Tunisia - Elvetia Maghrebului







Ziua plecarii veni: 3 ianuarie 2007. Cu cateva ore in urma m-am intors din Fagaras unde am intampinat noul an. Ninsoarea cernuta pare ca a venit cu mine de acolo si aeroportul Baneasa e scena unui real viscol ce deja troieneste zapada. Conditiile meteo intarzie decolarea cu aproximativ 2 ore si jumatate. In cele din urma ne luam zborul pe la ora 14 (in loc de 11.35).

        Dupa ce traversam Marea Mediterana si vedem si Sicilia in trecere, ajungem pe aeroportul din Monastir in jurul orei 16, unul din principalele aeroporturi din Tunisia, considerata ca un fel de Elvetie a Maghrebului. Mai intai vedem niste mlastini si ramanem uimiti cum avionul aterizeaza exact intre ele. Daca rata aterizarea...mai aveam putin si innotam.



      In aeroport ne intampina o ploaie mica si un ghid ce aduce cu personajele iubitoare de aventura ale lui Jules Vernes sau cu detectivii romanelor politiste, un barbat la vreo 50 de ani, o combinatie intre savantul Paganel si Hercules Poirot. Ce ne-a invatat de la inceput e ca trebuie sa facem abuz de tehnicile de negociere. Aici totul se negociaza (chiar si cartile in librarii) si sa nu fi surprins daca reusesti sa scazi pretul la o treime din cel cerut initial. Daca cumva iti incerci norocul prea mult si sari calul oferind un pret...imposibil esti aclamat: ”Bandita!” cum mi-au pus mie cativa. Probabil ca banii pe care ii vei avea la tine vor fi euro sau dolari. Vei primi aproximativ 168 pentru 100 euro sau 128 dinari pentru 100 dolari. La plecare ar fi bine sa mai stii ca nu ai voie sa scoti mai mult de 10 dinari din Tunisia.

    O prima lectie de istorie ni reaminteste pe cei ce au fost inaintea noastra pe meleagurile Tunisiei: fenicienii (punii) care condusi de Hannibal au trebuit sa faca fata romanilor, romanii (lasand adanci urme in peisaj, printre care ce-a mai de seama fiind ceea ce a mai ramas din amfiteatrul El Jem), vandalii (distrugand in parte ceea ce au lasat romanii - specific le este spargerea nasurilor statuilor, precum si proeminentele de mai jos cu 1 m - , asa cum pot fi acum admirate la muzeul Bardo), bizantinii, arabii, turcii. Tot din lectia de istorie mai aflam de inrudirea dintre berberi si etrusci (cei care au intemeiat Roma): pe versantul nord-vestic al Pirineilor – Tara Bascilor .

Intre anii 1574 – 1881 Tunisia a apartinut Imperiului Otoman.Azi cam 60% din populatiia tarii are descendenta turca. Multi dintre ei pot fi recunoscuti dupa fes-ul (nume turcesc) = seshia (nume tunisian) pe care il poarta pe cap.


Undeva spre nord-vest in drumul nostru de la aeroportul din Monastir spre Hammamet se vedea lantul muntilor Atlas, in aceste parti nu mai inalti de 700 - 900 m. Spre sud se afla localitatea Dousse – Poarta Desertului, apartinand Marelui Erg Oriental (erg = desert de nisip cu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în porţiunile mai coborâte ale scoarţei pământului). Sahara se intinde pe aproximativ 8 mil. kmp, 25.000 fiind pe teritoriul Tunisiei, aproximativ 1/8 din suprafata tarii. Tunisia beneficiaza si de o mare lungime a litoralului: 1300 km (fata de cei 244 km ai Romaniei).

Pe marginea drumului alterneaza cactusii (mult succes daca ai nevoie sa te duci in boscheti :) ) cu eucaliptii (asemanatori salciilor), palmierii si si livezile de maslini (locul 2 sau 3 la productie pe plan mondial pe podium cu Grecia si cu Spania). Maslinii au fost adusi in Tunisia prin anii 1200 I. Chr. de catre fenicieni. S-a dus vestea cum ca undeva pe langa capul Bon ar fi 2 maslini batrani de vreo 2300 de ani, maslini care inca produc. De aceea, probabil maslinii sunt numiti arborele vietii.Un maslin produce in medie cateva sute de ani. Radacinile lor valorifica panza feratica foarte bine. Cum mergi mai spre sudul tarii vezi ca sunt plantati la distante din ce in ce mai mari intre ei.

Drumul cu autocarul ma face sa mai remarc ca asa cum la noi anumite graduri sunt impodobite cu vulturi, lei sau alte simboluri ale puterii, pe portile lor de piatra vegheaza delfini. La apus, dupa munca in camp, urmasii berberilor se intorc pe la casele lor plate calare pe magarus sau pe mopede, iar femeile care circula pe locul din spate adesea poarta peste casca (atunci cand o poarta) si salul. Nu poti sa nu remarci numarul mare al politistelor la dirijarea circulatiei. Nu poarta val, ci cascheta si manusi albe pana la cot. Local, politistii sunt numiti “scorpioni”, asa cum sunt cunoscuti la noi la si ca si “curcani”. Oile pasc pe marginea autostrazii (cam ca si pe la noi), dar vei observa in plus ca au coada mai groasa fata de cele pe care le cunoastem noi. In coada lor se acumuleaza seul.In aceste locuri acoperisul plat nu este o moda, ci o necesitate.


Deasemenea, majoritatea cladirilor par a fi neterminate, deoarece impozitul pe cladiri in Tunisia se plateste numai dupa terminarea constructiei. Astfel, ultimul etaj nu este aproape niciodata terminat.

Alt aspect ce tine de social, la al 4-lea copil nascut nu se mai da alocatia, incercand astfel o stopare a supranatalitatii. Aproximativ 50% din populatia Tunisiei este sub 28 de ani.

Tunisienii socializeaza foarte mult la baia publica – hammam (sau baia turceasca). Pe langa igiena, rolul baii era acela ca acolo veneau femeile cu copii si acestea isi alegeau deja nurorile din randul fetitelor ce veneau cu mamele lor.

Majoritatea autoturismelor personale sunt de marca frantuzeasca. Greu de crezut, dar se spune ca platesti taxe pentru o masina cam inca 80% din valoarea ei.


Cel care a schimbat soarta Tunisiei in secolul XX, ducand-o spre modernizare, a fost Habbib Bourgiba. El a fost ales la un moment dat presedinte pe viata, instaurand astfel un fel de dictatura. Acesta – printre altele – a anulat obligativitatea purtarii valului la femei. Femeia are un rol important in viata tunisienilor. Asa cum la noi se sarbatoreste femeia pe 8 martie, la ei sarbatoarea femeii incepe prin iulie si continua pana spre sfarsitul lui august. Asa ca e posibil ca tu ca turist sa iti cumperi un sejur la un anumit hotel din Tunisia pentru care agentia de turism la care te-ai inscris plateste doar avansul, dar cand ajungi acolo te trezesti ca nu mai ai loc deoarece barbatii tunisieni se duc cu banii jos la hotel si rezerva camerele...ca si cadou pentru sotii sau fiice. Tunisia este una dintre putinele tari musulmane unde barbatii au o singura sotie.


   Tot in Tunisia mai aflu etimologia cuvantului “almanah” (tot e la moda zilele astea:) ): in araba “al Manah” inseamna “genunchiul camilei”. Seara, in oaze, langa camilele ce se odihneau asezate si la focul frunzelor de palmier (frunza ingrosata intretine foarte bine arderea prin rasina pe care o contine) – combustibil foarte bun in lipsa lemnelor - arabii povesteau fel si fel. Astfel, almanahul cu o multitudine de povestioare are aceasat denumire (Alexandru Graud - “Dictionar de cuvinte calatoare”).


   Vinul specific Tunisiei este Magon-ul – cam 6 dinari sticla. Este una din putine bauturi alcoolice tolerate de religia musulmanilor de pe aici. Denumirea sa vine de la numele agronomului Magon care a lasat adevarate tratate despre cultivarea vitei de vie. Dintre licorile locale mai sunt de incercat Buka – o palinca de smochine (in discoradnta cu interzicerea consumului de alcool) si Tibarin – ul, un lichior de curmale.

Oricat de scurta ar fi trecerea prin Tunisia, nu trebuiesc omise din program cateva orase cu obiective emblematice ale locurilor: Cartagina, Kaioruan (El Karawan), Sidi Bou Said, Hammamet, Sousse, Insula Djerba, Douz, Matmata, Tunis.

Cartagina
– a fost un oras miracol in perioada ei de glorie prin aceea ca nu avea un imperiu in spate, asa cum avusese Roma. Ea se baza pe armate de mercenari, ajungand sa domine lumea, numita fiind si “politistul lumii” - avand un rol politic asemenator SUA azi.

Astazi, Cartagina este un cartier rezidential a Tunis-ului al carui interes este dat de numeroasele vestigii a legendarelor perioade punice si romane. Aceste situri sunt inscrise in patrimoniul mondial UNESCO: anticele porti punice, gigantele terme ale lui Antonin, vilele romane, sanctuarul unde Didon, fiica regelui din Tyr, ar fi debarcat in anul 814 i.e.n. si unde copiii erau sacrificati ritualic in cinstea zeului Tanit si a zeului Baal-Hammon.

Kairouan (El Karawan)- "Orasul Sfant"– este al 4 oras al musulmanilor (dupa Mecca, Medina si Ierusalim). Prin anul 670 d. Chr. (cand a fost fondat de un discipol al lui Mohamed - Okba ibn Nafi) a fost capitala intregului Maghreb (la acea vreme cuprindea si Peninsula Iberica – Spania). Mai mult de 500 de ani a fost capitala politica, la aceasta functie contribuind probabil si pozitionarea sa la jumatatea distantei dintre munte si litoral, dupa care prin secolul XIV capitala Tunisiei se muta la Tunis. Pelerinajul la Mecca este obligatoriu o data in viata numai daca ai banii neceasari a ajunge acolo, nefiind nevoie ca pentru asta sa furi sau sa faci cine stie ce fara de legi. Musulmanii saraci din Africa sunt scutiti totusi de a merge la Mecca daca patru ani la rand fac pelerinajul la Kairouan.

In partea de nord-vest a Medinei impresioneaza prin minaretul sau (in stil Sirian, din epoca umeiazilor – sec. IX) Marea Moschee (fondata in 671d.Chr.). In mijlocul curtii se afla un cadran solar ce precizeaza orele pentru cele cinci rugaciuni zilnice si o fantana utilizata pentru activitatile ritualice (musulmanii erau obligati ca inainte de rugaciune sa isi spele toate orificiile). Vizitatorii, de alta religie decat cea musulmana, pot vizita curtea interioara a moscheii, dar nu au dreptul de a intra in sala de rugaciune. Ei sunt bine veniti si li se ofera un vesmant specific, care este imbracat peste imbracamintea personala, pentru a nu ofensa fidelii musulmani.

Orasul vechi este de asemenea celebru si pentru covoarele realizate manual si tapiserii. Langa moschee se afla un magazin de desfacere cu cele mai mici preturi la produse din piele, covoare si suveniruri din toata Tunisia. Aici gasesti afisat in raft cel mai mic tarif posibil pe care il poti scoate in bazar doar in urma unei indelungi negocieri, de altfel pretul real al produsului. Tot aici poti fi martor la o lectie de tesut covoare, atelierul fiind in acelasi spatiu ca si magazinul.

Sidi Bou Said - Sidi Bou Said (\"sidi\" inseamna in limba araba \"sfant\") a primit numele de la d'Abou Said Khalafa ben Yahia el-Beji, mistic al secolului al XIII-lea care s-a retras aici. Ca omagiu adus acestui sfant, sarbatoarea Kharja, un pelerinaj spre moscheea orasului, acompaniat de o procesiune de dans, are loc in fiecare luna august. Locuitorii acestui sat sunt obligati anual sa isi varuiasca locuintele in alb si sa vopseaasca lemnaiile inalbastru. Satul domina Golful Tunis de la inaltimea colinei pe care este asezat. Personalitati de seama ale Tunisiei au resedinta aici.

Mirosul de cafea te ia din strada si te aseaza la masutele atractivelor cafenele imprastiate printre tarabele cu fel de fel de suveniruri traditionale tentante. De recomandat este darbouka – tobita traditionala pentru dansuri din buric. Cea mai buna rezonanta o au cele din lut fata de cele din lemn de maslin (care sunt totusi mai frumusele).

Hammamet (in limba araba inseamna porumbel) – situat la vreo 65 km de capitala, statiunea ofera primitoare plaja nisipoase pentru petrecerea vacantelor turistilor pretentiosi. Pe langa plaja si numeroasele terenuri de golf folosite mai ales iarna deoarece vara seceta impiedica in parte acest sport, si aici poti descoperi Medina cu fortificatii din sec. XV (casbah), cu souk-ul sau si cu cafeneaua Sidi Bouhdid. In 1927, romanul George Sebastian – de profesie arhitect – isi construieste in Hammamet o vila. Azi ea este gazda festivalului international care are loc in luna iulie, un festival cultural de muzica si teatru. Vila este in stil maur si se poate vizita. Tunisia cumpara locuinta si o transforma in centru cultural. In 1960 ea i-a fost gazda lui W. Churchill.

Sousse – asezarea ne-a impresionat din prima clipa prin exotismul ei, timpul de bantuit prin bazar nefiind deloc e ajuns. Tot in Sousse am incercat si shaorma tunisiana. Intreband ce fel de carne contine, ni s-a spus ca ar fi pui, dar tare semana puiul cela cu un miel. Pretul platit a fost de 5 dinari pe 2, deci cam ca si la noi, numai a lipia este de fapt o imensa chifla (ciudat, dar se cheama shaorma). Am mai vizitat cea mai veche casa din oras (muzeu), descoperind astfel si tainele din spatele peretilor. Daca vrei sa vizitezi moschea, trebuie sa o faci pana in ora 13, atunci cand se inchide pentru rugaciune.

El Jem - Urmand sa vedem in lumina rasaritului amfiteatrul El Jam, imi aduc aminte sfaturile amicilor cum ca trebuie sa il vezi intai e acesta si api pe cel de la Roma ca altfel esti oarecum dezamagit. Amfiteatrul El Jam – cel mai mare vestigiu roman al Tunisiei - avea initial 45.000 locuri, spectatorii delectandu-se cu spectacolul carnagiului dintre animale si crestini, de cele mai multe ori animalele fiind cele castigatoare. O marturie a acestor spectacole sunt si mozaicurile pastrate la Muzeul Bardo dinTunis.


Chott el Jerid – mergand dinspre Gabes spre Nefta treci prin impresionanta deprsiune de sare. Din pacate, eu nu am putut sa o admir decat la lumina frontalei deoarece eram acolo la ora 6 dimineata. Partea buna e ca am prins rasaritul in desert. Pe calduri mari poti fi martorul fenomenelor de miraj.
Chott-ul se umple de apa in timpul ierni, dar aceasta se evapora in timpul verii sub actiunea razelor de soare. In locurile in care chott-ul prezinta nivelul cel mai scazut, depozitele de sare comestibila sunt stranse si aranjate in mici mormane care sunt uscate la soare, inainte ca sa sarea sa fie transportata in oras pentru tratare si ambalare.

Douz – denumita si “Poarta Saharei”, serveste de secole cs punct de reuniune a triburilor seminomade M'razig. Acestia formeaza un clan independent si se casatoresc numai in interiorul grupului. Este cea mai potrivita asezare sa “studiezi” viata berberilor. Seara sunt organizate plimbari in desert pe camila sau in trasuri trase de cai ori, de ce nu, in karturi sau cu deltaplanul. Apusl trait in desert nu il vei uita prea curand. Berberii cu simt comercial vin si iti ofera spre vanzare sticlute de coca cola la preturi imense in caz ca vrei sa le golesti si sa la umpli cu nisip de Sahara. La stransoare, daca cumv ai uitat sa te dotezi cu vreun ecipient pentru acest scop, cedezi ispitei ca doar ocazia e unica.

Insula Djerba - Homer denumea insula Jerba ca fiind Insula lotofagilor, adica a mancatorilorde lotus. De fapt era vorba de sucul unei specii de palmier recoltat in luna mai (circulatia sevei este mai intensa si se extrage din arbori in varsta de 100 ani). Se extrage cam 1 litru in 4 ore si se bea imediat deoarece fermenteaza. Se spune ca iti da o stare de fericire si probabil ca asta era eplicatia ca locuitorii insulei erau mereu binedispusi. Azi insula este impartita de musulmani cu numeroasa comunitate de evrei.

Matmata – in 1977 aici s-a filmat "Razboiul stelelor". Pe langa faptul ca ai ocazia sa vizitezi aceste locuri “istorice”, altceva de vizitat sunt locuintele trogloditilor facute sub pamant. Anumite case de la subsol, in prezent dotate cu apa si electricitate, au fost transformate in hoteluri pentru turisti.

Tunis – exotica capitala africana – ne-a testat orientarea in labirinticele suck-uri – stradute cu mestesugari pe anumita specializare (in genul breslelor de la noi). Principalele bulevarde sunt La Goulette, 7 noiembrie si Habbib Bourghiba. Urmand aceasta cale ajungi in bazar si poti trece prin Poarta Marii.

Inainte de a pleca la drum sau chiar la intoarcere iti poti imbogatii cunostiintele cu ajutorul lui Charles-Andres Julien, citind “Istoria Africii de nord”, o remarcabila lucrare - carte de vizita , printre altele, si a Tunisiei.

Un comentariu:

CornelB - AmFostAcolo.ro spunea...

Salut, am ajuns la blogul tau cautand info despre vacanta in Tunisia. Am gasit aici o postare cu totul deosebita, pe care as vrea sa o mentionez pe site-ul meu, dedicat in intregime acestui subiect (vacantelor) www.AmFostAcolo.ro, in sectiunea TUNISIA - "Blog Vacanta". Daca consideri util ca blogul tau sa apara acolo, te rog contacteaza-ma pe adresa de mail cornel [-@-] amfostacolo.ro.