Koh Chang - Insula Elefantilor

      Dupa trei zile de aglomerare urbana, alergand prin cartierele Bangkok-ului, aveam sa las iuresul pentru natura, pentru verde de plantatii inundate si jungle pasnice si pentru albastru de ocean cu nazuri etalate sub forma de flux si reflux.


     Pe drumul de la Bangkok spre Koh Chang (insula Elefantilor) se succed numeroase ferme.


      Peisajul este oarecum bacovian deoarece am nimerit in plina perioada de dezmat al naturii. Inundatiile ameninta Bangkokul si s-a ales sa se inunde mai degraba micile localitati din apropierea lui pentru a salva, cat de cat, metropola.


      Nu stiu daca sa ma amuze sau nu faptul ca scuteristii nu poarta casca, dar au umbrela.


      Vegetatia luxurianta ma uimeste. Nu recunosc multe specii de copaci. La tara am in curte visini, peri, pruni, dar nu si Durian Tree.


      Pe rand se astern in privire lotusi, berze si egrete, in zbor sau la odihna pe verdele ud, cocotieri, bananieri, tapioca, eucalipti, palmieri de ulei, plantatii de ananas si paduri de arbori de cauciuc.


       Parca prin clasa a 5-a invatam despre vegetatia lumii si atunci am aflat prima oara cum se extrage cauciucul. Acum am sansa sa vad pe viu acest proces.


       Cauciucul ajunge sa se extraga dupa ce copacul a implinit varsta de sapte ani. Un kilogram de cauciuc natural costa 50 de bathti, adica vreo 5 lei. Seva se extrage dimineata. Se fac mici taieturi in scoarta copacului, iar acesta incepe sa planga.


      Cashnuts, frangipani, dragon fruit, jack fruit, guava, trestie de zahar, oaji - cartof de sub pamant, toate se expun in peisajul de la Bangkok catre Chanthaburi, iar daca privesc mai spre est, poate vad si ceva din Cambodgia.


      Exuberanta aceasta vegetala imi aduce aminte un paragraf dintr-o carte despre Che Guevara care ii admira inca de acum 50 de ani pe thailandezi pentru faptul ca sunt in stare sa isi produca singuri hrana zilnica pentru a nu fi nevoiti sa importe.
   

       Dupa aproape sase ore ajungem la feriboat-ul catre Insula Elefantilor.


      O ora dureaza traversarea, dupa care, pe soselele insulei te simti ca pe un montagne rousse.


      Ma bucur cand il vad liber - prima oara in afara Gradinii Zoologice - pe unul dintre "nasii" insulei. Insa libertatea lui este supusa muncii. Zi de zi cara turisti pe spinare. Desi am calarit cai pentru ca stiam eu ca lor le face placere sa te ia in carca, alta imi e conceptia despre elefanti.


      L-am atiuns doar pe trompa pe puiul de elefant. Mi-a fost mila sa o incalec pe mama lui.


      Ma tot mir de frumusetea frumoaselor parazite numite orhidee.


      Desi sunt o persoana deschisa, nu am putut gusta mancarea ce candva a bazait, desi, recunosc, mirosea mai frumos decat chipsurile din cartofi.


      Seara am parte de un peisaj cum tot la Oceanul Indian am trait.


      Imaginea soarelui care se ineaca in ocean este una foarte calda, si pentru privire, si pentru suflet.


      Somnul i se leagana pe ramuri de palmieri si i se asterne in valuri.


      Pe intuneric, caut apele oceanului si nu le gasesc. Merg zeci de metri si nu intalnesc apele retrase de reflux.


      O floare de banan imi spune Buna dimineata!


      Beau un suc de fructe proaspat stoarse si imaginez povesti din trecutul pescarului de pe valuri.


      Locuintele lacustre sunt vesele, atat timp cat apa nu le trece pragul.


     Insula este o mare Gradina Botanica.


       Pe mal sau pe apa zambetele sunt la ele acasa.


      Nu numai oamenii viseaza in linistea insulei.


      Benzina se vinde la sticla si nu as sti sa spun care este cifra ei octanica.


       Soseaua pare sa aibe mai multe valuri decat oceanul in sine.


     A merge pe jos intre doua micute localitati este o aventura, neexistand trotuare, iar maimutele iti sar peste/in cap.


        Dar mergand pe jos e mai simplu sa alegi un loc primitor. M-am aciuat de cateva ori la barul de reggae al celor doi zambareti thailandezi, cu alura de jamaicani.


       Dupa ora sase toate copaitele de la terase se umplu cu gheata si cu peste proaspat pescuit. Imi este imposibil sa redau in cuvinte cat de gustoase erau cinele! Si sanatoase!


      Am mers cateva ore prin soare. M-am bronzat cu tot felul de modele de bretele, insa am ajuns la un satuc-port.


       Ma urc in far, apoi caut o plaja linistita unde sa ma dezbrac si sa ma arunc in apa.


      Apa este minunata. Temperatura ei este cam aceeasi cu a corpului meu, iar pestisori indrazneti imi inoata pe sub talpi.



      Este foarte cald, iar eu transpir precum respir din cauza umiditatii.


       Mi-a fost un pic teama sa inchiriez un scuter pecurbele acelea rebele, dar nu mi-a parut rau, caci asa am avut acces in locuri mai ferite soselei.


      Oare ce pacate si-a facut mata asta furand ofrandele din altar?



      In schimb, maimutele nu ne-au atacat, precum li se daduse vestea, insa ne-au innebunit cu certurile lor.


       Cand mergi cu masina trebuie sa te tii bine, ca nu cumva la urmatoarea curba sa ramai pe jos.


       Imi pare rau ca nu am avut mai multa vreme sa ma plimb si cu pescarii. Poate data viitoare!


           Din Thailanda, iti intinzi un pic gatul si te uiti peste gard (granita), facandu-ti pofta de Cambodgia cu Siem Reap-il ei, poarta spre Angkor-ul, regiune cu urme de khmeri, ori cu Tonle Sap Lake.


      Sau la nord te uiti in curtea Laosului cu Luang Prabang ori cu Vientianne ca si tentatii culturale. Daca ajungi la Chang Mai, poate faci un mic ocol si in Myanmar prin muntii Popa (he, ce romaneste suna), faci o baie la Yangoon sau te aventurezi in arhipelagul Myeik.


      Eu, daca ar fi sa aleg o tara din zona unde sa revin in Sud-Estul Asiei, m-as opri la Vietnam. As cotrobai de la Saigon (Ho Chi Minh) la Hanoi si mai departe prin ascunsele-i cotloane rurale pana la Dong Ho Village.


     Mai aveti nevoie de vreun motiv sa va cautati un bilet de avion ieftin pentru Thailanda? Mi-as fi dorit sa fii cu mine acolo!