Zakynthos - pe urme de zei si de testoase

Dupa o noapte chinuita pe drumul in autocar de la Bucuresti spre Salonic, deschid ochii si vad galben in fata ochilor: campurile de rapita au invadat nordul Greciei (Macedonia).



Redescopar orasul vizitat prima oara in urma cu cinci ani. Vizitam matinal biserica Sf. Dimitrie unde prindem o slujba de investire. Mai salutam din mers Arcul lui Galeriu (ridicat in urma victoriei impotriva persilor) din Piata Egnatia, printre picaturiile ploii foarte neprimitoare. E a doua oara cand sunt Salonic (fosta capitala culturala europeana in 1997), dar mai sunt multe colturi de descoperit. Turnul Alb il salutasem prima oara in intunericul serii, iar acum in sunetele fanfarei de pe malul Egeei. Salonicul este capitala Macedoniei de Nord. Sistemul administrativ de aici - al doilea oras al Greciei dupa Atena - este pregatit oricand sa preia conducerea in caz ca Atena pateste ceva.



Din cauza faptului ca Salonicul a tot fost zguduit de cutremure, blocurile nu au foarte multe nivele, ceea ce nu e un lucru rau in arhitectura orasului.



Salonicul se mandreste si cu biblioteca sa, asemanatoare cu abatia de la Melk din Austria, si cu cele doua Universitati. Principalele bulevarde in Salonic sunt Ignatia (cu doua sensuri de mers) si Tinitski cu sens unic. Mai aruncam o ocheada si la ceasul de flori din Piata Aristotel. Faleza se intinde de-a lungul intregului oras. Dupa 1500, multi evrei si-au facut salasul in oras, ridicandu-i nivelul economic si social.



La inceputul secolului XX in Salonic se inaltau multe minarete. In cartierul Kastra intalnim multe ruine romane, neafectate de incendiul din 1917.
Se zice ca poti distinge un locuitor al Salonicului dupa mersul si statura sa, fiind cu un cap mai inalt decat cocosatul atenian.
Si aici ca si peste tot in Grecia intre orele 13-17 este siesta, prilej cu care majoritatea magazinelor sunt inchise.



Din cauza ca asfaltul are in componenta o cantitate mare de marmura, multe sosele sunt alunecoase, mai ales dupa ploaie.



Plecam mai departe spre Paralia Katerni - nu neaparat locul in care imi doream sa revin - dar era nevoie de o pauza pentru drumul pana la Salonic, iar preturile la cazare din zona sunt mai atragatoare decat destinatia in sine.



Ma cinstesc cu Simona cu o bere pe plaja din Katerini. Mithos ne (re)cucereste pe amandoua, fiind prima intrepatrundere din calatorie cu gusturile Greciei. Un caine ne insoteste privirile spre mare.



Din Paralia, trecem muntii spre sud ca urmare a lucrarilor de pe autostrada de pe Valea Tempi, ceea ce este prilej de peisaje pitoresti. Trecem astfel prin spatele Olimpului. Ascultam Vasilica si imi imaginez cum e "cu trasioara, sus in deal la Marioara" pe Olimp.



Urmam drumul Litohoro - Larisa - Laima, avand permanent in partea stanga insula Evia, a doua ca marime din Grecia dupa Creta. Intre Evia si Grecia continentala este un singur pod pentru traversare - la Chalkida, in rest se trece pe mare.



Ajungem si la Patras si traversam noul pod Rio si Antirio. Podul a fost inaugurat cu prilejul Olimpiadei de vara din 2008. A costat nu mai putin de 630 mil de euro.



Rad cu Simona si ne punem in gand sa facem testul "lamaii", sa ne convingem daca e mit sau nu. Din pacate, nu am indraznit sa punem niciun grec sa rosteasca cuvantul. :P



Broasca testoasa Caretta caretta cu 200 de kg in medie si cu 200 cm diametru vine in Zakynthos prin luna mai, depune ouale si apoi pleaca cu micile testoase inapoi in Africa prin luna august.



In Zante - capitala insulei - la biserica Sf. Dumitru sunt moastele sfantului. Din doua in doua zile se schimba sosetele pline de nisip.

Prima dimineata in Zakynthos este cutremuratoare la propiu. Pe la 6 dimineata, patul se zgaltaie cu Simona si cu mine cu magnitudinea de 4,5 grade pe scara Richter. Partea buna e ca dupa cutrermur se arata si Soarele.



O bere o gasim la 1 euro/500 ml - Mythos la doza in Paralia, 2,2 la 0,333 pe ferry boat.
Traversarea cu ferry de la Kilini in Zakynthos costa cam 38 euro/masina/sens. Sunt cam 1350 de km din Bucuresti, dar mai multe variante de traseu.



Daca iti place licoarea lui Bachus...sau mai bine zis Dyonisos, atunci iti va surade ideea unei vizite la crama Callinico, acolo unde vei degusta printre altele si vinul alb, sec, numit Verdea. Numele ii vine de la soiul de struguri din care se produce: o specie de struguri care atunci cand sunt copti, sunt verzi.



In partea de sud a insulei, pe plajele unde vine testoasa Caretta Caretta sa isi depuna oule, sporturile de apa sunt interzise pentru a nu o deranja. Aici testoasele vin si depun cam opt oua in gropi in nisip, la un metru adancime. La inceputul toamnei migreaza cu familia reintregita catre nordul Africii. O testoasa depune oua dupa ce ajunge la varsta de 30 de ani si continua procesul an de an pana aproape de varsta de 100 de ani.



Inaltimea maxima de la care poti privi marea in Zakynthos este de 750 m, langa Katastari.



In insula si-au dat intalnire maslinii, portocalii, lamaii si acum se intrece cu nuantele lor de verde si rosul masilor insirati in calea albinelor.
Temperatura medie anuala in insula este de 22o C (16oC iarna si cam 27oC vara).



De la crama plecam spre satul Macherado acolo unde cu multi ani in urma un taran a gasit o icoana si a dus-o la biserica de atunci. A doua zi icoana lipsea si a fost gasita in acelasi loc ca si prima oara. In locul respectiv au ridicat bisrerica pe care am vizitat-o azi, biserica ce a fost crutata de incendiul ce a ars satul in urma cu un secol.



Mai poposim apoi la Kiliomenos - un sat cu o biserica din secolul XVI si cu case vechi, traditionale, in piatra, Lithakia cu o panorama superba asupra marii si a campurilor de maci, de unde pleaca si poteca catre Pestera Sf. Nicolae, Agios Leon - denumire luata de la locuitorii vechii Catanii ce si-au mutat in trecut salasul pe aceste locuri. La Kambi se spune ca este locul in care este cel mai frumos apus din Zakynthos.La Exo Chora ne minunam cand ni se arata cel mai batran maslin care inca mai da rod.



Maslinii ca niste trupuri pietrificate intre vita de vie si portocali, cu maci rataciti printre ei arzandu-si rosul, sunt strajeri ai insulei.
Satul Maries se spune ca poarta inca urmele Mariei Magdalena. La fel Porto Vromi, unde chiar este o urma pietrificata ce se zice ca ar fi apartinut ei.



Este o specie de testoasa care nu pleaca din insula, numita Sotiris - cea care salveaza...turismul.

Atracia cea mai cunoscuta si dorita spre a fi vizitata din insula ramane fara indoiala Navagio, plaja de nisip din goful dintre doua stanci pe care in 1981 o nava scotiana ce facea contrabanda cu tutun a naufragiat.



Asa culoare a marii eu nu am mai vazut niciunde.



Ma mai minunez de limpezimea apei marii la Askos, dupa ce coboram de la Volimes.

Din pacate Mythosul din Paralia a devenit...un mit. Nu mai recunoastem gustul care ne-a cucerit din prima zi.



O alt atractie pentru petrecareti si nu numai este insula Cameo, cu terasa ziua si club de noapte...noaptea. "Problema" este ca pentru a ajunge acolo trebuie sa traversezi un ponton pe care eu nu il vad traversandu-l in intuneric dupa doua beri...cel putin.



Atena a fost dragoste la prima vedere. Desi nu am batut-o la pas decat vreo doua ore, mi-am promis ca trebuie sa revin sa o cunosc mai bine. Am admirat Acopolele in bezna noptii si la lumina reflectoarelor si am ratacit cateva minute pe stradutele din cartierul Plaka, amintindu-mi de Dubrovnik. Vazand Acropole, imi vin in minte cuvintele lui Napoleon cand a intalnit Piramidele: "Din varful acestor piramide // Acropole douazeci de veacuri va privesc". Termenul provine din grecescul akros ("ridicat") şi polis ("oraş") şi înseamnă „oraşul de sus“. Ma gandesc pe rand la Pericle si la Fidias si la munca din spatele coloanelor si cariatidelor.



Ramanem cu gandul la Acropole in Piata Monastiraki si o ascultam pe Irini - o hipioata ce canta bine din chitara, dar mai ales din suflet. Zambim cand cineva o intreaba "Where are you from?" si ea raspunde"From Greece!".



Motocicletele sunt in Grecia ca niciunde. Prin cate locuri am umblat - si nu putine - si nu am vazut asa adunatura de motoare. ;)
Atena este capitala europeana cu cei mai multi imigranti. Poate asa se explica faptul ca aici am vazut cei mai frumosi barbati din cate locuri am vizitat pana acum. Ce combinatie: barbati frumosi si motociclete multe. :) Tot aici Simona se indragosteste de Virago - un chopper care mi se pare potrivit pentru ea. :)



Transportul public in Atena costa 1 euro/90 minute sau 3 euro/24 ore

sau 10 euro/7 zile pentru toate mijloacele de transport in comun. De la

1 noiembrie si pana la 31 martie muzeele sunt cu intrare libera in

Atena, ca in majoritatea muzeelor din orasele europene.
Prindem schimbarea garzii la Parlament la ora exacta si ma amuz de "figurile" ostasilor.



O surpriza pe drumul de intoarcere este ca poposim si deasupra Canalului Corinth. Ma minunez de cat au cioplit oamenii aia cu dalta si ciocanul pentru a face cale vapoarelor si a le scuti ocolul.



Un ultim popas cultural il facem la Termopile, acolo unde armata spartana a invins persii.



Iara ma bucur de lucrarile de autostrada care au prilejuit de aceasta data ocolirea pe soseaua paralela cu marea, salutand din mers si cetatea Platamonas.



Acum, cu gandul la piatra Greciei si la marea ce o uda, la albastru marii din Zakynthos, o sa recitesc pentru a treia...sau a patra oara pe Zorba Grecul.