Avand ocazia unui weekend extins de joi pana duminica, nu am refuzat inca o vizita la vecinii din sud. Trecand prin Vama Veche, evident ca m-a apuat aceeasi nostalgie ca de fiecare data, numai ca asa pustie nu am vazut-o decat tot in afara sezonlui, anul trecut prin februarie cand erau nametii cat casa pe mal.
Cum intri in Bulgaria esti lovit de spiritul patriotic al locuitorilor: steaguri flutura in vant in fata multor cladiri, fie ca sunt ele casute sau ferme pentru vaci. De asemenea, in calea vantului stau semete mori de vant, mai mult sau mai putin asemanatoare celor din povestea lui Sancho Panza, dar mai multe decat am vazut eu in toata Romania post-revolutionara.
Pentru atmosfera, alegem frecventa unui radio local unde canta o melodie foarte cunoscuta din folclorul grecesc – Zorba Grecu ... in franceza.
La fiecare pas sau mai bine zis invarteala de volan vezi masini romanesti. Daca te supara careva, e in regula sa scoti din dotare cuvintele “pretioase” de acasa caci mesajul va fi inteles.
Vineri am parte inca o data de satisfacerea pasiunii mele de a calari (cai cu patru picioare sau motociclete cu doua roti :D). Il incalec pe Goliat, negru ca smoala, care ma intelege daca ii vorbesc in engleza (spre deosebire de bulgari) deoarece am aflat ca e limba lui materna. De pe meleaguri britanice a fost adus la Riding Club-ul din Albena. Am platit 15 leva pentru 30 minute cu calul, cu tot cu timpul in care i s-a pus saua si haturile. Deh! Si bulgarii stiu sa faca afaceri... in interesul lor!
Litoralul bulgaresc te primeste si cu o plaja lata ...adica – vreau sa spun - foaaaaaaaaarte lata si nisipul fin adica foaaaaaaaaaarte fin, fara mucuri de tigara si cioburi de sticla ori scoici colturoase ceea ce face ca plajele noastre sa o invidieze.
Printre souvenirurile pe care le poti aduce acasa se numara adesea produse inscriptionate cu numele tarii noastre.Avand privilegiul de a ma bucura de 15 minute de masaj si astfel sa patrund in “palatul” cu surse de intinerire pentru octogenari, am fost surprinsa sa observ ca muzica ascultata in surdina in complexul de tratament era...heavy metal. Si intr-adevar era relaxanta! Ce sa zic: sa asculti un Manowar probabil ca vei contribui astfel la incetinirea imbatranirii. Cineva o fi studiat si a gasit secretul.
Nu poti sa vii in Bulgaria si sa nu...mananci ca nu pot spun degusti inghetata lor. Mmmmmmmmm! O singura aroma nu iti va fi de ajuns! Te poti infrupta dintr-un ditamai cornetul cu maxim 4 leva. Eu nu m-am putut limita la o singura inghetata si am pacatuit astfel cu 2. :D
Sambata facem o scurta plimbare – scurta pentru ca e aproape, dar a durat toata ziua – pana la Varna, orasul marinarilor. Din cate am vazut eu, se aseamana foarte bine cu Constanta noastra si cu Odessa ucrainienilor (si a romanilor).
Mai vazusem orasul doar noaptea, in noaptea de Inviere de anul trecut si catedrala pot spune ca era mai frumoasa in limina reflectoarelor. Dar nici ziua nu e de ocolit. Daca vrei sa aprinzi o lumanare, e destul de greu de ghicit unde scrie pentru “morti” si unde pentru “vii”. Asa ca mai bine nu le numesti ca cine stie. Daca ai cu tine un aparat foto si dorinta de a imortaliza cateva cadre ale catedralei, un popa zambitor iti iese in intampinare cu placuta pe care scrie pretul serviciului de a te lasa sa pui aparatul la ochi: 5 leva. Poti alege insa si sa cumperi brosura cu informatii despre catedrala cu 4 leva.
Mai cautam noi cu interes Delfinariul, provocati fiind de o reclama foarte reusita, dar acesta e pozitionat unde a intarcat dracul copii: la marginea orasului. Incercam sa ne consolam cu Acvariul, dar...mai bine nu. Nu credeam ca este vreun acvariu mai jalnic decat cel de la Constanta (asta dupa ce l-am vazut pe cel din Barcelona).
In patrularea noastra prin oraselul litoral, ajungem si la un bazin unde era o competitie de juniori. Luam cateva minute parte la spectacol si ii incurajam pe micii viitori campioni, dupa care ne delectam cu faleza folosita ca suport pentru imaginatia manuitorilor de grafitti.
Sunt mandra si de o achizitie foarte utila in viitoarele traversari ale frontierei de sud: un ghid de conversatie roman – bulgar pe care l-am rasfoit cu interes si din care am invat din mers ca la “cascaval” se spune “kascaval”, ca la “chifla” se spune “kifla” si ca la “ceai” se spunea “ceai”. Hmm! Frumoasa limba!
Daca esti un pofticios de adrenalina,iti mai recomand skydivingul de la Primorsko, nu foarte departe de Albena. Si eu plecasem de acasa cu gandul de a imi pune parasuta in spate, dar...plecasera baietii cu tot cu parasute. :(
Duminica, inainte de a respira din nou aerul poluat de acasa, mai facem un popas la Balchik. Desi era a doua oara cand vizitam gradina, pot spune cu tot romantismul din mine ca toamna nu e ca vara. A fost o poveste sa ne plimbam printre trandafirii infloriti, printre gardurile de calcar acoperite cu iedere, sa poposim pe podul peste micutul rau ce coboara in cascada catre mare si sa admiram valurile in cautare de delfini de pe terasa “cuibului linistit”. Stia ea Regina Maria de ce a
ales aceste locuri pentru verile fierbinti, “foarte fierbinti” cum se spune in istorie.
Apoi poti lua masa la orice terasa din orasel si te vei simti ca in Romania sau cel putin cum ar trebui sa te simti si in Romania. Meniurile romanesti si in romaneste sigur iti vor face pofta.
Un eveniment mai putin fericit m-a facut participanta la el de al treilea accident de anul acesta (deh, cine e mai tot timpul plecat de acasa are parte si de din acestea): un caine foarte hotarat sfarseste in botul masinii noastre. :((
Cum intri in Bulgaria esti lovit de spiritul patriotic al locuitorilor: steaguri flutura in vant in fata multor cladiri, fie ca sunt ele casute sau ferme pentru vaci. De asemenea, in calea vantului stau semete mori de vant, mai mult sau mai putin asemanatoare celor din povestea lui Sancho Panza, dar mai multe decat am vazut eu in toata Romania post-revolutionara.
Pentru atmosfera, alegem frecventa unui radio local unde canta o melodie foarte cunoscuta din folclorul grecesc – Zorba Grecu ... in franceza.
La fiecare pas sau mai bine zis invarteala de volan vezi masini romanesti. Daca te supara careva, e in regula sa scoti din dotare cuvintele “pretioase” de acasa caci mesajul va fi inteles.
Vineri am parte inca o data de satisfacerea pasiunii mele de a calari (cai cu patru picioare sau motociclete cu doua roti :D). Il incalec pe Goliat, negru ca smoala, care ma intelege daca ii vorbesc in engleza (spre deosebire de bulgari) deoarece am aflat ca e limba lui materna. De pe meleaguri britanice a fost adus la Riding Club-ul din Albena. Am platit 15 leva pentru 30 minute cu calul, cu tot cu timpul in care i s-a pus saua si haturile. Deh! Si bulgarii stiu sa faca afaceri... in interesul lor!
Litoralul bulgaresc te primeste si cu o plaja lata ...adica – vreau sa spun - foaaaaaaaaarte lata si nisipul fin adica foaaaaaaaaaarte fin, fara mucuri de tigara si cioburi de sticla ori scoici colturoase ceea ce face ca plajele noastre sa o invidieze.
Printre souvenirurile pe care le poti aduce acasa se numara adesea produse inscriptionate cu numele tarii noastre.Avand privilegiul de a ma bucura de 15 minute de masaj si astfel sa patrund in “palatul” cu surse de intinerire pentru octogenari, am fost surprinsa sa observ ca muzica ascultata in surdina in complexul de tratament era...heavy metal. Si intr-adevar era relaxanta! Ce sa zic: sa asculti un Manowar probabil ca vei contribui astfel la incetinirea imbatranirii. Cineva o fi studiat si a gasit secretul.
Nu poti sa vii in Bulgaria si sa nu...mananci ca nu pot spun degusti inghetata lor. Mmmmmmmmm! O singura aroma nu iti va fi de ajuns! Te poti infrupta dintr-un ditamai cornetul cu maxim 4 leva. Eu nu m-am putut limita la o singura inghetata si am pacatuit astfel cu 2. :D
Sambata facem o scurta plimbare – scurta pentru ca e aproape, dar a durat toata ziua – pana la Varna, orasul marinarilor. Din cate am vazut eu, se aseamana foarte bine cu Constanta noastra si cu Odessa ucrainienilor (si a romanilor).
Mai vazusem orasul doar noaptea, in noaptea de Inviere de anul trecut si catedrala pot spune ca era mai frumoasa in limina reflectoarelor. Dar nici ziua nu e de ocolit. Daca vrei sa aprinzi o lumanare, e destul de greu de ghicit unde scrie pentru “morti” si unde pentru “vii”. Asa ca mai bine nu le numesti ca cine stie. Daca ai cu tine un aparat foto si dorinta de a imortaliza cateva cadre ale catedralei, un popa zambitor iti iese in intampinare cu placuta pe care scrie pretul serviciului de a te lasa sa pui aparatul la ochi: 5 leva. Poti alege insa si sa cumperi brosura cu informatii despre catedrala cu 4 leva.
Mai cautam noi cu interes Delfinariul, provocati fiind de o reclama foarte reusita, dar acesta e pozitionat unde a intarcat dracul copii: la marginea orasului. Incercam sa ne consolam cu Acvariul, dar...mai bine nu. Nu credeam ca este vreun acvariu mai jalnic decat cel de la Constanta (asta dupa ce l-am vazut pe cel din Barcelona).
In patrularea noastra prin oraselul litoral, ajungem si la un bazin unde era o competitie de juniori. Luam cateva minute parte la spectacol si ii incurajam pe micii viitori campioni, dupa care ne delectam cu faleza folosita ca suport pentru imaginatia manuitorilor de grafitti.
Sunt mandra si de o achizitie foarte utila in viitoarele traversari ale frontierei de sud: un ghid de conversatie roman – bulgar pe care l-am rasfoit cu interes si din care am invat din mers ca la “cascaval” se spune “kascaval”, ca la “chifla” se spune “kifla” si ca la “ceai” se spunea “ceai”. Hmm! Frumoasa limba!
Daca esti un pofticios de adrenalina,iti mai recomand skydivingul de la Primorsko, nu foarte departe de Albena. Si eu plecasem de acasa cu gandul de a imi pune parasuta in spate, dar...plecasera baietii cu tot cu parasute. :(
Duminica, inainte de a respira din nou aerul poluat de acasa, mai facem un popas la Balchik. Desi era a doua oara cand vizitam gradina, pot spune cu tot romantismul din mine ca toamna nu e ca vara. A fost o poveste sa ne plimbam printre trandafirii infloriti, printre gardurile de calcar acoperite cu iedere, sa poposim pe podul peste micutul rau ce coboara in cascada catre mare si sa admiram valurile in cautare de delfini de pe terasa “cuibului linistit”. Stia ea Regina Maria de ce a
ales aceste locuri pentru verile fierbinti, “foarte fierbinti” cum se spune in istorie.
Apoi poti lua masa la orice terasa din orasel si te vei simti ca in Romania sau cel putin cum ar trebui sa te simti si in Romania. Meniurile romanesti si in romaneste sigur iti vor face pofta.
Un eveniment mai putin fericit m-a facut participanta la el de al treilea accident de anul acesta (deh, cine e mai tot timpul plecat de acasa are parte si de din acestea): un caine foarte hotarat sfarseste in botul masinii noastre. :((
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu