Cesaria Evora...si atat

O ascult de mult. Nici nu mai stiu cand am vibrat prima oara la auzul vocii sale. De ziua mea - anul asta - am primit un cd cu cateva din melodiile ei. Prietenii stiu de ce!



Am vazut-o prima oara la cativa metri in fata mea miercuri, cu parul negru abanos-cosite lasat pe spate si cu o incredere in viata cum rar am vazut, desi cu cateva luni in urma a suferit o operatie pe cord deschis. Linistea ei a nascut zambete sincere pe chipurile tuturor celor de fata. Emotia intalnirii cu ea este mare.



In Romania, si-a permis si o binemeritata vacanta. Are aici cateva rude, intre care si un nepot care ne transmite, intr-o romana cum rar am auzit, spusele doamnei.
"De ce stati mereu pe scena in picioarele goale?"
"Ar trebui sa veniti in tara mea, in Republica Capului Verde, si sa vedeti saracia de acolo. Acesta este modul nostru de viata. Asa am crescut."



Alte intrebari ale colegilor din presa ating latura vietii sentimentale a doamnei. Cu o eleganta rara, le cere permisiunea de a pastra pentru ea acele amanunte de suflet, noua ramanandu-ne sa le intelegem din cantecele sale. Chiar daca nu intelegem cuvintele, cu siguranta muzica ni le va explica. Crescandu-si singura cei doi copii, ea canta despre propria experienta.

Nu ii adresez nicio intrebare. Nu am fost niciodata de acord cu a pune un artist sa povesteasca despre viata lui. O face perfect prin arta sa, iar noi nu trebuie decat sa vedem acolo esentialul. Daca nu vedem, nici nu meritam sa punem aceste intrebari.
Se joaca copilareste cu coditele. Si zambeste! Si imi transmite linistea varstei care a intalnit intelepciunea!



Se anunta:

Lansat in 2009, discul "Nha Sentimento" cuprinde 14 piese emotionante, cu teme profunde, in care bucuria de a trai invinge tristetea si regretul. Cesaria Evora, in varsta de 69 de ani, este supranumita "Diva desculta", aparand pe scena doar in picioarele goale, in semn de solidaritate cu femeile si copiii saraci din tara sa care, de altfel, reprezinta tema centrala a cantecelor solistei.


Celebra cantareata de morna revine cu dragoste in tara noastra, despre care spune ca ii este draga si promite un concert spectaculos de care publicul roman isi va aduce aminte peste ani.
sursa: comunicatul de presa




Intru in sala de concert cu miros de portocale. Doamnele primesc trandafiri la intrare si sunt curioasa cate ii-i vor oferi la randul lor Cesariei. Multe poarta tinute de gala, in semn de respect pentru ocazia prezentei la concertul doamnei.

Povestea Divei Desculte...


Cesaria Evora, „Cize” pentru prieteni, este originara din Minelo, Capul Verde, unde s-a nascut in 1941 si unde isi are resedinta si astazi. Trasaturile fizice aparte, precum si vocea de exceptie nu au trecut neobservate de cei din jurul tinerei „Cize”,  dar incercarea ei de afirmare a esuat, artista devenind cunoscuta abia in 1988, cand un tanar francez a invitat-o la Paris sa inregistreze cateva cantece. Asa a aparut primul sau album La Diva Aux pieds Nus (Diva Barefoot), care a dus la o serie de concerte in Paris.

„Mar Azul”(1992) este hitul care a propulsat-o pe Evora in atentia mass media, fiind comparata cu deja celebra Billie Holiday, iar „Miss Perfumado” i-a adus nu numai recunoasterea ca artist in Statele Unite ale Americii ci si un Grammy in 1999.

In 2000 artista castiga in cadrul Victoires de la Musique  titlul „Cel mai bun album al lumii” pentru albumul „Cafe Atlantico”. In anii ce urmeaza Evora sustine concerte in intreaga lume. Din Grecia pana in Hong Kong muzica Cesariei a  ajuns in inimile tuturor iar viata artistei a luat  o alta traiectorie.

2008 aduce cu sine un turneu in Australia dar si un nefericit eveniment: Cesaria sufera un atac cerebral. Incet, incet isi revine si in 2009 incepe inregistrarile pentru ultimul sau album „Nha Sentimento”. In 2010 urca din nou pe scena si sustine o serie uimitoare de concerte, dar sufera din nou un nou atac de cord, ce duce la o operatie pe cord deschis in luna mai.

Se pare insa ca nimic nu poate tine un artist adevarat departe de scena, iar promisiunea pe care ne-o facuse in luna mai de a sustine al cincilea concert in Romania, se va indeplini acum, in zilele de 15 si 18 octombrie, la Brasov si  Bucuresti.
sursa: comunicatul de presa




 „In cantecele mele morna, vorbesc despre realitatile vietii, despre pamantul natal, despre dragoste, despre fericirea care vine din lucrurile simple si despre zambetele ce apar ca din senin in priviri. Da, morna este sentimentul despărţirii, al nostalgiei, al tristetii.

Pe scena imi place sa fac ceea ce simt si sa transmit publicului libertate si relaxare, de aceea cant desculta”, povesteste artista.

„Eu cred ca in viata numai Dumnezeu ne orienteaza drumurile. Mi-ar fi placut sa-mi incep cariera muzicala mai devreme.”

Concertul de la Bucuresti ne arata o Cesaria usor atinsa de oboseala... sau de anii din spate. Tuseste si isi cere scuze ca unele dintre cantece nu le duce la bun sfarsit. Dezamagiti, unii spectatori parasesc sala. Imi este oarecum mila de ea si pielea mi se face de gaina. Aproape ca mi-am jurat sa nu mai merg la concerte unde artisti sunt pusi sa urce pe o scena la o anumita ora si sa exprime acolo in doua ore ce au pe sufet. Aproape ca mi-am jurat sa plec in lume si sa ii gasesc la ei acasa, la ceas de seara cand isi canta traiul de peste zi.



Nu mi se pare firesc sa iei un artist si sa il pui pe scena, la cateva luni de la o operatie complicata si sa ii ceri sa simta si sa transmita la o ora fixa si intr-un loc consemnat pe harti (contract) sa ti se deschida. Vreau sa ii vad pe artisti cum se manifesta atunci cand vor, cand simt ei.

Sala este plina...este plina de lume si de emotie. Decorul negru cu lumini difuze te hipnotizeaza. Umbra Cesariei pe perete alterneaza cu cea a chitaristului. arcusul se iubeste cu vioara, apoi un saxofon are un monolog. Urmeaza si momentul de contemplare al Cesariei. se aseaza la masa si isi fumeaza legendara tigara. Nu tine cont de sfaturile medicului. Ia viata in stilul ei, pana la capat.

Concertul se termina mai repede deat trebuie, criza de tuse a Cesariei impiedicand-o sa termine un cantec. Sala aplauda. Sunt multi care au stat tot concertul in picioare, in semn de respect pentru ea. Si au dansat! Si eu am dansat. Am inchis ochii si m-am lasat miscata de ritmuri, cand lente, cand samba-ciene, cand rumbiene. :)

Trandafirii se aseaza la picioarele Cesariei, de fiecare data cu o plecaciune. Bessame mucho se aude si el pe scena.

Plec de la concert ,cantand si dansand cu frunzele pe care vantul le invata sa zboare.

„Sa va iubiti aproapele, familia si sa nu uitati niciodata de unde ati plecat. Ma voi bucura sa va revad la spectacolele mele din Romania!”

Thassos - mare si poezie de toamna

A devenit un fel de obișnuință - una plăcută - să ajung in fiecare an in Grecia, dar de fiecare data in alt colt, daca nu primavara, atunci sigur toamna. De data aceasta am navigat pana in Thassos.



Nu o sa mai povestesc detalii turistice, ci experienta intalnirii cu inca un loc nou pentru mine in viata asta.



Ajung in Thassos (Thassos Town - Limenas) dimineata, cu feriboat-ul din Keramoti, plutind impreuna cu zborul pescarusilor. Ma bucur de reintalnirea cu Egeea.



Cafenelele tocmai se deschideau si grecii isi beau cafeaua - greceasca  (turcrasca?) - privind marea - Egee-, asa cum fac de o viata...sau de vieti.



Micul port se umple de viata. Pescarii isi descurca plasele, iar noi ne insiram pasii pe mal. Oare pe ce urme pasim?



Barcile isi consoleaza vaslele pana la intalnirea cu valurile nestarnite de vant.



Marea isi leagana pescarusii si gandurile mele.



Vechi ziduri ascund taine si povesti. Oare cine ce a trait aici



Seara isi imprastie deja culorile peste marmura alba de la mal si peste micuta biserica pe langa care trecem spre anticul amfiteatru.



Ce drame s-au jucat aici? Cu siguranta ceva inspirat din viata: viata langa mare.



Un smochin pazeste poalele dealului invadate de pini.



Flori vestede in culori se incapataneaza sa nu paraseasca ramurile leandrilor. Rodii asteapta sa te infrupti din nebunia de sub coaja lor.



Soarele este prieten cu ziua si intriga norilor nu isi are locul.



Orice drum duce la mare.



Boabe ispititoare de struguri stau spanzurate in ciorchini, facand arcade de salas de noi păcate.



Maslinii isi mai aduna un an in secole si mai dau un rod si acestei toamne. Vantul doarme.



Ascult zgomotoasa intalnire a marii cu tarmul

***
Hei, ce-i cu atata poezie? Ia sa povestim si despre Thassos. E numai bine sa ancorezi in Grecia pana in iunie, ori din septembrie, spre toamna: sunt mai putini turisti si locuitorii mai dornici de impartasit secrete.



Ne-am interesat din prima zi sa inchiriem o masina si am avut norocul... sau poate ca spiritul negociator a fost "de vina" sa gasim o masina cu 20 euro/zi - o Kia Picanto numai buna de plimbat pe strazile inguste si in panta, ornate cu serpentine gratioase, cat mai unduioase.



Facem de vreo trei sau patru...sau fara numar tururi ale insulei, ba dinspre nord-est spre sud-vest, ba in directie inversa. Plaje sunt de descoperit la capatul fiecarui drum, iar daca nu gasesti plaja cu nisipul cel mai fin (si nu e un cliseu ce zic acum), gaseti un golf intim sau niste ruine de vechi polis.



Cel mai mare polis l-am gasit la Aliki. Nici nu am avut vreme sa il descoperim in intregime, intinzandu-se de pe malul marii, unde inainteaza cu marmura-i alba, si pana pe varful culmii ce domina albastrul marii si tinde spre cel al cerului.



Consumatori de cafea (buna), am incercat cat mai multe minuni din canute ispititoare, in cele mai multe localitati in care am poposit. Cea mai frumoasa prietenie a fost intre o cafea greceasca (turceasca) si o placinta cu branza, asa cum mai gasim si in satele din sudul tarii noastre si cum iesea candva si din cuptorul mamei.



Descoperim la pas vechile casute din Potamia si Panagia. Cat de grecesc este totul! Borcanele cu miere de portocale sunt tentante, in aceeasi masura ca si smochinele ori arahidele caramelizate.



Intr-una din zile gasim o plaja mai...chill: Chill Out Beach Salonikios. Clar, asta e plaja ideala, concluzionam dupa ce trecem cu bine pantele de pe drumul de tara de sub roti. Un mojito si un hamac sunt rasplata ca am ajuns aici. Poti innopta si in cort daca devi prea "vesel". Plaja este ospitaliera si la fel si padurea de pini din jur.



Nu e greu sa ajungi in golfuri unde nu te vede nimeni, decat, poate, vreo barca ratacita pe mare. Atentie, insa, la arici ... si astia nu fac parte din imaginatie; sunt cat se poate de reali...si de teposi.



Pacatele ni le mai spasim cu vizita la Manastirea Sf. Arhanghel Mihail. Ne tenteaza sapunurile facute de maici, cu tot felul de combinatii de ulei de masline cu miere, menta, lamaie, portocale... si multe alte ispite. Gama de icoane este si ea vasta.



Mi se recomandase de acasa sa ajung si pe la Giola - o piscina "naturala". Nu o nimerim din prima zi, dar a doua oara nu mai scapa. Ne indepartam de sosea si o luam pe cel mai descurajant drum de tara, ... nu si pentru noi.



Salutam din viteza celor cativa km/ora turma de oi, parcam sub maslinul umbros si o luam la pas, peste pietre colturoase ce duc spre niciunde. Pe drum ne intalnim cu niste... romani. Remarcam ca una din trei masini de pe insula are numar de Romania si probabil ca una din doua din cele inchiriate este condusa de un sofer roman.



Ne balacim cand in mare, cand in marea din gaoace, eu reusind sa ma insemn cu o ditamai vanataia cauzata de intalnirea cu stancile. In largul apropiat opreste si ancoreaza o salupa... cu romani.



Seara de seara am incercat tot felul de combinatii locale, cum ar fi gyros cu tzatziki (cum altfel?), kalamari, "momeala alba" (adica hamsii), musaca cum numai aici gasesti (acum am inteles de ce zicea Marius ca vizita la Salonic i-a schimbat parerea despre musaca), toate udate cu Mithos in halba cu gheata.



Tot invartindu-ne prin Thassos pe toate directiile, alegem si o croaziera ca sa vedem insula cum au vazut-o mai intai si romanii, adica de pe mare. Vantul insa este stapan azi si turul este de fapt doar un semitur. Sudul nu ne primeste pe valuri.



Lasam pentru ultima zi vizita la Muzeul de Arheologie si la marea Agora.



Pentru noi - ca si pentru alti pasionati de arheologie - este un rai si ne vine greu sa ne indepartam de istoria locurilor, desi ora de ridicare a ancorei se apropie.



Ultimele clipe din Grecia - travesand pe continent - ni le petrecem in pas alergator prin Kavala.



Avem doar o ora sa ajungem sus la zidurile vechii cetati.



Al doilea oras al Macedoniei se intinde ca un stup sub nori.



Trag cu ochiul dupa ziduri si visez. :) Povestile se ghicesc la fiecare detaliu.



Iar povesti, ...poezie?

Daca voi reveni candva pe aici, mi-as dori sa o fac pe doua roti, nu neaparat motorizate. Traseele de trekking si cararile pentru biciclisti sunt numeroase.

Alte povesti din Grecia:
Zakynthos - pe urme de zei si de testoase
Creta - mare, munti, istorie si maslini
Halkidiki - alt taram al zeilor