Brasov - soare cu nori si bile colorate

      Desi ajung in gara mai devreme cu jumatate de ora (intotdeauna prevazatoare :D), cu greu reusesc sa imi gasesc un loc in trenul R (un fost personal) catre Brasov. Sunt uimita sa vad ca ma costa cat ma costa nas(h)ul de pe vremuri: 40 de lei dus-intors, dar fara loc rezervat,
 

      Un caine dintr-o gara mica latra la tren. Ma gandesc ca este un caine avansat care a depasit stadiul de bicicleta, motocicleta, masina...

      Peisajele de iarna de pe Valea Prahovei nu ma indispun prea tare, iar cand vad cele trei caprioare ce se plimbau prin liziera dintre Azuga si Predeal, chiar zambesc curioasa.


       Cazarea este boema, la Despani. Ghioceii imi smulg si ei niste zambete, iar nucile de pe masa imi starnesc pofte din copilarie.


     Desi am fost in Brasov de zeci de ori, intotdeauna sunt detalii care ma opresc din drum, asa cum este si ornamentul de mai sus (si care nu stiu ce reprezinta - daca tu stii, mi-ar placea sa ma luminezi).

   
        Din pacate, desi aproape mi-am dat duhul pana la capatul scarilor, gasesc Cetatea inchisa, asa cum va ramane pana la 15 aprilie.


           Cativa nori apara cetatea si ne coboara la vale.


       Ne plimbam pe un soare cald, desi ne era promisa o ploaie torentiala pentru sambata si ne spunem brasoave. :P


      Cu gandul la kurtos ajungem in Piata Sfatului.


      In Piata Sfatului este serbata Ziua Jandarmeriei.


       Momentul intonarii imnului este unul emotionant, dar nu chiar pentru toata lumea.


     Ma mir de fastul uniformelor din trecut si ma intreb cat de comode erau in actiuni.


       Apoi ma gandesc ca actiunile de acum nu sunt ca cele din trecut.


      Intre cei prezenti era si Mos Craciun, linistit ca a terminat cu iarna.


      Biserica Neagra e la fel de sobra. Daca cu o seara inainte m-am bucurat de supa crema de ciuperci de la Bella Musica si am fost dezamagita de un somloi, acum sunt rasfatata cu o mascota nemaipomenita, cu multa coaja de portocala, de la Vatra Ardealului (cea mai buna cofetarie din Brasov - garantez).


      O plimbare spre Piata Mica - mai putin vizitata de turisti - cu pasii insirati prin Schei, ne opreste la Prima Scoala Romaneasca si la Biserica Sf. Nicolae Schei.


      Duminica avem program special. Va povesteam mai demult ca am primit un cadou Original(o). Dupa ce m-am sucit de cateva ori de la zbor deasupra Pietrei Neamt, urmand sa am rabdare pana cand voi ajunge iara prin Ceahlau, la niste ore de scrima prin Bucuresti, aleg in cele din urma sa caut ceva pentru weekendul acesta la Brasov.


      Imi doream o aventura pe care sa nu o mai fi facut si tare greu am gasit ceva neincercat. Dar am gasit! Am ales propunerea de tir cu pusca cu aer comprimat a celor de la Paintball Aventure. Desi m-am dus initial la adresa de pe site (care nu mai este valabila - va recomand sa il sunati pe Radu sa verificati pe unde il gasiti cu aventurile pregatite), in cele din urma ajungem la locul faptei... sau faptelor caci au fost mai multe.


       Pentru inceput ni se prezinta o pusca de vreo 7 kg (destul de greu de armat pentru mine, dar nu imposibil) si o tinta in copac. Niste "gloante" din plastic biodegradabil au trebuit sa nimereasca cu o viteza de 120 km/ora cifrele de pe cartonasul de pe creanga . Nu prea m-au ajutat orele din copilarie de tras cu prastia in nucile din pom.


      Dupa ce m-am spetit cat m-am spetit, inlocuiesc pusca cu aer comprimat cu cea cu bile colorate. Mi-a placut la nebunie! Desi mai fusesem la paintball prin 2007, parca nu mi-a placut la fel de mult! De colorat nu am colorat decat ramurile copacului si de nimerit a trebuit sa nimeresc (si am nimerit, chiar de mai multe ori) o doza de bere (goala). :)


      Cu arcul am reusit sa imi invinetesc iar antebratul. Desi aveam cea mai mare experienta la aceasta "arma", de pe vremea uceniciei de la Arad, tot nu s-a lipit de mine indemanarea asta.


            Si nu pot sa nu ma intreb cum indienii nimereau bizonii din miscare (si ei si bizonii in miscare).


            Concluzia e ca foamea ii ajuta sa nimereasca.


      O ciocanitoare e pusa pe treaba si ciocane cat noi schimbam armele (de jucarie). Radu nu a vrut sa dea mai tare cd-ul cu Sabaton - poate credea ca vom rata si mai mult tinta.


         Poate stiti ca Romania a avut candva si un campion olimpic la tir - Ioan Sarbu.


      Vizita in Brasov se incheie cu o supa de rosii la Ceasul Rau. Intr-un sfert de ora imi duc rucsacul la gara si il urc in tren. Deja imi e dor de Brasov, stii, da?