Bucovina - Tara Fagilor in doliu cald de toamna

Afland ca voi merge in Bucovina, in mijlocul toamnei, ma imaginam ca intr-o poveste. Dau cortina la o parte inca din tren. Conchind si acum ca Eminescu, Creanga si Sadoveanu au avut de unde se inspira.


Ajung la Suceava dupa noua ani de cand am pasit prima oara in umbra cetatii ei. Pe drumul spre Cernobil, prin 2007, am ocolit-o discret.


Sunt privilegiata ca pot pasi pragul Muzeului Satului Bucovinean in ultimile suflari ale zilei. Soarele la apus mangaie sindrilele si obloanele casutelor mutate in muzeu din situ.



Parca ma astept sa iasa bungherii pe ulitele satului.  Bungherii (denumirea vine de la regionalismul pentru nasturi, bumbi) din Bucovina sunt "mascatii" costumati in uniforme militare asemanatoare generalilor austrieci.


Visez candva la un Craciun in Bucovina!


Urmasi ai dacilor liberi, importante triburi ce le-au dat de furca romanilor si care au lasat numeroase tezaure monetare -  costobocii si carpi, bucovinenii nu se dezmint nici azi. Seninatatea de pe chipurile locuitorilor obcinelor dezvaluie o intelepciune aparte.


O veche casa de olar sau o moara ce a macinat campuri de cereale si a adapostit povesti rustice sunt ramasite ale unei vieti la care unii jinduim si acum, in defavoarea "civilizatiei".


Sa nu te sperii daca intr-una din case vei auzi o jelanie. Muzeul din Suceava este singurul muzeul al satului din Romania care a avut ideea de a exemplifica ritualurile crestine (de botez, de nunta si de inmormantare) prin manechini si inregistrari.


Ma trec cativa fiori cand aud bocitoarele si vad priveghetoarea cum arde intr-un colt. Cate bordeie atatea obiceie... Eu am aflat de aceasta lumanare in forma de spirala (priveghetoare) la moartea bunicilor mei, la Chiselet. La inmormantarile familiei de la oras nu o pomenisem.


Imi place mirosul de lemn: uscat, proaspat, ud si chiar si ars. Ma duce cu gandul la un cuptor cu paine calda sau la un  semineu in fata caruia m-as tolani lenesa.


La cativa kilometri de Suceava, la Scheia, se afla Conacul Domnesc, fosta casa boiereasca armeneasca apartinand familiei Aritonovici in secolele trecute.


Armenii au fost destul de numerosi si insemnati in zona Sucevei, punand temelia si unei manastiri - Manastirea Hagigadar - care anul acesta a adunat pelerini la cei 500 de ani de la intemeiere.


In curtea conacului o sa poti admira un copac gingko biloba, un fag rosu  (Fagus sylvatica) si un arbore care face lalele (Liriodendron Tulipifera). Un copac asemanator am aflat ca s-ar afla si in curtea baronului de Pogany din Hunedoara. Trebuie verificat, dar mai la primavara! :)


Judetul cu cea mai mare densitate de manastiri musatine are si in orasul resedinta o manastire renumita, cea a Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Opt dintre manastirile din Bucovina sunt in patrimoniul UNESCO.

O cladire deosebita, de patrimoniu si imbibata cu istorie, este si Hanul Domnesc. Fost casa de vanatoare pe timpul dominatiei habsburgice, ea l-a gazduit pe insusi Imparatul Franz Joseph. Astazi, cladirea adaposteste Muzeul Etnografic.


Parasesc satul de la marginea Sucevei cand abia mai deslusesc galbenul fagilor.

Cetatea Sucevei este in amenajare. Schele, care probabil ca i-ar fi facut invidiosi pe turcii lui Stefan, stau cocotate pe zidurile sale naruite.


Schimb vaile Bucovinei una dupa alta: Suha, Doroteia, Dobra...


Majoritatea curtilor sunt pazite de cate unul sau doi ciobanesti romanesti de Bucovina care latra hotarat si dau din coada a bucurie.


Regasesc Voronetul cu al sau blue mood.


Terminata in 1488, ctitorie a musatinului Stefan cel Mare, biserica manastirii are hramul Sf. Gheorghe.


Maica Elena ne povesteste intre altele despre Sf.Gheorghe care a fost un tribun in ierarhia romana in timpul imparatului Diocletian. El era "frumos ca lumina si cu o inima ca soarele". In 304 este decapitat la Roma.


Stefan cel Mare este adesea infatisat pe cal alb, cu steagul cu stema pe care apar capul de bour si icoana Sf. Gheorghe.


Pe partea nordica este redat Acatistul Sf. Ierarh Nicolae.


Manastirea Voronet este socotita "Capela Sixtina a Orientului" pentru marea fresca de pe fatada de vest, numita "Judecata de apoi".


Sf. Ioan cel Nou de la Suceava este de fapt din Trapezunt. Este ingropat initial la Cetatea Alba (cea din Crimeea), insa ramasitele sale sunt aduse in Moldova de catre Alexandru cel Bun, bunicul lui Stefan cel Mare.


Pe peretii manastirii sunt infatisati si Aristotel, Socrate, Platon, Pitagora deoarece cu totii l-au intuit pe Marele Anonim.


Aproape 200 de ani Manastirea Voronet nu a avut viata monahala, de la ocuparea de catre Imperiul Austro-Ungar din 1785 pana in 1991. Ca manastiri de obste, locuite si cu viata monahala, au ramas in aceasta perioada in Bucovina doar Sucevita, Putna si Dragomirna.


Acum vietuiesc la Manastirea Voronet 800 de maicute.


Copacii maturi nu se pleaca in fata toamnei, ci isi tin ramurile drepte, asemeni fruntii omului la varsta senectutii.


Un trandafir ar vrea sa ne insele in privinta anotimpului.


Din 1981 se desfasoara la Voronet anual un festival de film documentar, diaporamă şi fotografie: Toamna la Voronet.


Aflu ca pensiunea la care iau pranzul are ceva legaturi cu Florin Piersic (proprietarul ar fi un var de-al domniei sale si se numeste tot Piersic).


Nu o sa va povestesc acum despre ciorba in paine pe post de blid, hribi, afinata, poale in brau ori alte minuni neaose.


Imi plac detaliile Bucovinei: in lemn, in piatra, in copaci, chiar si in cer!


Sunt de acord ca portocaliul craitelor se potriveste cu soarele de octombrie!


Merele incarca ramurile liveziilor cu dulceturi olfactive si peneluri vizuale.


Niste stupi isi asteapta zumzetul de primavara. Si au de asteptat!


Dealurile le fac pofta pasilor, insa nu prea am vreme acum de colindat hai-hui. Cate un nor se poate revolta oricand.


Pe seara, un bucium nu suna cu jale, ci cu chemare la o calatorie folclorica prin zonele tarii.


Trei flacai si trei mandre schimba pe rand costumele regionale si lautarii ne plimba sonor prin toata Romania, adusa artistic in urbea Frasin. As fi zis sat, dar am aflat ca de anul trecut este ridicat la rang de oras.


Invitatia la o stana (turistica) imi face pofta de bulz si vin fiert. Da, si palinca e gustata ca sa faca pofta si mai mare!


Dimineata o incep cu o plimbare prin Parcul Arinis din Gura Humorului.


Toamna sta aliniata pe alei si imi insoteste fiecare pas, fiecare inspiratie, fiecare clipire, fiecare gand.


Imi imaginez partia in iarna si mi se pare, parca, un pic cam inclinata pentru nivelul meu de schior incepator. Aflu ca tunurile de zapada se vor pune in functiune in curand, o data ce temperaturile sunt negative, si isi vor face treaba pana la Martisor.


Nu ma pot stapani si imi pun un ham, aventurandu-ma pe traseul cel mai usor din Escalada Parc, asta pentru ca nu aveam timp de unul mai lung :). Aflu ca Parcul de Aventura din Brasov este conceput de aceeasi echipa si imi doresc o zi de aventura prin copacii sai. Au trecut ceva ani de la ultima tiroliana pe care am "zburat".


Mai trec o vale si ajung la Vama, unde se unesc Moldova cu Moldovita.


Pădurile ocupă 70% din suprafaţa comunei, procent cu care se înscrie între regiunile cu cele mai întinse domenii forestiere din ţară.  Ma intreb in ce an a fost facuta aceasta statistica.



Ma fascineaza florile lampion (physalis sau papalau). Unele fructe sunt acrisoare si revigorante, insa mi se confirma ca nu toate soiurile sunt comestibile.


Un caine, probabil urmas al Moldai, ignora discret o pisica ce isi odihneste labutele pe un gard.


O bunica rade sincer, ca un copil.


Un alt catel ii sare zglobiu printre pasi.


Timpul este adesea crud cu lemnul.


Un acoperis de sindrila nu ii mai face fata ploii.


Dovlecii se cam lafaie pe garduri.


O vita de vie se impune in ramurile unui mar.

Fumul a inceput sa iasa pe hornuri, anuntand iarna. Noaptea este deja (foarte) frig.


Un catel isi sacrifica odihna si ma latra in pozitie de drepti cand trec straina pe langa curtea-i in paza.


Un cal ma priveste si el curios. E chiar un hutul?


Nu gust chiar toti strugurii, dar ma gandesc ca daca nu sunt prea sus, cu siguranta nu sunt acri.


In Vama poposesc si la Muzeul Oului.


Gasesc aici de la oua de crocodil, de rata si gaina nu mai zic, de strut si pana la oua din Japonia.


In muzeul era si o pensiune, insa aflu ca a fost inchisa de cand au inceput sa dispara ouale... si nu vorbesc acum ca ar fi iesit pui din ele.


In curtea muzeului, o mat(z)a se tot gudura pe langa mine.


Vechea gara imi face pofta de sesiune fotografica.


Si ma joc un pic cu aparatul. :)


Toamna se destrabaleaza in voie prin toti copacii.


Pe cei doi Orsivschi, ce au grija de muzeul in lipsa doamnei Letitia care a infiintat muzeul, mi-ar fi placut sa ii am ca bunici.


O alta pisica pozeaza in toamna.


Tartacutele si florile lampion impodobesc un pervaz tomnatic.


Mocanita Hutulca te plimba de la Moldovita la Sucevita, vreo 10 kilometri intr-o ora (iuteala maxima e de 15 km/ora). Detalii privind traseul gasiti la www.cfi.ro.


Carbunii produc flacari de dragon si ne luam zborul pe sina cu encartament ingust.


Aflu ca in ultimii ani calea ferata ar fi apartinut lui Omar Hayssam, impreuna cu fabrica de lemn.


Acesta a cam distrus tot pe acolo, ba chiar a desfiintat sinele de cale ferata.


Un austriac, insurat cu o romanca si cu pasiune pentru trenuri, a reconstruit sina si a pus in functiune mocanita.


Copiii isi opresc jocul la trecerea trenuletului. Curiosi, ei urmaresc jucaria asta mare.


Si aici seara se grabeste de dupa dealuri.


Valea Moldovitei imi pare ca este punctul culminant al partii de Bucovina colindata de mine acum.


Valea Moldovitei strabate cam 800 de metri diferenta de nivel, de la 1380 m la 600.


Ultimile suflari ale zilei incearca sa se agate in varfuri de conifere.


Suntem pe taramul hutulilor.


Despre hutuli (oameni) se spune ca "sunt iuti la manie, scumpi la vorba si fericiti cu singuratatea".


Marcel de Serres, contrazicand faima lor de hoti si talhari de vite, afirma in 1814 despre acest popor al muntelui: „Hutulii locuiesc in Muntii Galitiei, nu urmeaza nicio religie, dar se deosebesc prin bunavointa si dragostea lor de pace; toate incercarile facute pana astazi de a-i civiliza n-au dat roade.“
sursa: National Geographic



Ca tot citeam zilele trecute despre fenomenul Philadelphia, iata ca se spune ca hutulii se ocupau cu teleportarea, intre altele: Deşi canoanele bisericeşti interzic cu străşnicie magia neagră, huţulii au fost mereu depozitarii unor mari mistere legate de vrăjitorie, fiind cunoscuţi ca foarte buni cunoscători ai acestor practici. Poate că modul lor de viaţă legat de singurătatea munţilor şi de atmosfera tenebroasă a codrilor copleşiţi de ceţuri le-a sporit renumele de vrăjitori. Poveşti şi amintiri ale bătrânilor huţuli aduc în atenţie frecvent evenimente legate de practici oculte, întâmplări greu de crezut, dar mărturisite cu atâta convingere încât pot pune pe gânduri pe oricine. De magia neagră a huţulilor se leagă poveştile cu demoni, cu duhuri ale pădurilor, dar şi practici cum ar fi influenţarea destinului, legarea sau dezlegarea unor blesteme, anihilarea duşmanilor, luarea manei de la vite, sporirea sau distrugerea avutului, teleportarea oamenilor.
Sursa: Casa cu meri



Adevarul e ca si eu ma simt un pic teleportata in trecut cu sute de ani prin aceste locuri. ;)


Un batranel isi opreste si el efortul, luandu-si odihna din clipele in care trece pe langa el mocanita.


(Am uitat sa mentionez ca tot tragand cu ochiul aparatului in stanga si in dreapta, domnul care avea in observare vagonul ma atentioneaza ca intr-un kilometru sa nu scot capul prin partea stanga ca vine un perete. Niste oameni cu spirit constructiv au construit la fix 20 de cm de calea ferata un zid. Asa ca: Atentie!)


Dragonul asta scoate dare groase de fum. Crepusculul se innegreste si mai accentuat.


Fanul este adesea organziat sub forma de gireada (gramada sub forma de prisma).


Trec pe langa Rasca si ma intreb daca inseamna ceva toponimul. Alfu ca este o unealta pescareasca si ma gandesc ca s-ar fi potrivit mai bine in calatoria din delta sa intalnesc un astfel de toponim.


Ma mai documentez si aflu ca in aceasta comuna se afla o manastire a lui Petru Rares la care a fost trimis in surghiun Mihail Kogalniceanu pentru sase luni de catre domnul Mihail Sturdza.


Manute de copii se leagana in vant dupa puiul de tren.


Si caii ne privesc prin coama lunga.


Si cum sa nu fie poetul poet cand vede asa minuni?

Mihai Eminescu - La Bucovina

N-oi uita vreodata, dulce Bucovina,
Geniu-ti romantic, muntii în lumina,
Vaile în flori,
Râuri resaltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.

Ale sortii mele plângeri si surâse,
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic si usor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fura si cu dulci cuvinte
Îmi soptesc de dor.

Numai lânga sânu-ti geniile rele,
Care îmi descânta firul vietii mele,
Parca dormita;
Ma lasara-n pace, ca sa cânt în lume,
Sa-mi visez o soarta mândra de-al meu nume
Si de steaua mea.

Când pe bolta bruna tremura Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpa blând rasunatoare
Cânt-a noptii dulce, mistica cântare,
Cânt din Valhala.

Atunci ca si silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate, si nu tace,
Tremura usor,
În fantazii mândre ea îsi face cale,
Peste munti cu codri, peste deal si vale
Mâna al ei dor.

Mâna doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeste, genele-mi sunt pline,
Inima mi-i grea;
Astfel totdeauna, când gândesc la tine,
Sufletul mi-apasa nouri de suspine,
Bucovina mea!


Eu cred ca oricare din voi poate fi un pui de poet cu muza Bucovina!


Imi tot creez povesti cu hutuli, care ar fi dacii slavizati.


Oare hutulii, amerindieni europeni, se inteleg cu haholii?


Mi se pare ca mergem cam cu aceeasi viteza cu care curge apa.

Albia e drum mai lesne pentru un cal alb.


Iarba asta verde ar vrea sa complexeze ruginiul frunzelor?


Oare cand va veni vremea ca manzul breaza sa primeasca lectia de viata a mamei? :)


Cobor cu parere de rau ca drumul a fost scurt in vagonul mocanitei.

Aproape pe intuneric ajung la Sucevita, prin pasul Ciumarna. Musai trebuie sa revin pe aici pe lumina, poate pe noua mea motocicleta (sunt serpentine intortocheate, care te mai si fura cu peisajul de iti vine sa opresti dupa fiecare stanga sau dreapta!


Ultima zi prin Bucovina incepe tot cu soare si cu mere parguite


Manastirea Sucevita este ctitoria lui Ieremia Movila, nepotul lui Petru Rares, dupa mama. Domnia sa va inlocui dinastia Musatinilor cu cea a Movilestilor.



Zidurile de fortificatie ale manastirii Sucevita au 7 metri inaltime si 3 metri grosime. O legenda spune ca o femeie a carat timp de trei zeci de ani piatra pentru constructia zidurilor pentru a i se ierta pacatele.


Sucevita este renumita pentru culoarea verde ale frescelor exterioare. Ioan Zugravul si fratele sau Sofronoie sunt cei initiati la scoala de pictura bisericeasca a lui Petru Rares si care impodobesc zidurile bisericii.

Doua iconostase - unul in pronaos si unul intre naos si altar sunt bijuteriile sculptate in lemn de tisa din biserica.


Ieremia si Simion Movila sunt ingropati in biserica manastirii, mormintele fiind acoperite cu lespezi din marmura de Ruschita.


Gh. Magopat este artistul popular care a (re)facut celebra localitatea Marginea pentru ceramica neagra.


Luni, sori si stele ies din mainile olarilor.


Nu ma abtin sa ii intreb si pe ei de cate ori merg ulcioarele lor la apa, asa cum am facut-o anul trecut in Sibiu.


Evident, un val de rasete izbucnesc ca raspuns.


Am eu mai demult o dorinta de a ma mozoli pe maini cu lutul asta minunat si acum nu imi scapa ocazia.


Olarii s-au modernizat si ei si roata a devenit electrica (adica au reinventat roata?).


La Cacica se afla o renumita catedrala catolica, in fata careia este un bust al Papei Ioan Paul al II-lea. De Sf Marie, pe 15 august, o multime de catolici fac pelerinaj aici.


Cacica este renumita pentru o salina care niciodata nu a fost ocna (nu s-a lucrat cu ocnasi, ci doar cu specialisti). Denumirea vine din poloneza, insemnand rat(z)a (mac-mac-mac). Aceasta pentru ca zona era una mlastinoasa.

 In trecut salina era folosita si ca depozit de branza, aceasta tragandu-si cata sare avea nevoie.
Sarea de la Cacica se scoate sub forma de saramura. Sunt cam trei kilometri de conducte. La suprafata se pune un strat de motorina si ca tare cand vei iesi din salina vei mirosi a combustibil. In acest masiv sarea are o puritate de 84%. In trecut se scotea si sub forma de drob, prin dinamitare.


In Cacica sunt multi pereti din lemn de brad, asta pentru ca in caz de cutremur sau ceva calamitare lemnul de brad paraie si te anunta sa iesi repede afara. Asta daca nu vezi inainte sobolanii ca alearga speriati, dar cred ca sunt slabe sanse aici.

Pentru mai multe date privind Cacica puteti consulta monografia lui Mugur Andronic - Un sat din Bucovina numit Cacica. Acest domn a avut initiativa de a deschide in mina in 2011 un muzeul al sarii.


Salina Cacica era un metoc al Manastirii Humor, exploatata din 1791, din timpul ocupatiei austro-ungare

Daca ajungi la Cacica pentru prima oara s-ar putea sa fi derutat in a gasi salina deoarece indicatoarele sunt doua, in directii opuse: unul catre salina - fiind vorba de cea industriala, din care se extrage, si unul catre mina, aceasta fiind cea turistica. Eu as fi luat indicatorul de salina si nicidecum pe cel de mina, daca nu as fi avut un indrumator.


Plecand de la Cacica spre Suceava, intalnim un alai de inmormantare. Ma surprinde... sau nu multimea participantior, a steagurilor si a colacilor purtati alaturi de cel adormit. Mi-ar fi placut (impropriu zis, totusi) sa pot participa si eu la ceremonial, din curiozitatea obiceiului.


Poate voi reveni in zona pentru un ceremonial mai vesel, de nunta.


Azi, industria din Suceva se limiteaza, la lactate, carne, bere (Bermas este berea locala). Stiam de cativa ani ca laptele de la Dorna nu e din tzatza de vaca, la fel ca si Danone, de cand fabrica a fost cumparata si vacile localnicilor au murit pe capete (sau pe coarne), ne mai fiind nevoie de laptele lor.



Of! Imi las si aici o parte din suflet si visez deja Bucovina in iarna, in primavara... in eterninate!