Călătorii, gânduri, visuri: Vizită pe malul drept al Dunării

Încă un weekend, inca un plan de plecare. Fara sa iau in considerare previziunile meteo, doream initial sa fac o plimbare la bulgari, sa ies pe la Giurgiu si sa merg paralel cu Dunarea, dupa care sa innoptez in Vama Veche... cu cortul pe plaja.

Pana la urma planul se reduce la o zi si la prima parte, urmand sa ne intoarcem pe la Silistra – Ostrov.

Zis si facut! Stabilim ca ora de intalnire 7 a.m., jos in fata Dealului Mitropoliei, acolo unde vegheaza Barbu Catargiu.

Insa un incident ne amana plecarea cam cu o ora. Unul dintre participanti nu are nici un act la el, nici macar buletinul, atat de util in locul pasaportului pentru trecerea frontierei. Partea draguta a fost ca nici nu stia unde mergem si a avut noroc ca atunci cand a aflat ca mergem sa fotografiem pe malul drept al Dunarii, cunostintele lui de geografie l-au ajutat sa isi dea seama ca asta nu e in Romania :)

Ajungem la Giurgiu si trecem podul, la capatul caruia ne asteapta o surpriza (de care nu am avut parte saptamana trecuta cand am iesit prin Vama Veche): 21 lei taxe de ecologizare.

In vama o alta surpriza: de data asta ni se cere si cartea verde, foita pe care ti-o da cand iti faci asigurarea masinii. Aflam ca politistii bulgari tin foarte mult la ea si cer sa o vada de cate ori au ocazia, fapt de care ne vom convinge si noi mai tarziu.

Iesim din vama si incercam sa mai creionam traseul. Avem doar harta rutiera si turistica, dar vroiam sa mai vedem ceva interesant pana sa o luam pe drumul dintre Russe si Silistra.

Asa ca ne abatem spre sud cam 50 de km. Numai ca problema a fost ca nu stiam pe care drum sa o luam si intrebam. Bineinteles ca primim un raspuns complet ...in bulgara.

In momentul in care reconfirmam directia, bulgarul ne aproba negativ din cap (pentru noi) afirmativ pentru ei. Ne aducem aminte ca ei sunt pe invers decat noi si dau din cap sus-jos cand raspunsul e negativ si stanga-dreapta cand e afirmativ. Un indicator turistic ne semnaleaza in apropiere existenta Pesterii Orlova. Din indicator nu inteleg decat ca se gasesc oarece populatii de lilieci, asta dupa desen ca nu stiu cum le zice pe limba lor. Hotaram sa nu deranjam liliecii de data aceasta.

Peisajul gri citadin-industrial al diminetii va fi inlocuit o data cu iesirea din Russe pe drumul spre Ivanovo de caisii infloriti. Mergem pe E85 cam 20 km, asta pentru ca nu am nimerit drumul direct spre Manastirea Basarabovski.

Si mare noroc am avut cu asta: inca o data in viata cunostiintele de geograf m-au ajutat sa identific pe harta niste abrupturi si curiozitatea de a vedea cat de salbatic e ceea ce am pe harta si pe teren m-a facut sa mobilizez grupul in acea directie.

Surpriza a fost ca am ajuns la unul din monumentele din patrimoniul UNESCO - cetatea Cherven, situata in varf de deal de gresie, calcare si conglomerate. Dupa vreo 20 de km de la Ruse faci stanga inca 4 si ajungi la Ivanovo (e posibil sa se sperie si la trecerea altora pe acolo stolul de potarnichi din care puteam vana cateva la cat de jos s-au ridicat o data cu trecerea noastra pe drum).

De aici, cum treci calea ferata, ai optiune de dreapta spre Cherven (14 km) sau Manastirea Ivanovski in stanga (4 km). Decidem sa o luam pe drumul mai lung si la intoarcere spre manastire si mai departe spre Ruse.

Indicatoarele pentru obiectivele turistice sunt foarte ingrijite (probabil pentru ca sunt noi) si destul de bine iti starnesc interesul, numai ca sunt puse numai cu vreo 4-5 km inainte de a ajunge la ele si nu mai de departe. Pe langa potarnichiile si uliii vazuti, la capitolul fauna mai semnalez si vulpea calcata de o masina inainte de trecerea noastra.

Pe aici, ca si pe la noi, populatia satelor s-a cam rarit (probabil tot prin Italia sau Spania la munca) si ca urmare o multime de case sunt scoase la vanzare.

Intrebam cum facem sa ajungem la cetatea de pe deal si din tot raspunsul dat de bulgaroaica intelegem doar: "Stop!". In pustietatea asta nu ne intalnim decat cu o masina...si aia cu numar de Bucuresti.

Dupa un calup de fotografii si de incantare pentru descoperirea noastra, la ora pranzului luam si noi micul dejun...pe capota masinii. Spre deosebire de Romania unde nu poti sa scoti un sandwich fara ca mirosul sa atraga vreo 3-4 caini pofticiosi, aici nici urma de patruped infometat.

Dupa vreo 2 ore, mergem sa exploram si regiunea de langa Ivanovo.

Centrul religios a fost activ aici de prin secolelul XIII si pana in XVII cand au venit turcii.

Chiliile se afla la 32 de m deasupra raului Roussenski ce a sapat uimitoarele chei.

Picturile rupestre mai pot fi admirate in chilia Godpodev Dol, cea mai bine conservata.

Efortul de a urca pana la chilii nu este prea mare, mai ales ca de sus ai o perspectiva larga aspra platoului carstic.

Ce as mai admira pe la bulgari e ca drumurile sunt curate, fara gunoaie. Un singur ambalaj am vazut aruncat...si acela al unui produs romanesc. Trist ca unii dintre noi isi marcheaza astfel trecerea!

Ajungem la Turtrakan dupa vreo 60 de km de la Russe.

Oprim doar 5 minute cat sa vedem cum arata portul din Oltenita de pe partea aceasta.

Plecam si la cei 60 km/ora in oras ne opreste politia. Ei da, ne explica el ca pe acolo viteza maxima in oras e de 50km/ora si ne iarta de data asta. Evident, ii e dor de cartea verde si i-o etalam.

In drum mai dam si de o turma de oi si remarc ca ciobanii lor au cam aceleasi probleme cu transhumanta ca si cei de la noi.

Pe marginea drumului strajuiesc din loc in loc gramezi de nisip cu cate un betigas infipt in ele. Nu gasec raspunsul pentru prezenta lor, dar cineva vine cu ideea ca daca cumva derapezi, te dai repede jos din masina si imprastii nisipul pe sosea, iar betele sunt puse ca in caz de zapada sa le localizezi. Pai si daca zapada e mare....nu cred ca nisipul te ajuta, ci o lopata. In fine!

In apropiere de Silistra este si Rezervatia Biosferei Srebarna pe care o vom vizita cu alta ocazie. Noaptea e aproape si daca pe zi de abia nimerim drumul, nu vrem sa stim cum e pe intuneric.

Inca un caz care ne-a facut sa pierdem timpul si benzina aiurea a fost ca desteptii au facut foarte frumos drumul spre feriboat inainte de a intra in oras. Super sosea, asfalt ca in palma, indicatorul foarte bine te directioneaza, dar....inca nu se trece pe acolo. Au pus si ei indicatorul inainte de a fi nevoie de el. Asadar ne intoarcem si in cele din urma ajungem si la bacul care se apropia de mal. La vama, bulgarii ne fac semn sa trecem ...si trecem. Cand sa ne urcam pe bac, politia de frontiera vine cu ...o super masina si ne apostrofeaza ca am trecut fraudulos granita. Avem noroc ca inteleg de vorba buna si imediat cu inca 20 lei trecem cu bacul spre Calarasi (taxa/masina). De aici noaptea ne insoteste pe langa vechiul combinat si mai departe prin satele catre Autostrada Soarelui (soarele nu era acolo).