de toponimie), deviem un pic spre nord pana la Elounda, pret de vreo 10 km, dupa care inapoi spre sud pe langa Amoudara.


Vai e o plaja de nisip si cu o plantatie naturala de palmieri, de un exotism aparte, desi ma temeam ca ar fi un fel de pom laudat sau mai bine zis pomii laudati. Drumul a meritat, iar plaja cu atat mai mult.


Pe drumul de la Iarapetra inapoi la Agios Nikolaos ne tot intrebam ce se cultiva in numeroasele sere insirate pe marginea drumurilor. In multe am vazut mici bananieri, inaltele insa ne-au lasat cu curiozitatea ne satisfacuta. Citesc apoi in ghidul de calatorie ca in Ierapetra – cel mai sudic oras din Europa sunt cele mai numeroase sere. Ierapetra se afla la Marea Libiei, asa cum se numeste Marea Mediterana in aceasta zona deoarece pe celalalt tarm se afla frumoasa tara africana de la care vine numele sau.


Muntii isi fac adesea loc pe marginea drumului, iar cand mai sunt taiati si de niste chei, deja nu putem sa nu oprim si sa ii luam in aparatul de fotografiat.


In peisaj, in partea de sud, remarc cu entuziasm cum cedrii iau locul maslinilor. E de inteles, avand in vedere ca fenicienii de pe calalalt tarm il aveam la rang de simbol, urmasii lor urcandul azi pe drapel.
Ajungem pe seara acasa si nici nu ne-am dat seama cand au trecut cei 240 de km.

Ziua 2 – Marti – 583 km - mergem spre vest, pana la Rethymnon, apoi o luam spre sud pana la Matala, vestita plasa hippie.

Plecam ca si in ziua precedenta imediat dupa micul dejun, in jur de 8.30 a.m. O prima oprire facem cam dupa vreo 100 de km, la Rethymnon, unde ne ia mintile o caracatita facuta intr-un fel aparte care ne-a facut sa mai venim in alta zi acelasi numar de km pentru ea.


Rethymnon este considerat capitala intelectuala a insulei. Mie personal mi-a placut cel mai mult dintre orasele vizitate, peste aglomeratul Heraklion.

Cetatea si orasul Rethymnon
Vechiul fort venetian este acum muzeu: 4 euro/persoana intrarea. Porturile se aseamana cam toate: barci, taverne si mare albastra...si multi turisti.

Berci si taverne din Rethymnon

Case vechi si noi stau alaturi unele alaturi de celelalte in calea noastra. Cadrul urban te pacaleste adesea ca ai fi in Venetia. Frumoasa combinatie de grec cu italic!



Din Rethymnon


Ma uimesc benzinariile care sunt fara case de marcat. Pui benzina, dai banii si pleci. Atat. Dar...la greci sa te porti ca grecii. Platim in medie 1,269 euro/litrul de benzina, dar in unele locuri pretul ajunge si la 1,6 euro/litru. Ajungem la Matala cand soarele este deja mai bland.

Welcome to Matala

Vechi loc de intalnire si de visare al comunitatii hippie, Matala mi-a placut prin cosmopolitismul sau. Singura care nu mi-a placut a fost intrarea in mare, cu pietroaie imense acoperite cu alge care ingreunau accesul in valurile inspumate cu adevarat.

Matala - vechi asezamant hippie
Grote imense margineau tarmul Marii Libiei. Vechi cimitir roman, grotele adaposteau acum curiozitatea turistilor. Mai in slapi, mai in costum de baie sau chiar fara - doar era plin de hippie - nu se putea sa nu urci cei aproximativ 15-20 de metri si sa nu te tenteze sa privesti marea de la inaltimea lor.


Doi ochi si un nas

Dupa mai putin de doua ore de balacit si admirat minunile de la Matala, plecam inapoi spre Sissi, pe directia nord-est, direct prin Heraklion (sau Irakleo cum mai apare pe unele harti si indicatoare grecesti), dar nu inainte de a ne abate cativa kilometri la Agia Triada.

La Agia Triada - Creta

Vechi centru al civilizatiei minoice - asemeni Knossos-ului, Agia (Ayia) Triada inpresioneaza prin suprafata si amploarea utilitatilor sale, descoperite cu mii de ani in urma.
Revenim la apus spre casa, nu inainte de a ne opri pret de cateva miute si la Hersonissos - aceasta Paralia Katerini a Cretei cu bazaruri si iz de manele.

Miercuri 915 km – 7.45 - trezirea si plecarea cea mai matinala ne poarta cam 500 de km.. Doream sa ajungem in Cheile Samariei - Munti Lefka Ori - cele mai lungi si frumoase din Europa. Pentru aceasta trebuia sa ajungem in extremitatea sudic-vestica a insulei.
Mai intai poposim o leaca si la Hania - oras aproape geaman cu Rethymnon, tot cu istorie bizantina, combinata cu arhitectura venetiana.
Panorama peste Hania

Suvenirurile sunt la tot pasul, dar adesea dau in kitch.

Ajungem si in munti, dupa alte serpentine sucite si incolacite si remarc cat de mic e Transfagarasanul nostru fata de aceasta sosea care iti taierespuitaria si fara gropi. Doamne, ce sosea!
Ziua 3
Habar nu aveam - eu geografa lu'mama - ca acestea ar fi tocmai in Creta. Cand ma gandeam la Creta nu aveam decat mare...sau mari in fata ochilor, nicidecum munti care ajung la 2453 m altitudine.

Vulturi plesuvi survoleaza platoul pe care noi am ajuns fara mare truda cu Fiatul micut.
harta Hania

sursa: http://www.explorecrete.com/hiking/lefka.html
O ploaie scurta ne insoteste admiratia peste varfuri. Apoi soarele ni se alatura din nou.

Un suc de portoale storc pe loc este exact ce imi doream sus la cabana.
Muntii Lefka Ori

Evident ca nu ai acces oricum in aceste chei. iti trebuie echipament corespunzator si o taxa de intrare (5 euro).
Reguli de buna purtare in munti

Imi las o parte din suflet pe aici si le promit muntilor ca voi reveni la ei, cu gand sa strabat cheile intr-o dimineata linistita si salbatica in acelasi timp.
Intre nori si cer senin la Cheile Samariei

Pornim mai departe, catre alta plaja renumita din insula: Elafonissis. Aici, mergi zeci de metri prin mare cu apa pana la glezne, apoi alti zeci de metri cu marea pana la genunchi, nu ai nici o alga sau scoica in calea talpilor, iar nisipul este pur ca spuma laptelui.

Muntele si marea se intalnesc adesea. Teodor vine cu ideea unui paradis pentru cataratori care ar putea ascensiona pe stanca direct din valurile marii.
Cu dor de Vama Veche
Tufe de catina asorteaza verdele frunzelor cu portocaliul fructelor bogate in vitamina C. Golfuri, plaje, barci, valuri, navoade abandonate pe tarm, autostrada intre mare si munti, vapoare, insule si insulite asemenea unor carapace de testoase ce se odihnesc in mare, toate sunt in calea drumetului.
Elafonissis (2)

Flori de zorele si bougainvilea tipa in peisaj prin viul culorilor. Motociclete cu motociclisti fara castri isi traiesc libertatea pe drumuri.

Adesea, daca ai gresit un drum nu e bai ca in mai putin de 2 km dai de alt drum care da in cel ratat. De la Heraklion la Rethymnon si chiar mai departe la Hania doua drumuri mari, paralele, te fac sa alegi pe care il vrei: pe cel nou, gen autostrada, in caz ca te grabesti, sau pe cel vechi, la fel de bun, dar mai salbatic si mai incet, cat sa iti dea prilejul sa admiri frumusetile cretane.

Intre Elafonissis si Topolia

Nu exista taxa de autostrada. Cele mai multe masini din trafic sunt inchiriate, la volan fiind turisti entuziasti de drumurile strabature si de destinatiile calatoriilor.

Viaducte demne de toata lauda inginereasca faciliteaza drumul de pe un deal pe altul, de pe un munte pe altul.

Ziua de azi este in mare parte dedicata descoperiri culturale. Am lasat Knossos-ul pentru aceasta zi, vechiul centru al civilizatiei Minoice.


Ziua 4
La Knossos – intrarea 6 euro/persoana si parcarea 2 euro - ajungem cu greu, indicatoarele neajutandu-ne suficient si luandu-ne mai mult dupa intuitie. Intrarea la muzeu mi se pare impresionanta. Nu ai fi zis ca dupa aceasta poarta se afla o mare comoara istorica.


Dupa ce treci de Heraklion – gasit pe harta si sub demunirea de Iraklio, la doar 10 km ajungi la miticul Knossos.
La Knossos (3)

Ansamblul arhitectonic este impresionant. Ma gandesc inca o data ce neam de extraterestii or fi fost minonienii aia.
Fresce de la Knossos

Ai nevoie de cateva ore daca esti un pasionat al istoriei si vrei sa admiri cu adevarat urmele vechii civilizatii cu chip de taur. :)
Knossos (6)

Pentru caziua era inca lunga, mai gasesc in ghidul meu ceva intereasnt de vazut: Manastirea Arkadia.
Manastirea Arkadia (2)

Trecand printr-un adevarat Holocaust, povestea Manastirii Arkadia este impresionanta.
Trecand printr-un foc crunt incare au murit zeci de oameni, manastirea a renascut. Este cea mai frumoasa biserica din insula (dupa gusturile mele). si pana la ea tefura drumul si ajungi dupa intuitie.
Manastirea Arkadia (3)

Cum a doua zi urma sa ne luam ramas bun de la insula, am ales sa ne mai alinam dureera despartirii cu unca doua-trei brate de caracatita legendara la Rethymnon.
Creta in Obiectiv

De acum, cand zic Creta ma gandesc la: taverne, taverne, taverne, arhitectura venetiana, arhitectura bizantina, mari, munti, ruine (zise si "daramaturi" in limbaj popular:) ), salbaticie, arid si verde, piatra si maslini, cer albastru fara noi, Soare.

Un comentariu:

Anonim spunea...

excelent reportaj. felicitari! pe mine m-a readus in creta.