Maroc - partea 5
Ziua 26 - 1 mai: Volubilis (Moulai Idriss) - Fes – Taza
Suntem undeva pe langa
Volubilis -
Moulai Idris.
Volubilis este cel mai mare sit roman din Maroc, mai mare decat imi imaginam, iar berzele sunt cei mai fideli vizitatori, unele chiar facandu-si cuib pe coloanele seculare.
Coordonatele de la sit:
N 34
o 04` 14.8``
V 05
o 33` 9.2``
alt: 371 m
Multe grupuri de turisti - nelipsitii japonezi care se pozau langa fiecare coloana sau mozaic ori cuib de barza, italieni, nemti - si chiar de copii marocani adusi de profesori vizitau in acelasi timp cu noi. Mi-a placut aceasta aglomerare de natii pe urme romane!
Pentru unii era chiar prilej de picnic printre maslinii mai putin seculari.
Mi-a placut verdele naturii care dadea culoare si griului vremii.
Comparam oarecum si cu bucatica de Cartagina
vazuta intr-o iarna, nici aceea lipsita de verde, iar mozaicurile ma intrebam daca erau facute de aceleasi maini ca cele de la Muzeul Bardo din Tunis.
Frumos la Volubilis, mai ales pentru cei pasionati de arheologie. Aici e raiul pentru ei!
Am fost surprinsi sa aflam ca si marocanii respecta ziua muncii si o sarbatoresc prin nemunca, asta cand ne-am pus pofta de masline in cui, vazand Marjanul inchis. Am suferit un pic (nu neaparat de foame), dar ne-a trecut repede.
Ne indreptam spre Fez si nori de fum ne intampina neprimitori din medina. Trecem pe langa ea fara sa ii vedem decat zidurile exterioare.
Directia este acceasi:" Tout droite!" Deci: "Inainte!".
Ziua 27 - 2 mai: Taza - Al Hoceima
Suntem in regiunea
Taza (la vreo 30 de km inainte de
Aknoul), dincolo de oras, spre drumul catre
Al Hoceima... Iar pustiu!
Am campat pe unul din versantii unui ued. Relieful este de ravena: cele mai dezvoltate ravene pe care le-am vazut vreodata!
Azi o ajut pe Roxana (mai bine zis ma prostesc si eu) sa adune ceva orizonturi de sol pentru Facultatea de Geografie din Bucuresti caci au fost promise la plecare.
Serile marocane ne-au fost reconfortate de vizionari de Star Wars, Kill Bill, Matrix, Dansand cu lupii... De SF aratau si peiasjele nocturne in care innoptam...
Spre
Al Hoceima drumul urca pana la 1200 m (si chiar mai sus) si duce pana la Mediterana. Politistii sunt foarte amabili, mai ales daca nu esti spaniol.
Din Al Hoceima, baietii trebuie sa isi ia permisele de scufundare in Mediterana. Nu prea ai voie sa te scufunzi ca marocan in apele marii ca nu cumva sa iesi pe malul spaniol (sa emigrezi).
O broasca testoasa are norocul (sau nenorocul) sa fie decapusata de catre biologi.
De vreo 30 de km ne tot invartim si ne chinuim sa gasim campingul. Avem senzatii de deja vu.
Al Hoceima
ora 14.30 -22,1
oC
alt 1 m :)
N 35
o 14` 55.3``
V 003
o 55` 34,0``
Ziua 28 - 3 mai: Al Hoceima - El Jebha – Jshmala
N 35
o 14.3` 04``
V 003
o 55`24.6``
Campam in campingul Calabonita pe Plaja Isly. Aici intalnim un canadian singur pe bicicleta ce vine din Mauritania.
Probabil din aceeasi problema referitoare la posibilitatea emigrarii, nu ai voie sa pui cortul direct pe plaja. Campingul este insa gratuit.
Jandarmeria Regala face dese controale.
Cel mai adeea am auzit zilele acestea:
"- Bonjour! Un dirham?"
"- C'est fosille!"
"- Original! Cobalt!"
"- Good price!"
"- For you, my friend!"...si crede-ma ca sunterm prietenii multora.
Chera promoveaza ideea ca o baie in mare de dimineata este sanatate curata; doua bai...deja e tratament.
Invat si cum sa retin care e pupa si care e prova. Mi se explica ca "pupa" e acolo unde pupa subalternii, ...deci in spate. :D
Plecam de la 0 metri - din camping - si ajungem iar la 1600 m, ajungem iar la mare, toate acestea in numai 300 de km de mers.
Drumul pana la El Jebha eu nu l-as fi pus pe harta. Arata de parca acum l-ar inventa.
Spre El Jebha avem in dreapta marea ce mare, iar in stanga stanci (asemanatoare pentru mine cu Prapastiile Zarnetilor - cu ce sa la compar si eu?) inalte de 300-400 de metri, din calcare si conglomerate.
Capite cosite aratand ca niste ciuperci, cu plase si pietre pe lateral pentru a nu le zbura vantul, vegetatie mediteraneeana cu tufe de leandru inflorit...cam asta regasim azi in drum.
Porcesele de siroire au muncit ceva in zona, desi pe alocuri versantii sunt bine inierbati. Serpentinele sunt eterne: urci si cobori si urci si iar o iei la vale...
Trecem pe langa o scoala si ma amuza (desi nu cred ca e amuzat) cum alearga copiii desculti. Ma gandesc ca acestia sunt campionii de maine de la olimpiade. Soseaua parca nu se mai termina din serpuit.
Mai invat ca "cu vorba lunga se trece marea".
Azi punem tabara la Jmala. de la jandarmeria din aceasta localitate se va lua permisul de scuundare.
Avem pe o parte marea si pe o parte muntele; soarele din mare rasare si dupa munte apune. Aici intentionam sa stam trei nopti; iar usturoiul m-a vindecat de raceala (care e legatura?).
Ziua 29 - 4 mai: Jshmala
N 35
o19` 47``
V 004
o 56` 22``
Aseara, Roxana si cu mine eram foarte hotarate sa ne trezim cu noaptea in cap si sa vedem rasaritul, sa il imortalizam pentru posteritate. Zis si facut! Pune Roxi ceasul sa sune sa ne trezim la 5..evident a.m., dar…ora Romaniei, local doar ora 2 si nici urma de geana deschisa de soare. Insistam si pana la urma ne mai trezim si peste trei ore si reusim sa facem ceea ce ne-am propus, cu mare chin (cel putin din partea mea, nedorind sa parasesc de buna-voie caldul sac de dormit). Pozam rasaritul si cu niste nori in peisaj.
La micul dejun, Gabi, in timp ce mesteca linistit, exclama:
“Sub mine este un sarpe…Daca ma uit mai bine, sunt doi serpi.”. La fel de linistit scoate un sac de panza si le rezerva celor doi un transport la Antipa, unde urmau sa fie vedete.
Azi e zi de plaja, de fotografii si cu mult soare.
Pe langa faptul ca mai cunosc cate o bucatica din Maroc in expeditia asta, pe zice trece mai pun cate o caramiduta si la cunostiintele privind psihologia umana.
Baietii fac o colecta mai speciala:
blatide din hazna (oribil!). Si captura sta pe masa…langa paine…Prefer soriceii!
Facem cumparaturi la ceas de seara: portocale, banane si coca cola, plus ceapa, apa si paine.
Galeata in care candva au fost 10 kg de vopsea este acum utilizata pentru salata oriental. Delicioasa!
Ziua 30 - 5 mai: Jshmala
Azi am facut cunostiinta cu un
pipistrel. Pipistreii sunt cei mai mici lilieci din palearctic. Am aflat apoi ca si un tip de avionas - al carui fan am devenit - a fost denumit astfel. Desi rodeau foarte repede plasa (evadarea lor = motivul meu de bucurie :P), pana la urma domnul Murariu a reusit sa captureze un exemplar.
Cineva are o idee de propunere de alergare, premiile fiind: un stylo, une cigarette, un dirham.
In aceasta expeditie am vazut cele mai multe stele cazatoare, asa de multe ca nu aveam atatea dorinte de indeplinit.
Incercam seara sa facem oua puse pe jar (in coaja, doar gaurite un pic).
Deja incepem sa compartimentam bagajele si sa punem deoparte doar ceea ce este cu adevarat necesar, restul urmand sa vada lumina zilei pe continentul de acasa. Butoaiele de plastic vor fi umplute cu motorina, fundurile ce au fost folosite la taierea alimentelor vor fi puse pe foc, butelia golita de gaz si pusa in locul unde va sta pana acasa.
Printre ideile de la focul de seara pe baza de gunoi se numara si aceea de a experimenta efectul drojdiei de bere intr-un WC.
Inca un pic si parasim Africa. :(
