Straja - prima lectie de schi

Straja este o statiune noua in Muntii Valcan. Pasionatii de schi o cunosc foarte bine. Prima oara am fost acolo asta vara, dar nu mi-o imaginam atat de plina de lume si de…alba pe vremea aceea. Desi stirile ne anuntau ca drumul este blocat, nu ne-am descurajat.

Dupa ce ne-am intors de la Viena de la targurile de Craciun care ne-au bucurat ca pe niste copii, plec cu Teodor la schi la Straja pentru a imi primi cadoul de Craciun sub forma primelor lectii de initiere in tainele acestui frumos sport (dupa cateva esuari de una singura).

Plecam intr-o dupa-amiaza de la Arad, facand pe drum un popas religios la manastirea care acum se construieste in inima unui sat rupt de lume: Marga (pe drumul ce leaga Caransebesul de Hateg, undeva la dreapta 4 km). Noaptea nu ne sperie si nici noroaiele groase. Ajungem la poarta manastirii unde inca nu se daduse stingerea. Preotul - un batran cu chip blajin caruia i se citea intelepciunea pe chip si in barba-i alba si lunga - il cunostea pe T si ne-a binecuvantat cu o slujba de ocrotire. Apoi aflam cum ca lupii s-au infruptat deja cu trei din cainii manastirii. Nici ursul nu este departe de zidurile ei. Cu o ramurica de busuioc la piept plecam mai departe pentru a ajunge pe la ora 22 la Aninoasa, la deja cea mai primitoare gazda a noastra.

Lemnele ne-au daruit caldura intr-un miez de iarna a carui zapada o asteptam.

Dimineata T nu mai poate de nerabdare sa zboare pe partie. Eu am ceva emotii cand incalt claparii, nu foarte confortabili.

Pentru a ajunge la Straja, trebuie sa te afli mai intai pe drumul ce leaga Petrosani de Campul lui Neag (sau “Niag” cum zic unii :D), apoi cand ajungi la Lupeni, te pregatesti sa urci cam 8 km, obligatoriu cu lanturi pe vreme cu inghet. Ca mijloc de acces mai ai si telescaunul, daca iti lasi masina jos in oras. Daca alegi prima varianta, e posibil sa fi oprit si descurajat de cativa soferi mai putin temerari. Noi am ajuns pana sus si problema era nu de drum blocat – cum ni se comunicase – ci de lipsa locurilor de parcare (nu exista parcare; masinile se lasa pe marginea drumului).

Vremea e destul de rece si nasul imi ingheata instantaneu, dar e ceva normal pe partie. Mersul cu bocancii e o experienta noua si cam neplacuta. Dar bine ca nu alunec! Incepem periplul pe partie cu o cafea tare - sa ne si mai bine dispuna - apoi imi iau in primire instructorul: Fane, unul dintre cei mai cunoscuti salvamontisti din Straja.

Incalt schiurile si nu stiu care e prima miscare. Mi se explica de la inceput pozitia in care trebuie sa pun mai intai schiurile pe partie (perpendicular) si ordinea in care trebuie sa le incalt (mai intai piciorul din vale, apoi cel din deal). Fane imi da primele detalii la care nici nu ma gandisem candva, dar foarte utile si logice. Imi explica inclusiv cum se cara schurile pe umar.

Prima lectie se incheie cu un triumfator plug. Tare mandra m-am simtit cand am inceput sa alunec pe partie pe schiuri si mai ales ca m-am oprit cand am vrut eu si in picioare, nu pe jos!

Dupa prima zi de schi (de fapt vreo doua ore in care m-am dezmeticit mai mult cum sa imi tin echilibrul pe schiuri si sa nu ma tavalesc cu picioarele in sus - in cel mai bun caz), am ajuns la o concluzie tripla in ceea ce priveste initierea in schi:
1. iti trebuie un instructor
2. iti trebuie un instructor bun
3. iti trebuie un instructor rebdator
Eu am avut noroc de toti in unul.

Pe la amiaza ne luam schiurile la spinare, T mai obosit decat mine dupa multiplele coborari cu gratie, si dupa o ciorba fierbinte plecam spre casa. Entuziasmul mi se citeste pe chip.


A doua zi am revenit pe partie, dar accesul a fost ingreunat de gheata de pe sosea. Lanturile erau obligatorii si multe masini se pregateau sa le incalte pe marginea drumului.

Virajele au fost noua etapa a lectiei mele pe partie. Cum sunt cristianele? Inca nu am aflat, dar mai e vreme in iarna asta! Merita sa mergi la Straja daca nu ai chef de aglomeratia de pe Valea Prahovei.

Viena - orasul Craciunului

Cum unii dintre noi lucreaza la sfarsit de an, am ales o mini vacanta la mijloc de decembrie, acolo unde sunt cele mai frumoase si atractive cadouri de Craciun: la pietele de Craciun de la Viena. Cel mai important cadou a fost luminia si iubirea pe care am gasit-o in sufletele noastre!

Visam sa ajung candva in Viena inainte de Craciun, imaginandu-mi o oaza de lumini calde si colorate, asezate sub fulgii de nea! Zapada nu a fost, dar orasul parca era o imensa planseta de turta dulce.



Drumul nostru incepe din Arad (devenit anul asta un al doilea oras pentru mine), undeva pe la 7 dimineata, intr-o zi linistita de duminica. Ajungem intr-o ora la vama si evadam repede in Ungaria.

Pusta ungara era presarata cu turme de caprioare timide. Cate 30-40, gingasele salbaticiuni isi purtau pasii pe campurile mai mult de primavara decat de iarna.



Inainte de a iesi in Austria, facem un popas de masa la un restaurant cu speficic unguresc (Csarda): Rozsa Csarda. De data asta nu aleg un gulas (imi e de ajuns sa il gust pe cel comandat de Teodor, care oricum vine la ceaun de 3 persoane, insemnand o portie pe care nu o poti manca de unul singur), ci aleg o friptura de curcan cu un sos ce imi amintea de bucataria ungureasca, descoperita cu cativa ani in urma tocmai la Budapesta. Nici portia mea nu este tocmai mica si nici portia de ciolan comandata de T nu e una care sa nu te sature. Nu mai zic nimic despre platoul comandat de amicii nostri, cu cateva variante delicioase de carne si legume de tot felul! O cafea austriaca ne aminteste destinatia care ne asteapta.



Pana la Viena mai avem putin. Cazarea era de vreo luna aranjata la un hotel cochet langa Prater - Hotel Wien Austria Classic - la un pret pe doua nopti mai mic decat cel de la receptie pe o noapte (aranjat prin agentie de turism).

Ne acomodam si iesim in graba spre Schonbrunn. Pentru mine era prima vizita in Viena, in afara de cele de tranzit si de vizita de la gradina zoologica de anul trecut. Abia acum aveam sa descopar in amanunt orasul. Ghinde lunguiete scuturate din ramuri acopera acum litiera padurii. Brazi instelati stau si ne privesc falnici de sus, impopotonati cu mai multa fala decat Schonbrunul insusi.



Mai multe piete si pietisoare sunt raspandite prin Viena. Intram mai intai in atmosfera cu cea de la Schonbrun. Toti pe care ii intalnim au in maini cani din care ies aburi fierbinti. Ne aprovizionam si noi cu vin fiert, amanand pe mai tarziu ciocolata cu rom sau punchul specific austriecilor (mai degraba un fel de ceai cu rom). Luminite multicolore, globuri imense si in majoritate rosii, candelabre de luminite si zambete spanzurate pe fetele trecatorilor sunt ceva normal in peisaj. Desi soarele avea de lucru prin alta parte, norii nu si-au stors picaturile de ploaie, dar nici nu au cernut fulgii de zapada.



Eleganta si rafinamentul sunt la ele acasa. Covrigi, clatite, vin fiert, brazi, turta dulce sub diferite forme si culori atragatoare, decoratii pentru ramurile verzi ale celor care pana de curand erau locuitori ai padurilor, oameni rosii in obraji si cu bucurie in suflet, copilasi cocotati in carca tatilor, ceai si ciocolata cu rom, cozonac, acadele si ciubuce sunt acum prezenti cu totii acolo unde candva si-au purtat pasii Maria Tereza ori la fel de celebra Imparateasa Sissi. Aroma de scortisoara sau de vanilie, imprastiate pe gogosi sau alte dulcegarii din coca, carnati, cartofi copti, castane fierbinti nu te pot lasa indiferent, de parca toate gusturile copilariei si-au facut loc in Viena.



Brazi falnici sau mai mititei stau de vanzare la fiecare colt de strada asteptand sa fie impodibiti si sa bucure sufletele de Craciun, adunand sub poala lor darurile asteptate de peste an.

Nu prea m-a impresionat mirosul de balega din Viena, avand ca sursa caii galopand in fata trasurilor cu iz de anii 1800. Ma uimeste ca sunt mai multe birjarite decat birjari, cu palarii micute pe cap si manand cu gratie calutii prin oras.



Nu stim daca ne uimesc sau par ceva firesc spatiile comerciale goale, date spre inchiriere. Din pacate, criza economica este si ea in Viena.

Cum sunt curioasa si pofticioasa, incerc un Kaiserschmarrn. Aspectul de dumicati cu zahar nu era pe atat de atragator, cat mirosul parfumat de vanilie. Tot o noutate pentru mine este si spuma la cornet.



Coruri de colindatori ne ureaza probabil de bine (nu inteleg o iota din limba germana si de aceea profit cat pot de cunostiintele lingvistice ale lui T).

Primaria Vienei este gatita de mar sarbatoaee si constituie in luna decembrie principala atractie a capitalei care a stiut sa pastreze obiceiurile vechi de sute de ani. Aflu si eu cu ocazia aceasta ca primaria din Arad este construita dupa machete ei, evident la o scare mult mai mica.



Inainte de a parasi Viena, dam o fuga si pana la Hundertwasser House. E uimitor ce poate imagina mintea arhitectilor uneori!



Dunarea si bratele ei fac valseaza prin Viena. Noi dupa 2 zile valsam lent inapoi spre casa. Viena este frumoasa, dar in decembrie este fermecatoare!

Cum ajungi la Piata de Craciun de la Viena

Bulgaria: Prin Muntii Rila si Pirin

Imi doream de multe ierni sa ajung in muntii Bulgariei, mai ales dupa ce am aflat si eu ca sunt mai mareti decat cei de acasa, insa calatoria mea acolo la mijloc de toamna a fost peste masura visului.



Am plecat la miez de noapte pe un drum ce a durat aproape 8 ore, atat cat ne-a luat sa dovedim cei 465 de km de la Bucuresti la Borovets (“bor” in bulgara inseamna “pin”), prin Giurgiu. E imposibil sa nu ma fure somnul in intunericul noptii si in viteza leganata a autocarului. Fac ochi atunci cand se trezeste si soarele si se cocoata pe cer intr-o dimineata plina de frunze galbene si ruginii, dar si de pini semeti. Peisajul, din care face parte si un lac in care soarele isi inneaca razele, dar si o ceata de film SF, este unul rar de uitat. Am strabatut pana acum mii de km in Bulgaria, dar de abia de data aceasta farmecul Nessebarului si al oraselului Veliko Tarnovo au fost egalate de drumurile tomnatice prin Muntii Pirin si Muntii Rila si mai ales de Bansko, acolo unde trebuie sa revin printre fulgii de zapada.



Borovets – cea mai veche statiune din muntii Bulgariei (1896) - se prezinta ca o frumoasa si linistita statiune de schi, mai mult linistita si mai putin de schi toamna. Sezonul de schi este asigurat de la 20 decembrie si pana spre sfarsitul lui aprilie si se “desfasoara” pe cei 45 de km de partie. Nu este nevoie sa iti cari de acasa echipamentul deoarece ai de unde alege si gasi ceva pe masura din numeroasele centre de inchiriere. Scoala de schi din Borovets este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune din Bulgaria. Skipassul costa cam 50 de leva/zi (2 leva aprox. 1 euro), dar depinde si de sezon. Borovets este un resort de tip Alpin cu conditii excelente pentru sporturile de iarna: ski ziua sau noaptea - alaturi de mirosul de lemn ars care iti acompaniaza pasii - pe partii luminate, snowboarding, sarituri, biatlon, ski fond, etc. Nu mai putin de 14 tunuri de zapada ajuta iarna sa puna strat gros de omat pe pante.



Cand nu e de schi e de trecking sau de cutreierat prin imprejurimi pe biciclete, acestea fiind si ele de gasit spre inchiriere, iar potecile numeroase de pe versati pe cuvant ca erau atragatoare! Accesul iti este usurat pana sus pe platouri de multitudinea de telescaune de 4 locuri, teleschiuri duble, telegondola moderna sau alte minuni de urcat pe cablu. Borovets insusi se afla la peste 1300 m altitudine. Lungimea partiilor sale insumeaza 45 de km, care coboara de la peste 2500 de m altitudine pe diferite grade de inclinare.



Cel mai inalt varf din Muntii Rila este varful Musalla (2925 m), Muntii Rila fiind al saselea lant montan din Europa dupa numarul de varfuri "cele mai inalte" (dupa Caucaz, Sierra Nevada, Muntii Alpi, Muntii Pirinei, Muntele Etna). Asa cum banuiam, si denumirea de Rila vine de la traci (asa cum cea de Carpati vine de la carpi) care prin trecut si-au lasat ceva urme si pe aici. Toponimia ii atesta ca “muntii bine udati”, atestand prezenta multimii de lacuri glaciare (peste 200). Muntii Rila au 27 de varfuri “peste” Moldoveanu.



Statiunea Borovets mi s-a parut totusi una invechita, cu hoteluri imense si comuniste, cu aspect de mari cabane arse. In micutul bazar din zona pietonala gasesti cam ceea ce gasesti si prin alte parti “traditionale” ale Bulgariei, de la lichiorul de trandafiri si pana la ciorapii de lana tricotati spre a trece cu “caldura” de iarna. Azi, la pranz sunt 23 de grade Celsius si este ultima zi a lui octombrie. Pinii inalti trimit spre mine parfumul de rasina, iar soarele imi mangaie bland spatele cu razele lui aproape fierbinti.



Mai la tot pasul se afla cate o “mehana”, ceea ce inseamna ca acolo mananci bine (asemanatoare tavernelor la greci sau cramelor ori hanurilor de la noi). Si credeti-ma ca asa cum se mananca la bulgari nu se mananca niciunde (stiu ca am mai zis asta). Uneori, daca ai noroc, ai parte si de un spectacol folcloric, depinde de numarul si importanta mesenilor.



Una dintre cele mai renumite destinatii din Muntii Rila este manastirea cu acelasi nume. Ridicata inca din secolul X de catre Sfantul Ioan de Rila, ea adaposteste acum numai 5 calugari. Intr-o pauza de schi poti da o fuga sa te spovedesti (nu, popa nu cred ca stie romaneste, dar Dumnezeu te intelege:).

Alte manastiri deosebite in Bulgaria sunt: Manastirea Bachkovo din Muntii Rodopi, Manastirea Troyan din nordul Muntilor Balcani, Manastirea Aladzha – o micuta manastire rupestra situata undeva intre Nisipurile de Aur si Varna, Manastirea Rozhen aproape de Melnik (orasel cu numai 276 de locuitori), Manastirea Basarbovo pe care eu am descoperit-o printr-o fericita intamplare. In Bulgaria sunt peste 1300 de manastiri.

Ma gandesc ca tara aceasta e mult mai micuta decat Romania (cam pe jumatate), si totusi cate colturi diferite are si ea! 9 obiective UNESCO sunt in Bulgaria.



Am remarcat totusi ca in statiune nu prea vezi vacile pascand, iar pe partie nu prea gasesti balegile imprastiare pe iarba.

Bansko, aflata la o altitudine de 925 m deasupra nivelului marii, este destinatia numarul unu pentru schiori in Bulgaria, avand cel mai bun si cel mai modern centru de ski din toata tara. In ultimii ani, investitii masive (milioane de euro) au fost facute in zona de catre YULEN, compania care administreaza domeniul skiabil, ajungandu-se astfel sa se schieze pe inaltimi de peste 2500 m, pe o retea de partii de peste 65 km. Sezonul de ski in Bansko dureaza pana in 15 mai. De curand, Bansko a devenit un loc preferat pentru snowboard. Partiile de ski sunt situate in 2 arii - Chalin Valog si Shiligarnika - si se afla pe versantii nordici ai muntilor Pirin. Noua telegondola care porneste din Bansko catre partii le face usor accesibile. Exista variante multiple pentru ski-pass-uri valabile in intreaga retea de transport pe cablu. Cele 44 de tunuri de zapada ajuta la prelungirea sezonului hibernal. Pantele muntelui ofera conditii pentru toate categoriile de schiori (de la incepatori pana la cei de performanta). Si transportul pe cablu in retea este bine dezvoltat existand telegondole, teleschiuri si telescaune de pana la 8 locuri. Multe dintre hoteluri dispun de shutlle-bus-uri gratuite catre partii.



Prin Bansko isi duce apele Raul Struma, unul dintre cele mai mari rauri care uda Bulgaria, un fel de Vale a Jiului, strabatand teritorii bogate in carbune. Acesta se varsa in Marea Egee pe teritoriul Greciei. O multime de pescari isi incearca norocul pe ambele maluri ale sale. Numeroase clisuri (sectoare de vale îngustă, de tip cheie, sculptat în calcar şi roci cristaline) se pun in calea sa. Caii liberi isi poarta trapul prin depresiunile largi ale muntilor. Dar daca esti un pasionat de calarie si te indoiesti de blandetea lor, poti urca in saua armasarilor de la hergheliile locale.



Pe 6 mai se serbeaza la bulgari Sfantul Gheorghe, adica la 13 zile dupa ce se serbeaza la ortodocsii romani, asta fiind singura lor sarbatoare pe stilul vechi.

Meri cu poame rosii stau cuminti pe marginile drumurilor. Nu pot sa nu exclam de uimire cand imi vad floare preferata ...inflorita: tufe de liliac raspandesc parfumul lor la sfarsit de toamna. Carutele sunt stapane pe sosea ca si la noi in tara.




Daca ai mai multa vreme prin Bulagria, poti face o incursiune si spre numeroasele cetati din Muntii Rodopi.

Un alt loc de vizitat in Bulgaria este Kazanlac – acolo unde pe la jumatatea lunii iunie are loc Festivalul Trandafirilor, fiind zona in care frumoasele flori gasesc cele mai bune conditii de clima si pedologice pentru a creste si a isi raspandi frumosul parfum. Sunt neceasre nu mai putin de 3,5 tone de petale de trandafir pentru a obtine 1 litru de ulei de trandafiri. Aceasta specie parfumata a fost adusa in Bulgaria din Persia (probabil de catre traci) si poate ca ea se gasea si prin celebrele Gradini ale Semiramidei. Pentru ca parfumul sa fie cat mai pur, florile se culeg la ora 4 dimineata, cu roua pe petale, de preferat de “fete mari”. :)


Muntii Pirin ajung pana la 2940 m in varful Vihrin. De cand Bansko a fost transformat dintr-un satuc de munte intr-o statiune aproape de lux, pretul terenurilor a crescut considerabil. Daca nu iti ajung potecile pentru trecking sau nu vrei totusi sa faci un efort prea mare, te poti plimba si prin parcul Gardenia – o romantica gradina pestea care toamna a venit cu farmec.



Gazde primitoare, sa nu te mire daca uneori bulgarii te primesc cu cozonac cu branza (aproape ca pasca noastra pe care o plamadesc bunicile de Paste) pe care il inmoi in miere ori sare si pe care il trimiti cu pofta in stomac alaturi de un pahar de vin rosu.



Bansko are un aer de orasel de munte, medieval in acelai timp, o combinatie de satuc elvetian ,cu ceva constructii de piatra amintind de un fel de Sighisoara. Lemnul si piatra fac aici nu casa buna, ci case frumoase. :)



Bansko se afla la 150 km distanta de Sofia (cu autobuzul din Sofia ajungi la Bansko in trei ore) si de Plovdiv, la 60 de km de Blagoevgrd si la 600 de km de Bucuresti. Pe un drum asfaltat ajungi dupa 12 km de la Bansko la cabana Vihren.

Intre secolele XV – XVII peste Bansko ca si peste majoritatea regiunilor bulgare a venit invazia otomana. In Bansko se afla peste 130 de monumente arhitectionice, din care sapte sunt de importanta nationala: Muzeul Nikola Vaptsarov (poet antifascist), Valyanova Rashta – muzeu etnografic, numeroase expozitii de icoane si o scoala de pictura, Radonava Rashta – muzeu etnografic, Biserica Sveta Troica...



Sambata seara avem ospat. La Ciobanov Mehana (cat de romaneste suna) avem parte de un spectacol gastronomic si folcloric. Mai intai ni se aseaza pe masa un platou pe care se intind niste salate – de varza si celebra salata bulgareasca cu branza grasa din lapte de iarba proaspata de munte, alaturi de iaur gras cu usturoi (se pare ca bucataria bulgareasca este o intrepatrundere a celei romanesti cu cea grecesti – adica cam toate trei sunt la fel). O ceapa usturatoare se lafaie si ea alaturi. Apoi, platoul golit pleaca si face loc unuia cu tot felul de carnati si fripturi, sa ai de unde alege si sa nu te plangi ca ramai flamand ca e rusine pentru bucatar. Toate acestea sunt udate din plin cu vin rosu sec ca sa nu ti se urce la cap, dupa ce un rachiu tare a fost refuzat cu politete. Ca desert primim un mar copt, umplut cu ceva dulce.



Muzica si chiotele dansatorilor sunt mai degraba machedonesti decat bulgaresti, de unde trag inca o data concluzia ca balcanicii stiu sa se distreze, ca ei sunt si la razboi si la placinte inainte. Fete cu trandafiri in par - doar trandafirul este un fel de simbol al Bulgariei - si opinci in picioare, alaturi de dubasi ce trezesc si ursii din somn, cu camasi pana la genunchi albe ca laptele din iarba de munte si cu braie haiducesti, danseaza cu patos si ne invita pe toti cei prezenti intr-o hora.



Mestecenii sunt in numar mare in Bansko. Trunchiurile lor albe si frunzele inca spanzurate pe ramuri sunt frumoase poezii. Rar vezi si cate un fag ruginit printre brazi.

Sa nu te sperii daca adesea vei vedea traversand soseau omuleti rapizi cu o barca in cap. Raul Struma ofera conditii foarte bune pentru rafting si multi pasionati profita din plin de aceasta.

Inainte de a parasii Bulgaria mai mergem pana in sud - mai la sud - la Sandanski, acolo unde s-a nascut cel mai celebru sclav din lume: Spartacus. Dupa care luam un lung drum spre casa: 13 ore.


______
Autor: Cornelia Florea