Cand muntele se face mare

Cum mi-am propus ca anul asta sa fac minim 10.000 km/moto mea - si nu vorbesc acum din postura de pasager - iaca e al treilea weekend in care incalec si imi iau drumul.


Inca o data m-am convins ca cele mai faine calatorii sunt cele neplanificate, dupa ce mi-am luat o mare teapa asteptand sa plecam spre Transfagarasan (deh, niciodata nu ma invat minte sa nu ma incred in necunoscuti, dar tot raul spre bine). Cum bagajul era gata si SLR - ul nu vroia nici el sa ramana priponit, iau telefonul si incep sa sun. Il nimeresc pe Alex Transalp - evident, in ordine alfabetica - si aflu ca inca cu doi amici pleca la mare spre intalnirea Lupilor de mare. Desi probabil din bun simt mi-a zis ca ma asteapta inca jumatate de ora pentru a ajunge si eu de acasa la benzinaria de unde ei tocmai plecau, bietul de el a cam avut de tras spaimele cauzate de mers in spatele meu.


Mergem pe Oltenita, salut din mers Chiseletul meu drag, ajungem la Calarasi, ma pierd un pic pe acolo cu Alex deoarece cei doi nu au oprit la benzinarie cum stabilisem sau cum intelesesem noi ca urmeaza sa facem. Opritul la benzinarie este insa prilej sa aflu ca farul meu se tinea doar in fire, dupa ce mi s-a furat husa de pe moto cu cateva ile in urma, neobservand atunci si incercarea de substragere a acestuia.

Ajungem la bac - eu mai greu ca tremuram pe acele curbe - unde ii gasim si pe cei doi - Razvan si Adi, cu un alt Transalp si cu o Yamaha Dragstar.


Pana vine bacul, baietii repede scot niste suruburi si imi prind farul. Vine bacul si eu iar ma intreb daca pot sa urc pe bac cu moto. De fapt in mintea mea erau o gramada de temeri gen: "nu am mai facut asta pana acum; oare o sa pot?" si se pare ca practica e mai simpla decat pare.


Trecem Dunarea - drumul meu preferat spre mare -si ajungem pe malul drept. No, aici iar trebuie sa trec Dunarea... de fapt o mica parte din ea iesita dintre maluri. Iar un "prima oara" si imi iese si de data asta.


Una peste alta, ajungem cam dupa 7 ore la destinatie (da, in mare parte as fi vinovata de asta, dar si curba care i-a cauzat lui Razvan ruperea franei de mana dupa ce s-a tavalit prin ea, incetinindu-ne viteza).


La destinatie, priponim motocicletele si repede la pus cortul si racorit cu bere. Si au intrat berile alea ...

Dupa un mic shopping printre tarabe pentru papuci si alte haine decat cele de munte din bagajul meu, ajungem sa vedem si care este temperatura marii. Aglomeatia de pe plaja ne surprinde.

Se face seara, canta si Bucovina cu transalpistul Crivat, dupa care am de lucru si ma cert cu niste tequila ajunsa pe masa fara voia mea. De fapt ea s-a certat cu berile.. .Canta si Iris din care oricum nu prea mai inteleg nimic si ma duc sa ma culc...

Dimineata se stabileste traseul in functie de frana de mana lipsa a lui Razvan. Adi decide ca e mai bine fara gaini si babe ametite prin sate si luam drumul autostrazii. Of, prima oara...

Si ce mi-a placut sa vad si eu cum e la 120 km/ora (nu radeti - remember - acum am implinit si eu 2000 km in trafic).


Oprire pe traseu sa mancam la impinge tava la Cernavoda, salutat iar cu Skywalker din mers si ajuns acasa pe la 17.

Asa am mai adunat si eu inca vreo 545 km.


p.s. Pe aceasta cale tin sa le multumesc iar baietilor insotitori pentru suport si pentru neplacerile cauzate...daca au fost si promit sa tin seama de sfaturile lor! :P