În Spania, Barcelona se află pe drumul dinspre Pirinei (pe care îi vezi fie din auto/moto, fie din avion în toată splendoarea lor) către litoralul coastei Mediteranei. Este al doilea oraș al Spaniei după Madrid ca număr de locuitori, dar primul din punct de vedere economic și turistic, olimpiada de vară din 1992 contribuind imens la ridicarea ei sub toate aspectele. Olimpiada chiar a însemnat o adevărată Renaștere pentru oraș.
Când spui Barcelona, din prima te gândești la unul dintre cei trei artiști: Pablo Ruiz Picasso - pictor, sculptor, grafician, ceramist - (1881 – 1973) care se muta la Barcelona în 1885 venind din Coruna – Galitia; Salvador Dali (1904 – 1989 născut și mort în Figueres – prieten cu poetul Federico Garcia Lorca, dar mai renumit pentru dragostea ce i-a purtat-o Galei încă din 1929; arhitectul Antoni Gaudi – (1852 – 1926), cel care a dat o alta față orașului așezat între mare și munți.
Barcelona este un melajn de clădiri cu arhitectură romană, gotică și modernistă. Numele i se trage din vremea lui Cesar Augustus de pe când era cunoscută ca cetatea Barcino. În Barcelona sunt nu mai puțin 15 centre de informare turistică, pregătite să îți murmure povești dintre cele mai felurite.
La sosirea în Barcelona, m-a uimit imaginea Agbar Torre – Supozitorul cum ii zic haiosii catalani. Acesta este o cladire chiar sub forma unui supozitor, cu mii de geamuri care noaptea seaprind in mai multe culori si care poate fi luat ca reper din orice colt al orasului te-ai afla.
Platani, palmieri sau mandarini ori tuia inalti si evident papagali sunt oriunde in Barcelona.
Capitala medievala mediteraneana – goticul e inca aici la el acasa – are centrul asemanator cu o mica Venetie (ca arhitectura, nu ca si canale - ape). Catedrala Sf. Eulalia- marea catedrala gotica – se viziteaza gratis pana la ora 12 si dupa ora 17. In rest, se plateste intrarea. De fapt, cartierul gotic este una din partile care mie (iubitoare de cam de tot ce inseamna gotic) mi-a placut cel mai mult, dupa Montjuic.
Barcelona este inainte de toate si o destinatie pentru gurmanzi. Aici trebuie sa incerci ceva ce este specific Spaniei si cum veneam cu lectia facuta din Tenerife, nu am omis Sangria, jambonul uscat si sarat de care nu ma mai saturam - taiat in felii subtiri, numai bune de trimis pe paine in stomac, somonul rozaliu si extraordinar de bun... Nu lipsea nici aici sampania de la micul dejun.
Dupa o plimbare pe strazile sale boeme, o bere la litru te racoreste, dar iti racoreste si buzunarul: 8 euro! Majoritatea teraselor au un tarif cu 15% mai mare la terasa decat in restaurant pentru exact aceleasi produse si in aceleasi cantitati, indiferent daca afara ploua.
Multe restaurante au specific marin, de baza fiind paella si diferite combinatii intre acestea. Pentru a primi o "paella" veritabila si nu una semipreparata aruncata intr-un cuptor cu microunde, trebuie sa ceri minim doua portii...si ti se va aduce o tava cu paella la masa – ceva greu de uitat si cu pofta savurat. Ospatarul, mai amabil decat orice ospatar din Romania (din pacate nu pot sa nu compar adesea cu ce e pe acasa si de aia cam tot plec) imparte scoicile si crabii in mod egal, peste capacitatea noastra de infulecare. Doar 11 euro portia., iar tava, din pacate, nu este golita...
Numeroase "cerveserias" (berarii) sau "bodegas" te asteapa seara, insa e musai sa mananci daca vrei sa stai la masa; daca vrei doar sa bei ceva, atunci ocupi un loc la bar sau in picioare, ca majoritatea celor care le treceau pragul.
Se spune ca cel mai bun vin (din punctul de vedere al cunoscatorilor catalani) este vinul din Penedes (localitatea la circa o jumatate de ora de mers cu masina din Barcelona spre sud-vest).
Intr-o dupa-amiaza, pacalim foamea la Tapa Tapa. Tapa inseamna gustare si chiar asa se prezentau pe Paseo de Gracia. Portiile se cam termina inainte sa iti fi dat seama ca ai mancat. Aparent ieftine, de abia daca vezi ca ai ceva in farfurie...ma rog, farfuriuta.
Pe Paseo de Gracia (unul din marile bulevarde) am vazut ceva ce nu am vazut la nici un "maestru" in ale furtisagului de pe la noi: negrii vindeau tot felul de obiecte contrafacute cu inscriptii care mai de care de firma, obiecte asezate pe cearceafuri ce aveau la toate cele patru capete cate o funie care se termina in mana negrului. Daca isi facea aparitia politia, atunci "vanzatorul" nu face decat sa adune cearceasul dintr-o miscare cu tot cu obiectele de pe el si sa le ia la spinare. Am ajuns la concluzia ca ai nostri mai au de invatat la acest capitol.
Printre simbolurie Barcelonei se numara si Casa Mila sau La Pedrera, Casa Battlo, Casa Amatller, toate putand fi admirate la o promenada pe acest bulevard.
Un alt mare bulevard renumit din Barcelona este Rambla. O plimbare pe Rambla este boema si cosmopolita. Lume multa, care mai de care gura-casca - prilej pentru hoti sa actioneze in liniste prin buzunarele trecatorilor - se fotografiaza cu numeroasele statui umane ce ii reprezinta pe Cristofor Columb, Don Quijote, pirati, vrajitoare sau alte "ciudatenii" din lumea obisnuita. De unde ziceam ca nu imi mai trebuie plimbare pe Rambla, am revenit de trei ori in aglomeratia ei si nu ai cum sa nu revii daca esti un boem incurabil. Insa recomand totusi sa fi un boem cu buzunarele goale caci vezi ca au altii grija sa ti le goleasca.
Where there’s a will there’s a way! este una din sintagmele inscrise pe placutele statuilor umane. Frumoase incurajari pentru inceput de an.
In ultima zi a anului facem o plimbare pe malul marii...si pana la el. Ii multumesc Magdai pentru efortul depus in cei aproximativ 30 de km de mers in cele 4 zile...daca nu mai multi. Plajele erau insalubre inainte de olimpiada, dar si acum sunt destul de septice. Zona spre plaja trece prin cartiere neterminate si aspectul acesta se poate sa iti schimbe imaginea pe care o aveai despre oras.
Am citit la intoarcerea din Barcelona ca aici s-ar afla primul bar de gheata aflat pe plaja. Noi din pacate nu l-am remarcat in plimbarea noastra pe malul marii.
Nu se poate sa nu admiri Barcelona de pe Montjuic daca tot te afli prin zona. La telefericul pentru Montjuic ajungi cu L2 si L3 (metrou) si cobori la statia Paralel. Montjuic este una dintre cele mai frumoasa zone "verzi" din Barcelona.
Program teleferic Montjuic: ianuarie - martie de la 10-18; aprilie - mai10-19; iunie - septembrie 10-21; octombrie 10-19; noiembrie - decembrie 10-18.
Ridicat pe locul unui fost templu al lui Jupiter ai apoi al unei cetati iberice, fortul poarta denumirea de azi dupa numele unei familii de evrei.
Fortul adaposteste azi un muzeu de arme si se ridica deasupra portului industrial. Asta nu ofera o panorama tocmai frumoasa, dar de pe partea cealalta, dupa ziduri vezi Barcelona in splendoarea ei, incercand sa gasesti cu privirea Sagrada Familia.
Plimbandu-te printre portocali, iti e cam greu sa iti imaginezi executiile facute in trecut de catre armata lui Franco.
Coboram apoi de pe deal pe deasupra lui, cu un teleferic pentru care platim 5 euro. Aproape 10 minute te bucuri de o panorama verde, aceea a gradinilor de pe deal. Vei cobor aproape de Muzeul de Arta al Cataloniei, unul din muzeele pe care nu ar trebui sa le eviti in Barcelona.
Muzeul de Arta al Cataluniei este poate cea mai mare concentrare a expresiilor artistice ale Barcelonei.
Pe seara cumparam cate o mini sampanie de 200 ml sa avem ce ciocni la miez de noapte. Inca nu ne-am decis daca ciocnim dupa ora Romaniei sau dupa ora locala. Pentru mine oricum anul va fi mai lung cu 5 ore decat un an obisnuit, avand in vedere ca anul trecut pe vremea asta eram mai la est. :)
Pe Rambla – renumitul si aglomeratul boulevard – comerciantii ambulanti stau cu baxuri de bere si sampanii. Din fericire, multe magazine sunt inca deschise pentru aprovizionare cu diverse alimente.
Petrecem anul nou in Spania de trei ori: dupa ora Romaniei, dupa ora Spaniei si ora Marii Bratianii. Prindem la 1 a.m. – ora Spaniei – si revelionul englezesc la TV. Asa ca pe la ora 1 si ceva deja dormeam. Si in noaptea de Revelion, Sangria a fost baza.
Adunarea de Revelion in Barcelona se da in Piata Cataluniei. Dar e o adunare si atat. In nici cinci minute de la inceperea noului an, lumea pleca care in treaba lui. In piata Cataluniei anul nou nu este intampinat nici cu salve de artificii care innouresc cerul si nici cu tiuitori pe care le mai auzi inca doua zile. Vine anul nou, lumea se bucura impreuna si apoi pleaca care in treaba lui, doar urmeaza alte 365 de zile de evenimente.
Cam cu o ora inainte de a intampina noul an, politia de mobilizeaza si ne controleaza pe toti sa nu avem recipiente din sticla. Daca avem, nu e nicio problema, numai ca suntem invitati respectuos sa iesim din piata si sa schimbam sticlele pe pahare de plastic de 500 ml puse la dispozitie de catre …stat. Mai mult: nici nu trebuie sa te obosesti sa desfaci sticla sau sa te temi de directia dopului de sampanie pentru ca o fac ei pentru tine (reprezentantii autoritatilor). Magda si cu mine ne-am si amuzat un pic ca am “tepuit” politia dand la schimb pe pahare sticlutele de sampanie, dar nu si pe cea de sangria pe care nu doream sa o dam gata pe loc. Oricum, asa politisti draguti nu am mai intalnit niciunde. In noul an ne-am urat reciproc un “Happy new year!” pe care l-au inteles, pesemne stiu limbi straine…nu ca altii.
In Spania, deci si in Barcelona, cea mai respectata traditie de Revelion este cea a celor 12 boabe de struguri pe care trebuie sa le mananci la pasul peste ani, cate unul pentru fiecare bataie a orologiului. Metroul va sarbatori si el pentru cinci minute, la fel ca noi in Piata Catalonia, dupa care isi va face datoria pana in zori ducand petrecaretii pe la casele lor...sau ale altora.
In oras nu se fac concerte si tamtamuri ca la Bucuresti sau in alte orease de pe la noi cu primari care mai de care, iar de pretrecut se petrece in familie sau la cluburi, dar cu o rezervare obligatorie in prealabil daca nu vrei sa iti incepi anul batand din poarta in poarta...cu sorcova. :)
Se zice ca pe 1 ianuarie iti poti demonstra "barbatia" scaldandu-te in Mediterana, insa noi nu prea ne-am convins de asta.
In prima zi a anului stabilesc cu Magda sa facem o plimbare (cum de altfel am facut in fiecare zi cel putin cate 10 km). Luam metroul pana la Parc Guell si de acolo - de unde ne lasa metroul - urcam stradute care mai de care mai inclinate, noroc cu scarile rulante, apreciate mult de unii dintre noi. :P
Fiind un parc mai deosebit, sub amprenta lui Gaudi, nu vei gasi aici prea multa liniste, dar vei gasi armonie.
Parcul a fost imaginat la inceput de Gaudi pca fiind cel mai select cartier rezidential din Barcelona. O imensa gradina mediteraneana in care imaginatia arhitectului a salasluit numeroase frumuseti de piatra este locul cel mai potrivit pentru cateva clipe romantice, poate locul in care gasesti esenta boemului orasului
Bucatele de faianta colorata bucura privirea, cum acorduri de chitara bucura auzul inca de cand treci “pragul” parcului. Trebuie sa urci panta pe colina cea mai inalta, printre maslini, si sa vanezi de acolo cu privirea Sagrada Familia si pe celelate simboluri ale Barcelonei.
Numerosi artisti entuziasti te incanta nu numai cu zambetele lor, ci si cu sunetele de chitara, vioara, bouzuca, trompeta sau chiar pian. Nu conteaza daca ei mai gresesc o nota caci tu cu siguranta vei descoperi “La vie en rose”, “My way” sau alte “slagare” internationale.
Printre plimbaretii din parc se numara si un porumbel pestrit de parca i-a picat in cap o cutie cu vopsea galbena...si una roz...si ceva verde. Madga chiar l-a numit “porumpagal” si pe buna dreptate ca zici ca ma-sa e porumbita si ta-su papagal…sau invers.
In parcul acesta m-am bucurat si eu ca un copil de cele mai mari baloane de sapun.
De la Parc Guell mergem pe jos pana la Sagrada Familia, asa cum facea si Gaudi cand inca mai era in putere. Avand casuta in parc, parcurgea agale drumul spre mareata catedrala, acolo unde se afla azi si mormantul sau.
Sagrada Familia iti taie pur si simplu respiratia prin maretia ei, dar si prin simbolurile imaginate de Gaudi. E posibil sa fie terminata in 2030, asa cum se presupune. Daca vrei sa o vizitezi, trebuie sa fii la poarta sa dis de dimineata, altfel ai de asteptat la o lunga coada, aproape in orice sezon, fiind cel mai vizitat obiectiv turistic al Barcelonei.
Cum cea mai aprinzatoare dorinta a mea si a Magdai era sa ajungem la Montserrat - starnite de fotografiile superbe cu aceasta si de ideea ca mergem pe un fel de Transfagarasan pentru a ajunge la ea - nu ne-am lasat deziluzionate de pietrele ce s-au pus in drum in calea autocarelor
Stiam inca inainte de a pleca din tara ca accesul este inchis pe aceasta cale, dar ne gandeam ca vom face noi cumva sa ajungem acolo. Si ne-am descurcat! Vestea s-a dovedit una de bun augur caci am experimentat astfel drumu cu trenul .
Pentru a ajunge la Montserrat, trebuie sa ajungi in Piata Spaniei (exact acolo unde am avut si noi hotelul, deci tot ce aveam de facut era sa iesim din hotel si sa coboram la metrou). Cobori la metrou dupa care…mai cobori de vreo doua ori si ajungi de fapt la tren: la linia R5. Primul tren pleaca la ora 8.35. Noi nu am ajuns decat cu 4 minute mai tarziu si…am mai asteptat o ora. Totusi, e bine sa fii macar cu 15 minute inainte de plecare daca doresti un loc bun pe bancheta. Biletul pentru tren + Aeri (telecabina) costa 15 euro dus-intors si chiar merita plimbarea. Iesi din oras si vezi altceva: o minune a istoriei sau…trasee de catarare, pentru altii. ;)
Trenul-metrou iese la suprafata dupa vreo 15 statii, lasandu-ne dupa aproape o ora de mers chiar in statia de telecabina (aeri). De fapt gara si statia telefericului sunt una si aceeaasi. Aeri - telefericul – a fost construit prin maiestira inginerilor germani in 1929. El nu urca si nici coboara cat este pauza de pranz, de la 14 – 14.35. Mai poti urca pana sus la manastire si cu un trenulet cu cremeliera. Panta foarte inclinata ofera senzatii tari.
La Montserrat trebuie neaparat sa mergi sa te rogi la statuia Fecioarei Maria cu pruncul – La Morenita, numita asa deoarece are culoarea neagra. Oricine isi pune o dorinta la intalnirea cu Sfanta Fecioara are toate sansele ca aceasta sa se indeplineasca (evident, dorinta sa fie una posibil de indeplinit si nu sa ceara luna de pe cer). Cel ce mi-a povestit despre asta mai ca insista sa imi pun dorinta deoarece cunoscuse cazuri concrete in care s-a indeplinit. (Multumesc Dragos!).
Muzeul de la Montserrat ii adduce sub acelasi acoperis pe Caravaggio,Berruguete, El Greco, Monet, Sisley, Degas, Renoir, Rusinol, Casas, Nonell, Mir, Picasso, Dali…
Daca nu te grabesti sa pleci de la manastire, atunci poti alege una sau mai multe rute prin munte. Tot de aici ai posibilitatea de a lua funicularul spre Saint Joan.
Daca te afli in Barcelona intr-o vinere sau sambata seara, atunci nu ai cum sa ratezi spectacolul Fantanii Magice, o fantana "cu cantec" si spectacol de lumini din Piata Spaniei.
Reteaua metroului este un adevarat oras pe sub oras. Am numar nu mai putin de trei nivele de metrou – tren unele peste altele. In privinta unei calatorii cu metroul pot spune ca mi-a luat ceva sa invat cum se deschide usa. Risti sa mai mergi o statie bonus daca nu te prinzi din prima (trebuie sa iti deschizi singur usa; nu se deschide automat). Daca nu te descurci pe cele 9 linii, fii cu ochii pe domnii (sau doamnele) in rosu care stiu engleza si stiu sa te orienteze foarte bine. Pe noi ne-au indrumat de fiecare date corect. Sunt printre putinii vorbitori de engleza in Barcelona. Dar esti totusi norocos si daca nimeresti pe careva amabil sa iti vorbeasca in castiliana (spaniola clasica) si nu in dialectul catalan.
Cele mai multe motociclete pe care le-am intalnit erau Honda de 250 cmc. Si nici nu aveai nevoie de ceva mai puternic pentru a te deplasa in oras. Desi era in zile de sarbatoare si in zile in care orasul primeste cei mai numerosi turisti, traficul este unul "uman" sau mai bine zis asa cum trebuie sa fie, fara aglomeratii. Poate acesta este avantajul metroului.
Vechi arene de coride ce si-au schimbat destinatia vezi in mai mule locuri din oras, una aflata chiar in Piata Spaniei. Ma gandesc cati tauri si-ai dat obstescul sfarsit dupa zidurile in care acum mai au loc spectacole de circ vara.
Alte locuri de vazut in Barcelona:
Parcul de distractii Tribidabo se afla la capatul metroului L7. Pe noi nu prea ne-a tentat genul acesta de distractie si am preferat pe celelalte despre care am povestit.
Daca ti-ai pus bani deoparte pentru ceva cumparaturi, este recomandat sa mergi pana la La Rocca Village (un fel de Pandorf al lor) in afara orasului.
Desi Magda a cautat de acasa barurile purtatorilor de plete - barurile de metale, acolo nu prea ne-a mai interesat asa ceva. Barcelona ne-a furat cu totul atentia si timpul caci avea, slava Domnului, cu ce!
Caixa – construita in 1909 de arhitectul Puig I Cadafalch - este o splendida cladire Art Nouveau, la inceputurile sale cladirea unei fabrici de textile. Astazi este singura cladire reprezentativa pentru acea perioada industriala. In 2002, o echipa internationala de arhitecti, incluzandu-l aici si pe Arata Isozaki, au renovat cladirea si au consolidate-o, transformand-o in ceea ce ea este astazi: un spatiu de intalnirea al artelor. Este deschisa spre vizitare : de luni pana duminica – 10 -20, iar sambata cu doua ore mai mult (10 - 22).
p.s. Va recomand - daca aveti sansa sa gasiti prin anticariate - cartea lui Valentin Silvestru " 1000 de ore in Spania", aparuta in anul 1972 la Editura Albatros. Este cel mai frumos jurnal de calatorie pe care l-am citit vreodata si cu siguranta il voi avea cu mine cand ma voi reintoarce in Spania.
