Istanbul, fost Constantinopole

 If the world were a single state, Istanbul would have been its capital!
Napoleaon Bonaparte

 Mai putin i-a luat lui Mahomed al II-lea sa cucereasca Constantinopolul decat mie.


Dupa ce ani de zile imi planificam in fiecare inceput de an ca "anul asta sa ajung la Istanbul, Praga si Paris", iata ca dupa ce m-am invartit pe langa el sau pe deasupra lui, ba chiar dupa ce am si aterizat la el, dar am plecat mai departe, am parte prin martie (nerevenindu-mi inca dupa Toscana) de trei zile (trei in ...) pline de un haos oriental, parfumat si boem.


 Dupa o noapte pe drum (am ales de data asta sa ajungem cu autocarul pentru a face risipa de bani la fata locului pe toate ispitele iesite in cale), incepem vizita cu un popas de o cafea turceasca, cum altfel decat insotita de un burek (placinta cu branza), ca sa avem gustul orasului din prima.


Cred ca prima oara am auzit de turci si de Constantinopol de la Mihai Eminescu, prima intalnire fiind cea cu Baiazid Fulgerul (motivul celei de-a doua cruciade, initiate de imparatul bizantin Ioan Palologul), candva prin clasa a 3-a.


 Impreuna cu Laura ne imprietenim cu o harta si ne luam picioarele la spinare si colindam... moscheile, ce altceva, pentru inceput? Incepem mai intai cu cea a lui Beyazid, dam ceva boabe porumbeilor infometati (sau doar rasfatati) si ne bucuram de singura zi cu putini nori.


Avem grija ca atunci cand intram in moschee sa avem capul acoperit si sa nu "invadam" portiunea destinata barbatilor. Imi aduc aminte de la Ghiuler (cea mai frumoasa tataroaica-turcoaica) ca mai sunt inca moschei traditionale unde femeile stau si se roaga la un nivel, iar barbatii la parter, pentru a nu le vedea in timpul rugaciunii si pentru a nu cadea in pacatul ispitei. Si imi mai aduc aminte ca in credinta musulmana un pacat este iertat daca nu il recunosti in fata lui Allah (o greseala pe care Allah nu o stie, nu are cum sa o ierte, deci mai bine nu o stie), si nu e ca la credinta crestina unde te spovedesti si greseala recunoscuta e iertata, uneori nu numai pe jumatate.


Numele de Istanbul se trage din modul in care numeau grecii "orasul" - eistin polis.


Turbanul a fost "inspirat" de lalele, aduse din Mongolia de catre otomani spre vestul Europei, ajungand pana in Olanda unde le-a placut lor, lalelelor, asa de mult, incat sa devina simbol al acestei tari. Cu toate astea, azi, cei mai multi turci poarta "fes". :)


 Minarete, care mai de care mai semete, cheama frecvent musulmanii la rugaciune.


In moschee intotdeauna intri descult, cu fata spre Mecca, dar niciodata nu iesi pe usa pe care ai intrat, pentru a nu fi nevoit sa te intorci cu dosul catre capitala Islamului.


Raman cu gura cascata in fata imensitatilor ridicate cu atata truda si dorinta de maiestuozitate in numele islamului.


 Admir respectul pe care il impune (si) aceasta religie.


Coloana lui Constantin, ridicata in anul in care Constantinopole a devenit capitala Imperiului, se zice ca ar avea pe interior fragmente din crucea pe care a fost rastignit Iisus. In varf ar fi avut candva statuia zeului Appolo. Curios mod de cuprindere intr-un monument al unui element crestin cu unul pagan!


Ma amuza in copilarie modul in care se exprima Ismail, celebrul bucatar din "Toate panzele sus" cu Ismail facut ciorba, Ismail mancat, Ismail treaba facut. Cuvantul "am" exprima in limba turca locul prin care ai vazut prima oara lumina zilei si de rusine ei nu exprima acest cuvant. :P


Una dintre cele mai frumoase moschei este, negresit, Moscheea Albastra.


Nu este recomandat sa vizitezi moscheile vinerea, ziua sfanta de rugacine (un fel de duminica crestina), si noi avem noroc ca e joi.


Ghiuler ne sfatuieste ca atunci cand ne e sete de vin sa bem un Villa Doluca sau un Kavaklidere, cand ne e pofta de un kebab, sa alegem doner (miel) sau pe mama lui oaia (koyun), sa incercam o supa de linte
 (mergimek corbasi) sau sa mancam un sandvis cu "balik" (peste) sub Podul Galata.


Una dintre cele mai asteptate experiente a Istanbulului a fost aceea a matzelor fripte, pe care le-am gasit imediat, vis a vis de Coloana lui Constantin. Incercasem prima oara asa ceva (dar nu chiar atat de gustoase) la indemnul lui Rares in Ruse, in ianuarie, la primul incalecat de anul asta. Acum, amandoi am plecat la Istanbul si cu gandul la ele. In Thassos, Zmeu imi povestise despre gustul incredibil de rar de bun al praporelui pus pe gratar si incercat de el in Argentina.


 Pe 11 mai 330 d.Chr. Imparatul Constantin cel Mare (306 - 337) stabileste capitala Imperiului Roman la Constantinopole (oras care ii si poarta numele), Istanbulului de azi ramanandu-i o bogata zestre bizantina. O mai regasim in numarate colturi ale orasului, dar mai ales in apropiere de biserica-muzeu Sf. Sofia. Capitala  s-a ridicat si a cazut tot in vremea unui Constantin.


La 26 decembrie 537, in Sfanta Sofia, cea mai mare catedrala ortodoxa, se celebreaza prima slujba. Atunci, Imparatul Justinian (527 - 565) a exclamat celebra remarca: "Solomon, te-am invins!". Domul catedralei, unic in arhitectura vremii, a dat de banuit ca ar fi fost construit de Insusi Dumnezeu.


In timpul lui Justinian orasul a atins peste 500.000 locuitori, de doua ori mai mult aproape decat Iasul de azi, dar a si pierdut cam jumatate din locuitori in timpul "ciumei lui Justinian" (541-542).


Un alt imparat important de la Constantinopole a fost si Teodosie.


Dintre imparatesele bizantine sunt de amintit Zoe si sora ei Theodora, din familia Porfirogenetilor (nascuti in purpura). Aleasa ca sotie pentru Otto al III-lea, imparatul Imperiului Roman de Apus, dupa ce iese castigatoare ca urmarea a faptului sa sora mai mare era desfigurata de varsat, iar cea mai mica era grasa, nu ajunge la altar si nu se infaptuieste reunirea imperiului caci Otto moare in urma unui atac, acostand in Bari.
Totusi, Imparateasa Zoia s-a casatorit de mai multe ori, iar zidurile bisericii Sf. Sofia sunt impodobite cu cate un nou mozaic care sa il infatiseze pe sotul ei, dupa fiecare noua casatorie.


Sfanta Sofia este unul dintre putinele obiective antropice care m-a dat - la propriu - pe spate, admirandu-i maretia. Nu ma asteptam la ceva atat de grandios!


Dupa ce iesi din muzeul-biserica-moschee, poti sa reflectezi la maretia monumentului incercand gustul macunului (un meclem colorat), rontaind niste  castane sau un porumb copt.


Ultimul imparat, cel care a pierdut orasul sub asediul otomanilor condusi de Mahomed al II-lea Fatih (Cuceritorul) in 1453, a fost Constantin al XI-lea Paleologul, al 88-lea imparat bizantin. Mahomed al II-lea cucereste Constantinopolul atunci cand avea numai 21 de ani.


Sfanta Sofia, aceasta imbinare perfecta de mozaicuri, caramida, marmura (este o ipoteza ca ar fi peste 60 de tipuri de marmura jucate in mozaicuri), coloane bizantine si vise de glorie, cu porti mari cat poarta raiului, a devenit moschee o data cu ocuparea orasului de catre otomani. Mustafa Kemal Ataturk (parintlee Turciei moderne) este cel care o transforma in muzeu.



Un mare semn de mirare iti ridica si Cisterna lui Justinian (Yerebatan Sarnici).


Cu ani in urma, spatiul misterios a fost scena desfasurarii unuia dintre episoadele lui James Bond.


O povestea interesanta in Istanbul este si cea a hotelului Pera Palace, construit pentru cei care calatoreau cu Orient Expresul, locul in care Agatha Christie a si scris romanul cu acest titlu si locul unde, uneori, Mata Hari "se odihnea". Una dintre replicile ei celebre a fost chiar ultima. In fata plutonului de executie, acuzata de spionaj, ea a spus: "Tarfa da, tradatoare nu!".


Nu am avut vreme si nici... vreme (frumoasa) pentru o navigare pe Bosfor, dar am pasit prin ploaie si pe malul asitic, in apropiere de Uskudar, locul de debarcare. Eminonu este locul de unde te imbarci si ajungi in aproape jumatate de ora pe alt continent, navigand pana la Uskudar.


Marea este un pic involburata, dar pescarusii ne insotesc printre continente.


Minaretele se inalta prin cartierele din cele doua continente.


Plutim, zambim, cascam ochii. :)


Ajunsi la mal, incercam si aici o cafea, imprietenita cu niste baclavale, dupa ce mai vizitam o moschee.


Si apoi cumparat cate o umbrela (in orice oras din lumea asta, umbrelele apar la toate colturile de strada, mai repede decat ciupercile in padure).


 Cafeaua se bea incet, pe masura ce te minunezi de minunea de baclava sau de burek.


Revenind la turcii celebri, Mahomed Cuceritorul este cel ce apare si in "episodul" atacului de noapte al lui Vlad Tepes si cel caruia ii da o lectie Stefan cel Mare la Batalia de la Vaslui din 1975, lectie pe care am invatat-o si noi la lectiile de istorie.


Suleiman Magnificul (1520-1566) este cel care l-a angajat pe arhitectul Sinan sa ridice Moscheea Suleymaniye, Moscheea Sokollu Mehmet Pasa, Moscheea Rustem Pasa.


 Micutul palat Kis Kulesi nu a mai apucat sa aibe pragul trecut de noi. Data viitoare poate vom pluti si spre turnul sau, unde spune legenda ca ar fi fost candva tinuta prizoniera o printesa.


 Intorsi in Europa, ne adapostim de ploaie in Muzeul Maritim, unde mai invatam cate-ceva, cum ar fi si cum sa facem niste noduri marinaresti.


Apoi poposim si la Dolmabahce, palatul unde s-au mutat sultanii in secolul XIX (un palat de un prost-gust monumental, dupa parerea mea), locul unde a murit si Ataturk.


Nu stiu daca garda se schimba foarte des sau am avut noi noroc de spectacolul ei exact cand am pasit in curtea muzeului.


Sau norocul a fost numai al meu, nu neaparat si al lui Rares, caci "gardienii" erau tare simpatici. :P


Revenind la acel turc celebru, Mahomed al II-lea vine cu o armata de 100.000 - 120.000 impotriva lui Vlad Tepes, a doua armata ca marime dupa cea cu care a cuceit Constantinopolul, careia trebuia sa ii faca fata o armata de 30.000 de ostasi din tara Romaneasca. Cu toate astea, Vlad Tepes reuseste sa aplice tactica hartuirii (incendierea campurilor si otravirea fantanilor) si da atacul ramas in istorie de la 16-17 iunie 1462 ca "atacul de noapte". Sultanul il tine minte si va primi peste cativa ani (1476) cadou la pachet capul domnitorului roman.


Istiklal este cea mai boema parte a Istanbulului, dintre cele strabatute de noi. Aici i-am intalnit pe turci la ei acasa, cu o splendoare de dezordine tipic orientala.


 Si am prins si derby: Galatasaray - Fenerbahce. Hagi a mancat bataie si am inteles ca s-a si carat... sau l-au luat la goana. Sincer, nu prea m-a interesat subiectul. :) Dar mi-au placut turcii cum erau ei fascinati de meci (desi am inteles ca uneori iese cam urat din cauza pasiunii asteia).


Istiklal mi s-a parut un fel de Rambla de Barcelona. Oare e o coincidenta ca si Barcelona si Istanbulul sunt la fel de indragite de un anume gen de oameni (ca mine ori ca Manu)?


Mmmmmm, matze fripte! :)


 Chitare, cobze si poate si balalaice (o fi corect pluralul?)...


... si o boema galerie-anticariat.


Stradutele isi dezvaluie misterul in urma pasilor nostri, pe urme de shoshoni de Muc cel Mic sau de Abdulaziz.


Pe Abdulaziz l-am cunoscut la Muzeul Marinei. Tot el a infiintant Muzeul de Arheologie din Istanbul, dupa ce i-au facut pofta muzeele din Viena, Paris si Londra si a pus ca punct terminus pentru Orient Expres Istanbulul


Un suc de rodie, proaspat stoarsa in fata ta, iti va reimprospata puterile pentru pasii pe care ii vei pierde aiurea prin acest oras aiurea.


Vizitand Topkapi, mi-am schimbat parerea despre ceea ce credeam eu ca inseamna "harem". Nu inseamna neaparat "muierile" sultanului, cat "un loc interzis", "familia".


Ma gandeam cu pofta si cu curiozitate cam ce s-ar fi putut gati in bucataria palatului acum catev sute de ani?


Constantinopolul este si locul unde temutul pirat Barbarosa al Mediteranei si-a gasit nasul. Tot la "intamplatoarea" vizita deloc intmplatoare (cum de fapt e soarta) aflu si despre hartile lui Piri, printrele primele harti exacte ale Europei, Nordului Africii si chiar ale estului Braziliei, ba chiar si ale norduiul Antarcticii. 


Faimosul amiral de la numele caruia si-a primit - evident- numele si harta, a desenat descoperirile sale pe pielea unei gazele, pastranduse- se astfel nealterata pana in 1929 cand a fost descoperita.


 Ultimile clipe boeme istanbuliene le petrec in bazar. Mi-a placut sa imi iau ramas bun si pe curand de la Istanbul in miros de kebab si de castane prajite, in sunet de muezin chemand la plecaciune, in gustul cafelei de dupa kokoretsi si in odihna cugetului la secolele de Bizant si Orient.


 Mai incerc un sandvis de peste proaspat (care probabil ca dimineata inca inota in Bosfor), la sugestia Laurei (multumesc, Lolek).


Apoi urc in Turnul Galata si imi ramane imaginea cu moscheile aprinse, cu marea in valuri de fum de narghilea si cu dor de revenire (multumesc, Rares).

Seni seviyorum, Istanbul!

4 comentarii:

Apollo spunea...

Ce mica e lumea... Pe Lolek o cunosc bine :-)
Ma bate gandul sa incerc si eu o plimbare la Istambul.

Evelina spunea...

Super postul! Istanbul este un oras impresionant, mie imi pare rau ca nu l-am vazut decat in trecere, totusi timpul nu este inca pierdut!
Bravo inca o data!

Zota spunea...

Suna-l pe tactu!....Gica suna-l pe Razvan ....dupa meci ;)

Cornelia spunea...

Poate sa il sune, dar ta-su parca nu e cu meciurile, ca celalalt tata. :) Mereu ma amuz cand imi aduc aminte de noaptea de meci din Cozia. :)