Bangkok - capitala zambetului


    
      Thailanda - vechiul Siam - este cu siguranta un loc in care inveti sa zambesti, in caz ca nu ai facut-o pana acum.


       Odata ajunsi in Thailanda, facem imediat cunostinta cu Maiestatea Sa regele atunci cand schimbam 25 de euro pentru 1000 de baths (pe aceasta bancnota este chipul regelui), atat cat avem nevoie pentru a plati viza de intrare in tara. Chipul regelui Bhumibol Adulyadej ne va insoti in fiecare colt de strada sau intersectie, el etaland o figura serioasa, demna de o fata regala. Mi-ar fi placut, totusi, ca si regele sa schiteze un zambet in tara in care supusii sai zambesc.


      Steagul Thailandei este arborat prin orice loc vizibil, fluturand alaturi de steagul galben, cu insemnele regelui. Steagul Thailandei are trei culori: rosu care simbolizeaza Thailanda, albul ce simbolizeaza Budhismul, religia majoritata a locuitorilor tarii, si albastrul ce reprezinta monarhia Thailandei. Steagul actualului rege este galben deoarece acesta este nascut intr-o zi de luni. Conform budhismului, fiecare zi a saptamanii are alocata o culoare: galben - luni (desi si eu sunt nascuta intr-o zi de luni, multa vreme nu mi-a placut aceasta culoare), roz - marti, verde - miercuri, portocaliu - joi, albastru - vineri (culoarea actualei regine), purpuriu - sambata, rosu - duminica.


      Actualul monarh domneste de 60 de ani si a implinit pe 5 decembrie 2011 varsta de 84 de ani, ziua sa fiind cea mai importanta sarbatoare, atunci cand toti thailandezii poarta galben.


      Desi Thailanda a fost intotdeauna o tara libera, nu am inteles de ce le-a placut thailandezilor sa mearga pe stanga, asemeni englezilor. M-a amuzat cand am aflat ca in Myanmar (fosta Birmania) s-a mers pe stanga in timpul ocupatiei britanice, iar cand acestia s-au retras, ca semn de eliberare, mianmarezii s-au mutat inapoi pe dreapta.


      Intram in Bangkok escaladand poduri peste poduri si mi-l imaginez pe Dev cum a intrat cu bicicleta pe autostrada. Asa aglomeratie de betoane peste care cauti cerul nu am mai vazut decat in Dubai si in Hong Kong.

       Admir calmul din trafic al thailandezilor. Intr-un ghid citit acasa scria intr-un paragraf cum sa nu te uimeasca prezenta elefantilor pe Sukumwit Road, printre masini. In apropierea acestui bulevard am locuit si eu. Parerea mea este ca e doar o exagerare. Nu am vazut nici pui de elefant in oras si, sincer, nu stiu cum ar face fata, bietul, in nebunia de centuri.


      Numele complet al Bangkok-ului este cel mai lung nume al unui oras: Krungthepmahanakhon Amonratankosin Mahintharayutthaya Mahadilokphop Nophosin Ratchathaniburirom Udomrathaniwetmahasa Amonphiman Awatansathit Sakkathatiya Witsanukamprasit, adica Orasul Ingerilor, Marele Oras al Nemuritorilor, Magnificul Oras al celor Noua Pietre, Tronul Regelui, Orasul Palatelor Regale, Casa Zeilor Reincarnati, Construit de Vivvakarman la porunca Indrei.


      Daca iti e pofta de mancare de sarpe vei gasi aceste delicatese in restaurantele Jungle meat. Cel mai rar fel de carne gatit in Thailanda este cel de miel. De pe strada, de la "bucatarii ambulanti", poti incerca tot felul de minuni, dar in afara de fructele stoarse pe loc sau de mancarea pregatita calda, eu nu m-am incumetat sa experimentez.


      Fac cunostinta cu primele delicatese locale, majoritatea foarte iuti. Imi place in mod deosebit Mieng Kham (frunze de chapu cu diferite umpluturi), dar si Yum tua pu (salata de fasole verde), Satay Gai (frigarui de pui cu sos de alune), Tom Yam Goong (o supa de creveti cu frunze de lamaie), Goong Lai.


      A doua dimineata, dupa un mic dejun eminamente vegetal si proaspat, plec in explorarea orasului pentru a nu prinde aglomeratie la temple. Pe strada vad cum calugarii accepta mancare de la oamenii de rand.


      Oprim mai intai la Templul lui Budha de Aur (de 18 karate). Aflu ca statuile cu Budha cu burta si vesel sunt ale chinezilor, iar cele ale lui Budha slabut sunt ale thailandezilor. Imi aduc aminte ca anul trecut in Hong Kong intr-adevar toate statuile cu Budha erau burtoase.


       Este interzisa scoaterea din tara a statuilor mai mari sau mai vechi cu Budha pentru a nu da ocazia turistilor de a isi bate joc de statui odata ajunsi la destinatie cu ele. Multi turisti aseamana statuile sacre cu niste papusi si nu acorda respectul cuvenit acestora. Thailandezii nu sunt de acord nici cu denumirea de Budha-bar si nici nu agreaza sa asezi o statuie afara, pe jos.


      Budha are urechile lungi deoarece este drept, corect. Urechile cu lobul alungit sunt si semnt de viata lunga. Budha este reprezentat cu coroana tuguiata pentru ca este intelept. Toate degetele de la picioare sunt egale.


      Budha se naste in nordul Indiei, aproape de Nepal (mama sa moare la nastere). Moare la 80 de ani in pozitia Nirvana, dupa ce gaseste raspuns la cele 84.000 de intrebari. Cenusa sa este impartita intre regii acelor vremuri din Asia de Sud-Est si pastrata in templele regale. Budha s-a reincarnat de aproape 500 de ori, in ulima viata fiind print. Nu s-a reincarnat niciodata in animale mici sau in taratoare.


      Fiecarei zi a saptamanii ii corespunde un Budha intr-o anume pozitie. Pentru ziua de luni, Budha are o mana ridicata insemnand "stop fighting" sau doua maini ridicate - "Stop the water" (sa se opreasca inundatiie).


    "Buddhismul este singura religie al carei intemeietor nu se declara nici profetul unui Dumnezeu, nici trimisul sau, si care, in plus, respinge insasi ideea unui Dumnezeu Fiinta Suprema. Dar acest intemeietor se proclama pe sine Siddhartha; (buddha) si, pornind de aici, calauza si maestu spiritual. Propovaduirea sa are drept tel eliberarea oamenilor. Acest prestigiu de Salvator face din mesajul sau soterologic o religie si transforma, destul de curand, personajul istoric Siddhartha intr-o Fiinta divina."
Mircea Eliade - Istoria credintelor si ideilor religioase


      Continuam vizitarea Bangkokului cu un popas la Palatul Regal. Construirea sa a durat trei ani si a fost finalizat in 1782. La Palatul Regal se afla o statuie micuta a lui Budha care isi schimba haina la fiecare anotimp: ploios, vara si iarna. Regele este cel care ii schimba hainele statuii lui Budha. In ultimii patru ani, insa, fiul cel mare a fost cel care a infaptuit acest ceremonial, regele fiind prea in varsta pentru a se catara pana la statuie.


        Intr-una din capelele palatului zace (e un fel de a spune) trupul neinsufletit al unei printese. Dupa ce timp de un an se indeplinesc anumite ceremoniale, ea va fi arsa.


       Admir si un loc de priponit in trecut elefantii.


     Salbe de craite impodobesc adesea statuile.


     Un sir lung de oameni, ordonat, asteapta la coltul strazilor. Cate un scuteras sau o motocicleta mai rasarita, cu un motociclist cu vesta roz sau verde, ia in sa pe cate unul. Este tipul de taxi cel mai des folosit in traficul din Bangkok, destul de sigur si de rapid, care costa 50 de naths pornirea, plus inca 5 baths pentru fiecare kilometru (10 baths = 1 leu). Daca soferii au sau nu au casca, cei mai multi pasageri nici nu isi pun problema ca in graba sa isi asigure capul.


     Am cumparat de la 7 Eleven (cel mai raspandit lant de marketuri din Thailadna) trei beri: Singha, Leo si Chang Clasic. De departe Singha a iesit castigatoare.


        In locurile de transport sunt locuri rezervate calugarilor, asa cum la noi sunt rezervate femeilor insarcinate sau batranilor.


       Dupa minora iluminare din temple, incercand sa culeg cateva firicele din intelepciunea budhista, cu speranta ca o farama din aceasta religie ma va face si pe mine sa fiu mai buna si mai linistita, o iau la pas prin China Town. Cartierul chinezesc din Bangkok este un oras in oras. Regasesc atmosfera din Hong Kong, particica din China in care am pasit la inceput de an.


      Nu contenesc sa ma mir de complexitatea acestei culturi. Pacat ca refuzam sa intelegem cat mai mult din experienta ei de milenii. Si cand te gandesti ca pana acum o suta si ceva de ani era o civilizatie inchisa, care isi proteja cu indarjire descoperirile!


       Asta  e o zi mai aparte deoarece imi voi revedea, in acest colt la mii de km de casa, un bun prieten, plecat cu curaj cateva luni prin sud-estul Asiei. Dupa cateva sms-uri, ajung sa ma vad cu Dev pe la amiaza, pe langa China Town.


      Incercam impreuna un paw si imi mai povesteste despre Vietnam, Malayezia si alte taramuri strabatute.


      In plimbare incerc si renumitul durian.Nici mirosul si nici gustul nu au fost pe masura asteptarilor.


      Ma intorc la hotel cu metroul, cel mai la indemana mijloc de transport. Insa, in denumirile lungi, de ne pronuntat pentru un vorbitor de limba latina, incurc cateva litere si ajung la alta destinatie. Iesi si cu harta in mana intreb unul dintre mototaximetristi pe ce lume ma aflu. Propunerea lui este sa ma duca la hotel, pe mototaxi. Accept din prima! Nici o secunda nu mi-am pus problema de un eventual pericol! Si nici nu a fost cazul, iar experienta pe motocicleta prin Bangkok ramane una dintre cele mai frumoase de pe domeniul Thailandei.


      Inundatiile bat la usa Bangkokului. Asta, insa, nu ma opreste sa ma aventurez cu o barca cu botul lung pe Chao Praya.


      Ma fascineaza fizica ecluzei si cobor cu barca pe apa tenebrosului fluviu.


      Desi inundatiile nu numai ca au batut la usa localnicilor, ci a si patruns, de-a dreptul, thailandezilor nu le piere zambetul. Ma fascineaza cu cata seninatate imi ofera un zambet, avand apa pana la genunchi in propria casa!


      Cerul se intuneca ca la comanda si nori atat de negri si de josi eu nu tin minte sa mai fi aparut pe cerul vietii mele.


      Deplang soarta acestor oameni, desi lor li se pare, pesemne, una obisnuita.
      In oras, magazinele isi pun baraje de saci de ciment ori placi betonate.


      Abia intoarsa in tara vad urgia ce a venit pe urma pasilor mei.


      Dupa cateva zile in capitala regatului, imi iau drumul catre ocean, unde peisajul se schimba in vis... sau visul in peisaj, dar unde oamenii sunt aceiasi. Koh Chang - Insula elefantilor - mi-a prilejuit reintalnirea cu maretul Ocean Indian, de care m-am indragostit cu cativa ani in urma in Mombasa.

2 comentarii:

Wizzair spunea...

Superba Thailanda! Mancarurile par delicioase. Am auzit ca orice insulta la adresa casei regale sau deteriorarea voita a timbrelor, banilor sau a obiectelor ce au chipul regelui se pedepseste cu inchisoare.

Dan spunea...

Wow!!super experienta:locuri frumoase, mancare inedita si o discrepanta interesanta.
Felicitari ca ai ajuns acolo si ca ne-ai impartasit calatoria ta.