Hong Kong - experienta secunda

      Iata-ma si a doua oara in China, tot la Hong Kong. Nici nu ajung bine ca am parte de casatorii la tot pasul. Nu m-am interesat sa aflu semnificatia feng-shui a ultimilor zile din 2012, dar probabil ca au facut-o altii.


      Desi prima zi ma intampina cu ploaie, o data cu primul rasarit soarele nu se mai ascunde dupa nori.


      Doar vantul imi misca pasii in ritm rapid pe dealul (sau muntele cum ii zic ei) Victoria. E un loc verde care mie imi place mult si unul din putinele in care am dorit sa revin.


      Nu am sa repet informatiile din prima calatorie, ci o sa va povestesc mai mult impresiile la a doua traire.


      Am regasit de data aceasta mai multa liniste si asta cu siguranta nu a venit din lipsa surprizei. 


      In Hong Kong e o aglomeratie de nu iti dai seama ce e asta , dar totul este, insa, foarte ordonat.


      Oriunde este un echilibru, chiar si intre blocurile gri si triste si bauhinia (orhideea de pe steagul Hong Kong-ului) care se inalta indranzet si ciclam printre ele.


      Pescarii din Aberdeen erau la datorie...


      ... sau la plase. Tot aia!


M-a amuzat cum isi incearca unii  norocul: aruncand cu bani pe gat pestelui auriu (sau doar galben).


   Imi plac parcurile (mici, dar sunt) pe care le descopar pe marginea trotuarelor, din doua in doua blocuri


   Nu stiu daca au avut antecedente sau de ce a fost nevoie sa scrie ca exista pericolul sa te ineci intr-o baltuta care abia iti trece de glezne si in care nu ai voie nici macar sa inoti, in caz ca stii!


      O alta interzicere afisata la intrarea in parc este ca nu ai voie sa joci mahjong. Dar cine tine seama? Chinezii joaca acest joc national cu o pasiune asemantoare cu cea a batraneilor sahisti din Cismigiu.

      Se spune ca jocul a fost inventat de insusi Confucius cu vreo 500 de ani I.Chr. Asa o fi sau i-au fost atribuite radacinile fiind, poate, cel mai cunoscut chinez?


     Fusul orar imi da peste cap tot echilibrul pus la punct cu ore de yoga, dar o plimbare dis-de-dimineata imi reaseaza calmul.


      Bunicutele erau deja la exercitiile de tai chi. Nu pot sa nu ma opresc cateva clipe si sa nu le privesc cu admiratie.


Nu e nici ora 8 am si o multime de alergatori isi fac jogging-ul matinal.


Pe aleea starurilor ma amuz de cat de copii sunt "turistii". Pentru cateva secunde le place sa fie actori, regizori...


Un grup de doamne se pozeaza mandre cu insusi Bruce Lee.


     Mi-a ramas o neimplinire din calatoria de acum doi ani: nu am ajuns sa respir in Insula Lamma.


     Mai intai trec in insula cu vaporasul si nu cu metroul prin tunelul de sub mare. Apoi, cu alt vaporas navighez timp de o ora pana pe cea mai verde insula ce tine de Hong Kong.


      Primul lucru pe care il fac dupa ce cobor pe insula este sa intru intr-o posta si sa contribui la colectia de timbre a lui Dev. I-am promis inca de la plecare ca ii voi aduce cateva timbre semnate Hong Kong. Mai mult, vor fi semnate Lamma Island. I-am luat un stol de pasari care probabil in zbor nu s-au intalnit cum s-au intalnit pe pagina cu timbre.


          Imi plac bicicletele frumos parcate (sau ancorate) pe mal, pe o roata. Cum ar fi sa parchezi asa din mers?


      Nu poftesc la fiintele acvatice care inca inoata.


      Aleg o ruta mai lunga (cam singura, de altfel :) ) intre cele doua sate ale insulei. Mai intai trec printr-un nor de fum nascut din ofrande. Este 31 decembrie si nu stiu daca ziua aceasta are vreo semnificatie pentru cei pentru care mai importanrt este Anul Nou Chinezesc si nu cel occidental.


            Cum sunt mai friguroasa de fel, marea nu m-a convins sa ii incerc temperatura cu talpile.


      Citisem si ceva despre niste rechini, dar cred ca erau timizi caci nu si-au facut aparitia.


      Ce nu apare in niciun ghid este centrala de pe fundal care mai ia din farmec insulei.


      Drumul dintre cele doua sate urca si coboara, serpuieste sau se indreapta uneori, numai sa nu ostenesti. Iar daca, totusi, iti iese sufletul de efort, atunci poti sa pregeti cateva minute la pavilionul chinezesc.


      Urmaresc indeaproape un cuplu de nemti care are un ghid chinez. Se inteleg in germana si se pare ca micutul bastinas o vorbeste destul de corect, cum reiese din reactiile celor doi.


      Natura imi zambeste. Si eu ii zambesc ei. :)


      Am de ales la o rascruce si o iau pe drumul mai putin defrisat. Ajung la o plaja unde nu mai e nimeni: Universul de nisip si mare imi apartine. Cateva scoici insirate la picioarele mele se muta in rucsac. Sper ca nu am stricat prea mult in modul asta echilibrul locului.


      Am parte de o zi minunata. Cand ma dezbrac, cand ma imbrac la loc (nu de tot). Vantul invinge uneori gradele (destul de) pozitive.


      Gradinile localnicilor sunt atent ingrijite.


      Bananierii le vegheaza discret.


      O dantelarie de crengi imi opreste iara pasii. Nu m-am impiedicat, ci doar m-am mirat. :)


      In mai putin de doua ore ajung de la Yung Shue Wan la Sok Kwu Wan.


      Cateva canoe de pe mal imi aduc aminte de aventura de la Crisan.

     
      Incerc sa ma incarc cat pot cu spiritul insulei si dupa ce mai casc gura (nu si buzunarul) prin magazinele de suveniruri, ma imbarc catre inapoi.


      Evit partea cea mai turistica a insulei Hong Kong si revin cu totul pe continent. Pentru zilele urmatoare aleg cate un capat de metrou si experimentez cartierele in toata naturaletea lor.


              Revin cu drag la manastirea budista Nan Ling, cea de care m-am indragostit in calatoria trecuta.


      Copacii sunt ingrijiti frunza cu frunza si nu m-as mira sa li se spuna si povesti.


           Lotusii sunt deschisi cu credinta.


         O alta zi mi-o incep cu oprire la ultima statie de metrou roz: Tuen Mun.


      Citisem ca in zona ar fi trei manastiri, insa eu nu am gasit decat una. Distantele mari dintre ele, care ar fi trebuit parcurse pe sosele fara trotuare sau cu autobuze cu tot felul de combinatii de cifre, m-au facut sa ma multumesc doar cu Ching Chung Koon Monastery.


     Este unul dintre cele mai importante temple taoiste din Hong Kong, poate un fel de Curtea de Arges de pe la noi.


      "Pe altarul principal sunt depuse spadele magice pe care Liu (unul din cei opt eroi nemuritori din taoism) le-a folosit pentru a ucide demonii: o maturica de gonit mustele pe care o folosea pentru a alunga ghinionul si un vas cu ierburi pentru a-i tamadui pe cei bolnavi."
National Geographic


      Majoritatea manastirilor ofera masa de pranz (contra cost sau cu donatii) cu meniuri vegetariene.


      Spirale de fum innoureaza spatiul. Spiretele rele sunt alungate. Ma intreb unde?


     Rosu este una din culorile mele prferate si mabucur sa o vad adesea. Acasa caut semnificatia culorii in taosim: "Yang - Auspicious symbol, associated with passion, warmth, life, good fortune, wards off evil, worn by brides".
   

      "Telul ultim al adeptilor (daoismului) era dobandirea imortalitatii fizice. Ideograma pentru cuvantul <> (xian), figurand un om si un munte, sufereaza un eremit; dar formele cele mai stravechi sugerau un om care dansa, fluturandu-si manecile, ca o pasare." (M,ircea Eliade - Istoria credintelor si ideilor religioase).


      M-as plimba cu metroul-tren ore intregi (ceea ce am si facut). Adesea, toti pasagerii sunt cufundati in telefoane si rar ii vad detasati, contemplativi.


      La orice colt de stada este amenajat un mic colt de ars betisoare, iar uneroi chiar mici altare, asemanatoare, probabil, troitelor din ortodoxie.


      Ca sa ajung la "una dintre cele mai rafinate sali antice ale Hong Kong-ului" - Sheung Shui - am luat metroul pana la ultima statie la care as fi avut acces fara viza de China.

      Nu inteleg de ce ii spune antica deoarece a fost construita de clanul Liu in 1751. Trebuie studiat!


      Nu prea e nimic de zis vazand detaliile din jur.
 

     Nu zic nimic pentru ca nu ar fi la nivelul acuratatii simplitatii elevate spre absolut (ai inteles ceva?)...


      Imi e greu sa imi imaginez omuletii de acum sute de ani aratand ca personajul de pe fresca.


    Si acesta a fost un loc unde nu am intalnit pe nimeni. Poarta, insa, este deschisa si esti binevenit oricand sa ii treci pragul (sau mai bine zis sa il sari la cat este de inalt).


      Culorile de pe pereti imi mangaie privirea. Povesti se nasc in mintea mea (o sa vi le povestesc cu alta ocazie).


      Ultimele clipe din Hong Kong mi le petrec in combinatia de european britanic si chinezesc hong kong.


      Dupa numeroasele temple cunoscute, intru in cele din urma si in catedrala intemeiata de britanici. Parca nu e tot de acolo.


      Iata si secretul curateniei de pe trotuare.


      Contrastul de pe stradutele orasului, adesea alaturate, nu este ceva neobisnuit in cosmopolitismul locului.


      Cand spuneam ca de data aceasta nu am mai vazut barcuta cu vele in forma de aripi de liliac, una imi trece pe sub nas.


      Nu am timp sa vizitez Muzeul de Arta...

     
      Parcarile sunt adesea subterane, dar la suprafata sunt heliporturile (logic).


        Imi iau la revedere (sper ca nu adio) de la Hong Kong de la inaltime, in culori taoiste.


      De o mie de ori daca mergi intr-un loc, niciodata nu o sa gasesti nimic la fel. Hong Kong-ul m-a surprins si de data aceasta, vazand lumea dincolo de colosii de beton, patrunzand prin cotloane si privind adesea in interior.

Niciun comentariu: