Cipru - primavara intre Europa si Asia

     
      Cipru este o reusita combinatie de Turcie cu Grecie pe stil englezesc. Si cum eu am in suflet si Grecia (care se pare ca are la randul ei adanci radacini de-ale mele) si Turcia, iata ca le regasesc impreuna pe cele doua iubiri pe aceste taramuri. Cipru este a treia insula ca marime a Europei, dupa Sicilia si Sardinia. Pe teritoriul sau se continua din Antalya Muntii Taurus (Troodos - 1952 m in Vf. Olimp).


      In zbor, vad cum norii musca din soare in nuante de portocala, pana cand este inghtit de tot de vest, in timp ce semiluna sta mandra intre puncte aprinse.


      Ma obisnuiesc repede cu mersul de-a-ndoaselea, adica pe stanga, asa cum am facut-o si in Kenya si mai de curand in Hong Kong. Ce iti e si cu englezii astia! Conservatori, reusesc sa isi impuna metrica pe unde ajung.


      Aerul poarta parfum de flori de lamai, in timp ce ochii sunt fericiti de culorile macilor, ale leandrilor si ale marii cu care se joaca soarele.


      Cand nu se joaca soarele, norii picteaza peisaje in stilul lui Aivazovski.

 

      Cantec de dragoste la marginea marii - Nichita Stanescu

Cu gleznele julite, eu te pîndesc cînd treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cîte le-ncap ochii spre ea,
si vor zbura fîlfîind, cînd ai sa vii,
pîna-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramîne prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
stîrnind margeanele domoale
si corzile.

Uite, epava corabii lui Simbad ,marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un vîrf înjungie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.

Îti daruiesc o stea la mare, un crab si un delfin!
Adu-i în spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul întins, sa-ti mangîi chipul.


    Unul dintre locurile linistite si placute in care m-am oprit a fost si una dintre pesterile din stancile malului de mare.



Agioi Anargyroi (Greek: «Άγιοι Ανάργυροι», "The Holy Unmercenaries", i.e. saints who received no payment for their medical services), named after Saints Kosmas and Damianos.



      Ca peste tot, imi place sa incerc si minunile gastronomice locale. Aici, in satul Pervolia, m-am delectat cu loukaniko (un carnat pus la macerat in vin), sheftalia, iar ca "intaritor" am incercat Comendaria si Zivania (pe rand :P).


      Nu am incercat si nu o sa incerc niciodata si nici nu o sa inteleg cum poti manca asa ceva: amperopoulia. Mi se pare culmea cruzimii... sa mananci asa cruditati (puisori neiesiti inca din ou - embrioni aproape). Desi... daca stau sa ma gandesc... cu ce sunt mai presus puii gata iesiti si ajunsi la o luna si mancati cu multa pofta in ciorbe, pe gratare sau in salate?


      Cipriotii au si o branza mai speciala, de-a lor: haloumi.



        Timp de patru zile ma perind prin Larnaka, Ayia Napa, Paphos si ma bucur un pic si de capitala, Nicosia sau Lefkosia, singura capitala europeana impartita cu granita.


       E vineri seara si am norocul sa imi bucur sufletul cu o slujba la biserica din sat. Din pacate, asa liniste nu am gasit in multe biserici de pe la noi. Tot satul - tineri si batrani - ascultau tacuti, cu smerenie, slujba (Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu). Painici rotunde (atose) asteptau "sa fie primite" dupa slujba.


      Dansul cipriotilor, asemeni grecilor de teapa lui Zorba, mi se pare strengaresc, de copii zburdalnici pe campuri cu roade.
   


      Un cipriot isi lasa in urma parfumul de ambra, asemeni grecului Bubulinei din Zorba.


      In timpul dansurilor este obiceiul de a se arunca cu servetele, asa cum grecii aruncau candva cu farfurii si mai nou cu petale de garoafe.
 

       În zona de sud, cea mai căutată pentru vacanţe, deşi vorbesc limba greacă, cultura şi obiceiurile lor se aseamănă izbitor cu ale grecilor, ciprioţilor nu le vor cădea prea bine remarcile în aceste privinţe, pentru că se consideră diferiţi faţă de greci, cu o identitate aparte. Este de la sine înţeles că o comparaţie cu turcii va fi infinit mai ofesatoare.
Există o ranchiună mai mult sau mai puţin făţişă a ciprioţilor greci faţă de invadatorii turci, mai ales că, în momentul separării, mulţi ciprioţii greci alungaţi din partea de nord au fost nevoiţi să renunţe la case, familii şi prieteni.
@http://intocyprus.blogspot.com/p/cipru.html


      Partea nordica, turceasca, este strabatura de creasta Muntilor Pentadaktylos. Intr-o dimineata iau si eu calea Nicosiei (Lefkosia) si de departe vad steagul Turciei intins pe versantii muntilor.


      In partea greceasca fac o mica plimbare si admir vechiul apeduct roman, casele vechi cu istorii curioase si grupul de statui care amintesc de anul 1974, anul ocupatiei turcesti. In 1974, Cipru a avut un referendum prin care aproape 90% din populatie a dorit unirea cu Grecia. Acest fapt a suparatr au populatia turceasca care a cerut ajutor Turciei-mame si care a trimis trupe militae pentru a ocupa nordul.


       În 1974 episcopul Makarios, pe atunci preşedinte al Ciprului, a avut intenţia să unească Ciprul cu Grecia. Serviciile secrete turceşti au aflat de intenţia lui Makarios şi, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turceşti au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând Republica Turcă a Ciprului de Nord şi alungând pe toţi grecii. Cei din sud au reacţionat în acelaşi fel şi i-au alungat în nord pe toţi turcii. Situaţia s-a perpetuat până în zilele noastre. Actul nechibzuit al lui Makarios a declanşat aşa-numita "criză cipriotă". Republica Turcă a Ciprului de Nord e recunoscută de Turcia în prima săptamană de la înfiinţare.



      Cum am si pasaportul la mine, nu ratez ocazia de a trece si granita dintre cele doua regiuni. Si nu imi pare rau caci (sa nu ma auda grecii) parta turceasca mi-a placut mai mult. Poate si unde imi aduce aminte de Istanbul. Viza de intrare nu costa si nu se pune pe pasaport, ci pe o foita atasata pe care trebuie sa o arati cand treci inapoi.


      Stradutrele mici si inghesuite au un farmec al lor. Oameni cu povesti le dau viata.


      Din pacate, inca se vad urmele evenimentelor din 1974...


...atat in cladirile orasului, cat si in inimile locuitorilor sai.


      Grecii foate rar sau deloc, ori doar pentru Dumnezeu stie ce motiv trec granita in partea turca.


      Minarete si un kervansarai din 1001 de nopti orientalizeaza orasul, dupa ce treci si un bazar, turcesc si el.


      Mai aflu ca la magarus in turca se zice esec.


      Choirokoitia (descoperita in 1937) este cea mai veche asezare de pe insula si una dintre cele mai vechi din Europa (si Asia daca luam in considerare ca geografic Cipru e mai degraba in Asia, decat in Europa). Vechea asezare neolitica (10500 i. Chr.) pastreaza si urme precrestine si crestine, pe aici purtandu-si pasii si Sf. Pavel (45 i. Chr) si Sf. Barnabas. Denumirea s-ar traduce prin comunitatea porcului.


      Denumirea de Cipru se trage de la bogatia in zacaminte de cupru. Cu 2000 de ani i. Chr. se descopera pe aceste locuri cuprul. In acele vremuri insula era foarte impadurita, dar pentru a putea exploata mai bine minereul s-au facut despaduriri masive, azi aspectul insulei fiind unul arid, chel. Prin secolul al XVII-lea, insa, exploatarile sunt abandonate.

      In 2010 geologii descopera mari zacaminte de cupru, aur si argint.


    Cipru s-a nascut printr-o eruptie vulcanica acum circa 19 mil. de ani, fiind astazi divizat in cinci regiuni geografice: una de coasta (7800 km), una de dealuri, doua montane - Throdos si Kerinia, si una de campie, dintre cei doi munti.


      Cipru este considerat al doilea loc in lume al culturii vitei de vie, dupa cel legendar din Persia al regelui Shiraz. Se spune ca o nefericita fata de imparat a fost casatorita cu cine nu isi dorea. De trista ce era, a vrut sa se sinucida. Dar cum nu a vrut nici sa se spanzure si nici curaj nu avea sa isi infiga un cutit in inima, se hotaraste sa se inece. Coboara in beciurile palatului pe unde stia ca isi are cursul un rau. Ajungand aici, trece pe langa butoaiele cu struguri. Acestea incepusera sa fermenteze si sa isi lase un suc aromat. De sete, fata gusta din acesta licoare. Dar, pe data toate tristetile ei trec si devine fericita. Era vinul care i-a dat aceasta stare. :) O alta legenda este legata de Orientul Indepartat.


      De pe jos adun niste roscove. Stiam de dulceata lor din Egipt. Imi plac. Sunt uscate si dulci. In ungureste am aflat ca se numeste Painea Sf. Ioan, iar in Asia este unul dintre cei trei copaci sfinti (pe langa maslin si smochin). Numita si dulcele saracilor, roscova o stim din copilarie din siropul de tuse pe care ni-l dadea mama cu lingurita. Primele filme color erau nuantate tot cu ajutorul solutiei de roscova.


  Cipriotii sunt un amestec de turci cu greci, armeni si libanezi, carora li s-au alaturat englezi si rusi (imigranti). Cipru are doua limbi oficiale: greaca si turca.


      Cel mai mult mi-a placut satucul Lefkara, satuc ce l-a fermecat prin 1491 si pe Davinci. Modelul de cusaturea de mai sus ii poarta numele. Mesterilor locali le-ar fi comandat artistul fata de masa pentru altarul Domului din Milano.


     Urme de convietuire greco - turca sunt la tot pasul. Balcoane inchise langa balcoane deschise ne umiesc de vecinatatea celro doua natii aprige.

O veche bisericuta inca mai tine slujbe, iar eu ma intreb de ce pe usa ei este sculptata o maimuta.


      Oraselul imi vine adesea in minte cand citesc si recitesc din Kazantsakis. Cipru ma duce adesea cu gandul la Creta.


       De Cipru este legata si legenda nasterii zeitei Afrodita. Unul dintre cele mai frumoase tablouri pe aceasta tema este cu siguranmta si cel mai cunoscut, cel al lui Boticelli, pe care l-am si vazut in primavara la galeriile Uffizi din Florenta.


De Afrodita si de Adonis este legata si legenda anemonei.


       Ultimii pasi mi-i insir in Larnaka, unde am intalnit si cei mai multi romani.


      O colonie de flamingo ma desparte cu greu de Cipru in drumul spre aeroport.

θα ακολουθήσουν!