Primavara la Praga

Mă trezesc inainte de 4 a.m. cu Ana pentru a porni către aeroport. Zborul e un pic dupa ora 7 si nerăbdarea noastră de a ajunge, in orasul la care visam de multă vreme, nemăsurată.

Parcă special pentru noi, după controlul pasapoartelor in Otopeni, in timp ce păsim spre poarta de imbarcare, Edith Piaff ne cantă “Je ne regrete rien”.


Răsfoiesc revista companiei Czech Airlines si imi plac peisajele din Mt. Orlicke. Notez ca viitoare destinatie. Dacă nu la o plimbare de vară, macar la un schi de iarnă tot voi ajunge pe acolo.


Zborul este unul dintre cele mai plăcute, dacă nu cel mai plăcut si asta nu numai din datorită destinatiei. Bun venit la bord ni se zice in limba lui Rumburak.


Citesc in ghidul Pragai cum ca nu e recomandat sa porti in Cehia un tricou cu inscrisul: "Czech this out!" Mai aflu cum ca in Praga sunt nu mai putin de 11.000 de baruri si 150 de biserici.

Cehia este foarte verde vazuta din avion. Aterizam, luam repede bagajele si iesim. Totul merge foarte organizat: inainte de a iesi de tot din aeroport este biroul de informare turistica. Cum aveam ceva emotii cu ajunsul in oras, intrebam si ne si cumparam un abonament pentru autobuz/metrou./tramvai pentru 3 zile cu 330 de coroane si ne pregatim sa asteptam autobuzul 119. Intr-un minut vine si ne duce pana la metrou. Coboram la statia Dejvice, luam linia A - verde si schimbam la Mustek (muzeu) - centru cu linia B - galbena. Mai mergem cateva statii si ajungem la statia de langa hotel - Invalidovna. Hotelul este unul mai mult pentru tineret sau buget redus - Olimpic Tristar, dar camerele foarte curate (camera de 2 locuri), fara mirosuri suspecte. Avionul cu tot cu taxe si cazarea pe trei zile cu mic dejun ne-au costat 199 euro/persoana.


Aveam ca tema de la Andrei sa caut zidul John Lennon pe care el l-a ratat. Evident ca l-am cautat si gasit in prima zi si ca i-am dedicat cateva fotografii. Zidul John Lenon este "inventia" post-comunista a unui student la arte.



Facem o prima plimbare pe Podul Carol care a devenit raiul meu cu cercei. Este foarte greu sa ma decid asupra unei singure perechi!

Cum ne intrebam care sa fie traseul in prima zi si ne temeam ca norii se vor descarca, Soarele i-a invins si i-a indepartat. Bag seama ca Praga este orasul unde Soarele si ploaia sunt prieteni, facandu-si loc pe rand unul altuia sa fie prezent in oras, ba adesea chiar impart impreuna prezenta. :)


O prima interactiune gastronomica cu Praga a fost pofta deloc pusa in cui de porc la rotisor (purcelus de lapte vandut ca Old Prague Ham). Nu ma intrebati cat m-a costat ca eu nu mi-am revenit inca, dar...nu regret totusi ceea ce am primit in schimb (Adi - Hanni, nu saliva:P), totul udat cu un Gambrinus draft de numa' 10 grade. In afara de Gambrinus, fac cunostinta si cu o Budejovicky, tot cu 10 grade "decorata".


Ca tot suntem la acest capitol, sa nu uit sa va recomand sa incercati si friptura de rata cand ajungeti la Praga. Naeparat!


Praga imi ofera o adanca stare de liniste, desi nu am vazut niciunde mai multi turisti ca aici.


O bere o cumperi de la 30 si pana la 70 de coroane.

Praga este "foarte" pavata cu piatra cubica si motociclistii mi s-au parut o specie destul de rara, poate tocmai din acest motiv, dar poate si din acela in care oricum ai de descoperit pe jos cate un mister la fiecare pas. Prin piatra cubica, sinele de tramvai se afunda indraznete.


In tramvai retin primele cuvinte: "sischi zastavka" - probabil "urmeaza statia..." Imi plac tramvaiele rosii, oarecum vintage.

Pe trotuar, pe geamul tramvaiului vintage, vad o Spelunka - adica da, spelunca, bodega, crasma...


Cehii astia aveau ceva cu aruncatul pe fereastra, daca ii suparai. Prin 1618, cam 100 de nobili protestanti au devastat Vechiul Palat Regal si au aruncat pe fereastra doi guvernatori catolici (nu stiu unde erau boduguarzii). Sala Vladislav din care au fost aruncati - numai de la etajul unul - era folosita pentru turniruri. Dupa un duel, balegarul a fost aruncat afara, iar cei doi guvernatori au cazut exact pe acest colecte. Parerea catolicilor a fost ca ingerii i-au salvat pe cei doi. Acest incident a fost scanteia care a declansat razboiul de 30 de ani.


Prin secolul XVI Rabinul Loew (1520 - 1609) a inventat un "robot" din teracota - Golem. Acesta s-a revoltat la un monment dat, iar rabinul l-a exilat in podul Vechii - Noi Sinagogi (chiar asa se cheama). Azi gasesti o multime de kitchuri cu fata acestui golem in Praga. Sinagoga Veche-Noua are peste 700 de ani vechime, in Praga locuind una dintre cele mai mari comunitati de evrei.

Etymology


There are two explanations for the name "Alt-Neu." The first isbased on the German and Yiddish translation of Alt-Neu as "Old-New." According to this explanation, the synagogue was originally called the New or Great Synagogue and later, when newer synagogues were built in the 16th century, it became known as the Old-New Synagogue[4]. Another view says this may be a mistranslation. According to this version, the synagogue is believed to have been built from stones from the Temple in Jerusalem, and the synagogue was built "on condition", in Hebrew: Al-Tnai, that the stones would be returned after the reconstruction of the Temple.[5]
sursa: wikipedia


Nu stiam ca una dintre cele mai cautate bauturi la Praga este absintul, pe baza de pelin, despre consumul caruia se spune ca provoaca nebunia. Praga s-a dorit a fi al doilea oras in care sa fie legalizat consumul de marijuana. Politia nu te "deranjeaza" daca te prinde cu o cantitate mica (nu este definita cantitatea de "mica", asa ca grija amatorilor).

La un colt de strada sau la o margine de pod, o chitara urca spre ziduri acorduri nostalgice, parca din alte secole. De la o fereastra deschisa se aude cum o soprana isi pregateste vocea pentru concertul de seara; de la o alta, o vioara plange...
Praga este orasul cu cele mai multe concerte de orga, la tot pasul punandu-ti-se in bate cate o invitatie la Bach, Albinoni, Mozart sau alti alinatori de inimi.


Daca in Romania au innebunit salcamii, pana si acestia sunt si mai nebuni in Praga.

Intr-una din zile vizitam si cea mai verde parte a Pragai: Colina Petrin. Aceasta este un parc cu copacii batrani, dar verzi, cu alei serpuitoare si cu scari cu balustrade incolacite printre copaci, cu iarba verde si proaspata care te cheama sa te intinzi peste ea. Poti urca colina si cu ajutorul unui trenulet cu cremaliera. Colina era traversata de Zidul Foamei prin secolul XIV, zid unde erau hraniti cei infometati. Tot pe colina Petrin se faceau in trecut executiile celor gasiti vinovati de anumite cauze.

O ploaie mica urca cu noi catre Eiffelovka - o replica la scara 3/4 din Turnul Eiffel din Paris, cocotata in varful colinei. O poti escalada urcand cele 299 de scari.


In apropiere se afla si Labirintul cu oglinzi, un loc unde te lovesti de o multime de copii veseli, amuzati de efectele nostime ale oglinzilor.

Tot in parcul de pe Petrin se afla si o bisericuta ucraineana. Biserica a fost construita in stilul numit "bojkov" cu elemente de baroc satesc in a doua jumatate a seculului al XVII-lea in comuna Velke Loucky de langa Mukacevo.


Nu intelegeam de ce Mozart este unul din simbolurile orasului. Apoi am aflat ca la Praga a avut loc premiera operei Don Giovani si ca unul din lucrurile pe care trebuie sa le faci in vizita la Praga este sa vezi un spectaol de marionete pe aceasta tema. Praguezii si vienezii chiar se contrazic ca orasul lor a fost mai iubit de catre Amadeus.


Inaintea noastra prin Praga au mai trecut si Smetana - iubit de cehi pentru "Oda berii" din "Mireasa vanduta" - si Dvorak cu "Dansurile slave".

Dintre filmele cu decor Praga as vrea sa vad "Insuportabila usuratate a fiintei" dupa romanul lui Kundera sau "Zbor deasupra unui cuib de cuci" regizat de Milos Forman.


La intoarcerea in tara o prietena m-a intrebat daca am baut o bere si la soldatul Svejk, cel care tot razboiul a tinut-o dintr-o carciuma in alta si cand a aflat ca s-a terminat razboiul, a mai baut o bere. I-am zis ca nu am auzit de el si acum sunt curioasa sa ii citesc peripetiile scrie de Jaroslav Hasek.

Intr-una din dimineti ne hotaram sa examinam si periferia si luam metroul, apoi un autobuz pana la Gradina Zoologica (metroul C pana la Nadrazi Holesovice, apoi autobuzul 112), afland apoi ca este a doua din Europa ca patrimoniu. Nu o vizitam ca ne-ar fi luat cel putin jumatate din zi, dar ne-am plimbat putin in gradina Palatului Troja de vis-a-vis.


Continuam plimbarea inalt loc superb, un fel de Sighisoara a Pragai: Visehrad. Cimitirul din Visehrad mi-a adus aminte de Cimitirul din Deal. Vechiul castel a fost ridicat prin secolul VII.


Kafka e simbolul suprem al Praagai. E altceva. Retin: "Whatever you do, you are always wrong!" Ce pesimit imi suna? Dar da, asta e Kafka. Inteleg si eu cum e cu "Kafka, frate!" si le dau dreptate celor de la Guerilla. O pvizita in muzeul Kafka iti va oferi experienta pe care n-ai trait-o in niciun alt muzeu de pana acum: o calatorie in clarobscur, in trecut si in prezent, in tine si in afara de tine, cu sunete si tacere, cu lumini si umbre, cu tine si cu altii.


Mai vizitez si Muzeul Jucariilor, dar numai pentru ca Strada de Aur este inchisa pentru doi ani pentru restaurare si asa puteam sa o vad pe o bucatica de fereastra.


Totusi, ma bucura vizita intre jucariile ce au fericit, probabil, multe copilarii.


Una dintre sarbatorile nationale ale Cehiei si zi libera este pe 6 iulie. In aceasta zi in 1415 Jan Hus a fost ars pe rug, iar cenusa lui aruncata pe Rin.

Ca ultim deliciu, imi consolez despartirea de Praga cu o placinta de mere facuta in cuptor de gospodina (adica hand made), placinta ce imi aduce aminte de cea facuta candva de mama.


Mi-a tot venit obsesiv in minte melodia celor de la Travka - "Vreau sa simt Praga" si imi dau seama ca intr-adevar Praga este o stare, o stare de bine, liniste, mister, ca o scena cu multe acte si numeroase decoruri. Praga pentru mine a fost/este totul. E un loc in care vroiam sa ajung cu o iubire, dar pe care il iubesc si fara alte iubiri.

Cand muntele se face mare

Cum mi-am propus ca anul asta sa fac minim 10.000 km/moto mea - si nu vorbesc acum din postura de pasager - iaca e al treilea weekend in care incalec si imi iau drumul.


Inca o data m-am convins ca cele mai faine calatorii sunt cele neplanificate, dupa ce mi-am luat o mare teapa asteptand sa plecam spre Transfagarasan (deh, niciodata nu ma invat minte sa nu ma incred in necunoscuti, dar tot raul spre bine). Cum bagajul era gata si SLR - ul nu vroia nici el sa ramana priponit, iau telefonul si incep sa sun. Il nimeresc pe Alex Transalp - evident, in ordine alfabetica - si aflu ca inca cu doi amici pleca la mare spre intalnirea Lupilor de mare. Desi probabil din bun simt mi-a zis ca ma asteapta inca jumatate de ora pentru a ajunge si eu de acasa la benzinaria de unde ei tocmai plecau, bietul de el a cam avut de tras spaimele cauzate de mers in spatele meu.


Mergem pe Oltenita, salut din mers Chiseletul meu drag, ajungem la Calarasi, ma pierd un pic pe acolo cu Alex deoarece cei doi nu au oprit la benzinarie cum stabilisem sau cum intelesesem noi ca urmeaza sa facem. Opritul la benzinarie este insa prilej sa aflu ca farul meu se tinea doar in fire, dupa ce mi s-a furat husa de pe moto cu cateva ile in urma, neobservand atunci si incercarea de substragere a acestuia.

Ajungem la bac - eu mai greu ca tremuram pe acele curbe - unde ii gasim si pe cei doi - Razvan si Adi, cu un alt Transalp si cu o Yamaha Dragstar.


Pana vine bacul, baietii repede scot niste suruburi si imi prind farul. Vine bacul si eu iar ma intreb daca pot sa urc pe bac cu moto. De fapt in mintea mea erau o gramada de temeri gen: "nu am mai facut asta pana acum; oare o sa pot?" si se pare ca practica e mai simpla decat pare.


Trecem Dunarea - drumul meu preferat spre mare -si ajungem pe malul drept. No, aici iar trebuie sa trec Dunarea... de fapt o mica parte din ea iesita dintre maluri. Iar un "prima oara" si imi iese si de data asta.


Una peste alta, ajungem cam dupa 7 ore la destinatie (da, in mare parte as fi vinovata de asta, dar si curba care i-a cauzat lui Razvan ruperea franei de mana dupa ce s-a tavalit prin ea, incetinindu-ne viteza).


La destinatie, priponim motocicletele si repede la pus cortul si racorit cu bere. Si au intrat berile alea ...

Dupa un mic shopping printre tarabe pentru papuci si alte haine decat cele de munte din bagajul meu, ajungem sa vedem si care este temperatura marii. Aglomeatia de pe plaja ne surprinde.

Se face seara, canta si Bucovina cu transalpistul Crivat, dupa care am de lucru si ma cert cu niste tequila ajunsa pe masa fara voia mea. De fapt ea s-a certat cu berile.. .Canta si Iris din care oricum nu prea mai inteleg nimic si ma duc sa ma culc...

Dimineata se stabileste traseul in functie de frana de mana lipsa a lui Razvan. Adi decide ca e mai bine fara gaini si babe ametite prin sate si luam drumul autostrazii. Of, prima oara...

Si ce mi-a placut sa vad si eu cum e la 120 km/ora (nu radeti - remember - acum am implinit si eu 2000 km in trafic).


Oprire pe traseu sa mancam la impinge tava la Cernavoda, salutat iar cu Skywalker din mers si ajuns acasa pe la 17.

Asa am mai adunat si eu inca vreo 545 km.


p.s. Pe aceasta cale tin sa le multumesc iar baietilor insotitori pentru suport si pentru neplacerile cauzate...daca au fost si promit sa tin seama de sfaturile lor! :P