Paris - amorul artei

Pe urme de muschetari, intr-o zi de martie ajung prima oara la Paris.


Sena curge linistita pe sub picaturile de ploaie si pe sub lacatele ce fereaca mii de iubiri.


Turnul Eiffel isi inalta si el timid varful peste acoperisurile orasului.


O plimbare pe Aleea Teilor ne indreapta catre Luvru.


Nu o vizitam pe Gioconda, ci respiram orasul din afara zidurilor.


Pana si "griul de ploaie" este altfel in Orasul Luminilor.


Nu ma mir de ce Parisul a fost ales casa de o multime de OAMENI-romani, precum CioranEliade, Ionesco, Brancusi, Enescu, iar pentru majoritatea dintre ei si ca "loc de veci".


Notre Dame ne primeste cu sobrietatea-i clasica.


Imi plac contrastele locurilor.


Nu am inteles de ce copacul de langa mormantul lui Jim Morrison este plin de ciunga mestecata.


Am inteles de ce, insa, se afla prin mormanul de flori si o sticla de alcool, venindu-mi in minte Alabama Song.


Nu ma mira nici ca cei mai renumiti "adormiti" isi duc somnul in Pere Lachaise. Cimitirul este unul dintre cele mai "bogate" locuri de repaos de pe Pamant.


Si am ghicit ca mormantul in forma de obelisc nu poate fi decat al lui Champollion, cel care a descifrat prima oara enigma hieroglifelor. Ce ambitie pe el!


Unul dintre cele mai "vizitate" morminte la Pere Lachaise este si cel al lui Oscar Wilde.


Unii au iluzia ca slovele scrise de ei pe mormant sunt citite de scriitor, asa cum l-au citit si ei, probabil, pe Dorian Gray.


Apollinaire isi doarme si el somnul cel vesnic in gradina aceasta.


Si Enescu isi canta vioara in cerul din Paris.


Din pacate, exact in zilele vizitei mele la Paris atelierul lui Brancusi era inchis. Motiv de revenire la fata locului. ;) Altfel, intrarea este libera intre orele 14-16. La Centrul Pompidou poti descoperi si un mic film facut de artist dansatoarei Lizica Codreanu. Cine a fost Lizica Codreanu?


Centrul Pompidou mie mi-a placut, desi unora nu. Daca nu esti deschis catre arta contemporana, atunci nu te duce ca sa ai ce bombani. Intrarea este 13 euro pentru o zi.


In acest muzeu avantgardist i-am admirat pe Picasso cu Acrobatul bleu, pe Georges Braque si m-am indragostit de stilul fauvist si prin intermediul lui Georges Rouault. M-am reindragostit de Juan Miro si mi-am deschis curiozitatea de a il citi pe Andre Breton.


I-am admirat fotografiile lui Eli Lotar si am aflat ca este roman, ba chiar fiul lui Arghezi,


Vreau sa aflu mai mult despre avantgardismul lui Man Ray si al lui Roberto Matta.


Cum ma asteptam, m-am simtit in largul meu in Montmartre.


Cand esti la Paris te porti ca parizienii: nu poti fi decat boem.


 Dar cum ar trebui sa fi in catacombe? Linistit!


Se pare ca in subteranul Parisului locuiesc mult mai multi decat in Parisul de deasupra.


In acest osuar cineva s-a jucat cu oasele a vreo 6 milioane de oameni.


Victor Hugo pomeneste de tunelele Parisului in Mizerabilii.


Parisul mi-a dovedit ca este un loc in care poti "cotlonacii" cu prisosinta.


Vremea este in ton cu tematica plimbarii noastre de astazi. Prin ploaie ii vizitam si pe inteleptii din cimitirul Montparnasse.


Simone de Beauvoir si Sartre isi dorm somnul impreuna, continuand frumoasa lor poveste de dragoste, nu intotdeauna monogama.


Brancusi odihneste si el in acest cimitir si probabil ca aici ii va fi vesnicia. Personal, nu cred ca este posibil sa fie aduse osemintele la Hobita.


Mormantul lui Serge Gainsbourg are probabil aceiasi pelerini ca pe cei din Pere Lachaise ai lui Morrison.


Imi place ca mormintele romanilor au o banda tricolora pe ele. Nu stiu, insa, cine a avut initiativa asta.


Si o pisica isi toarce somnul de veci in Montparnasse.


Cu greu il gasim pe Eugen Ionescu.


La fel de ascuns este si Emil Cioran.


Chiar si alb-negru Parisul avea farmec.


Tour Eiffel, insa, nu m-a atras cu inaltimea sa. Parca arata mai bine de la poale.


Putini stiu, probabil, ca el a plecat sub forma de bucati din Resita.


Ai grija pe aleea laterala sa nu fi calcat de... cai.


Champs Elyseeul - poate cel mai renumit "camp" din lume - mai primeste in trafic, uneori, cate o masina cocheta de epoca.


Ce familiar mi s-a parut Arcul de Triumf. :) De ce oare?


Montmartre mi-a amintit de cosmopolitismul din Barcelona.


Sacre Coeur este rezultatul proiectului ales dintre alte 78 in secolul XIX.


 Am nimerit aici exact la apus.


Seara este exact momentul in care viata reinvie pe stradutele cochete, pline de artisti boemi.


Pissaro, Picasso, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Modigliani si-au creat arta si prin acest cartier.


Din pacate nu am avut cand sa prindem deschis Spatiul Dali.


La fiecare colt - si nu numai - ai tot felul de tentatii cochete ce te invita la o cina frantuzeasca.


La un pahar de vin rosu am pus la cale plimbarea de a doua zi.


Moulin Rouge isi asteapta oaspetii cu o deosebita discretie la exterior.


Dupa ce am "vizitat" si mormantul lui Nijinski din cimitirul Montmartre am avut curiozitatea sa citesc mai multe despre cine a fost el.


Desi am avut noroc sa prindem  prima duminica din luna, cand intrarea este gratuita, am lasat Muzeul D'Orsay pe ultima zi.


Desi am vrut sa il vizitez in mod special pentru Van Gogh, pentru a carui arta am facut o pasiune dupa ce am citit biografia scrisa de Irving Stone, am descoperit aici si alte minunatii artistice, cum ar fi cele ale lui Gustave Courbet.


Construit intr-o fosta gara, Muzeul D'Orsay adaposteste numeroase picturi si sculpturi ale Artei Universale.


De multi este considerat, de departe, cea mai valoroasa atractie a Parisului.


Am fi putut vizita si Casa Memoriala Victor Hugo, daca nu am fi ajuns dupa ora inchiderii. Intrarea este libera, in caz ca ajungeti prin Paris.


Cand voi reveni la Paris, voi vizita si Muzeul Rodin. Si pentru acesta imi pare rau ca nu i-am trecut pragul cu pragul mintii.


Mi-ar fi placut sa vad mai multe creati ale acestui Michelangelo parizian.


O iau la pas catre Domul Invalizilor, apoi prin Cartierul Le Jardin de Luxembourg.


Napoleon este inmormantat in aceasta biserica.


Domul, ca si Partenonul din Cartierul Latin - unde mi-am lasat un pic din suflet, le-am lasat pentru vizita urmatoare.


Ca si Louvrul.


Nu poti spune ca in Paris nu gasesti si locuri pline de umor.


Mare admiratoare a artei gotice, mi-am 'hranit" pofta cu varf si indesat in Paris cu astfel de elemente.


Nu mi-a placut in Paris ca la ora 18 (cel putin in sezonul de iarna cum am prins eu) toate parcurile se inchid si toti oamenii fac jogging pe trotuarele de dupa gard.


Am ratacit un pic prin cartierul gradinilor Luxembourg cautand un boboc de trandafir alb, pentru Sofia. Era 8 martie si cineva dorea sa ii faca o surpriza.


Ii multumesc Veronicai (unul din sufletele mele pereche) pentru initiativa acestei calatorii si pentru ca m-a tras de mana dupa ea la Rammstein la concert, cel mai energic si memorabil concert la care am participat vreodata. :)