Fluture

Acum cativa ani vroiam sa imi tatuez un fluture pe spate. Aripile lui infinit pe pielea mea aveau sa imi dea un zbor pururea, insa el nu a iesit din larva mintii mele nici pana azi.

***

Acum o saptamana am primit un fluture in zbor de la Petrila. El si-a intins aripile pe incheietura mainii mele si nu a mai zburat... si nu o sa mai zboare decat cu zborul meu.

Multumesc, Silvia! :)

5 comentarii:

Adriana Pelin spunea...

Va veni o zi si pentru fluturele tau tatuat si va face parte din tine pentru tot restul vietii.
Inorogul meu magic a stat prea multi ani ascuns cand sub tinutele office cand traiam in lumea corporate dar acum e stamp-ul cu care-mi semnez toate lucrarile...

Cornelia spunea...

Multumesc! Sunt sigura ca va veni o zi cand ii voi da zborul si fluturelui din (de pe) mine! :)

Evelina spunea...

ce dragut! :)

mama spunea...

Despe aripi...."Imi spunea un prieten caruia ii povesteam despre genul asta de oameni cum ca “astia sunt cei care fac pamantul sa se invarta”. Asa e, ei sunt, iar eu sunt unul dintre fericitii care i-au intalnit. Mi-ar fi frica. Mi-a fost si acum. Mi-ar fi frica de ce-as simti cand la sfarsitul timpului m-as intoarce acasa. Si mi-ar mai fi frica daca, pe drum fiind, m-as trezi fata in fata cu momentul in care voi fi vazut TOT. Nu cred ca e imposibil, doar suna asa. Pamantul nu e infinit, doar timpul." E ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Cornelia spunea...

Saru`mana! Multumesc!
Plang...de fericire! Si de dor!...Si de....suflet....Multumesc!