Chiajna Climbing

Dupa ce in prima zi a anului (2007) m-am catarat pentru prima oara - pe peretii cabanei Piscul Negru, a doua oara in viata mea tot niste pereti au trebuit sa ma suporte.



Duminica - zi frumoasa cu soare - a dat o fuga pana la marginea Giulestiului acolo unde intre cimitirul Giulesti-Sarbi si calea ferata Bucuresti-Timisoara se inalta ruinele fostei manastiri Chiajna - ctitorita de Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Ruinele - 43 metri lungime si 18 inaltime si ziduri groase de 1 si 2 metri candva - au infipte in ele piroane pentru trasee de catarat. Manastirea, care se dorea unul dintre cele mai importante lacasuri de cult ale secolului XVIII, decade in urma epidemiei de ciuma de la sfarsitul secolului. Dupa bombardarea de catre turci inainte de a fi sfintita (de teama ca va fi folosita ca si fortareata), manastirea isi pierde turla in urma cutremurului din 1977. Daca soarta i-ar fi fost prielnica, manastirea ar fi putut folosi ca loc de pelerinaj sau obiectiv turistic comparabil cu Sucevita. La ea au lucrat mesterii care au inaltat odinioara conacul Vacarestilor, de langa Targoviste, astazi si el aflat in ruina.



Inca din 2003 zidurile au folosit ca suport pentru aplicatia de escalada si alpinism a clubului de turism Muntenia. Daca ajungi sus pe fostul acoperis (ceea ce nu e greu de loc), poti lua chiar si un picnic (cum au facut si cei prezenti acolo) sau - de ce nu - sa tragi un pui de somn.. Bine, asta si daca poti ignora mormanele de gunoi din jur, zgomotul trenului ce trece la fiecare 5-10 minute, avioanele ce se pregatesc de aterizare si mai ca iti pare ca intra in liniile de inalte tensiune, si zborul ciorilor...cum spunea cineva marii cat curcanii (si nu exagera prea mult).

Niciun comentariu: