Rosia Montana - festival in fan

Drumul de anul asta spre Rosia Montana incepe pe la 11 noaptea, din Brasov. Ajungem pe la 3 dimineata, punem cortul, pozez mii de stele si dormim pana cand incepe sa strige Andreea: "Voluntarii, trezirea: avem sedinta!" Era o matinala ora 9.


Se impart treburile si mie imi revine bucataria, mai putin spalatul vaselor, deoarece...


Miercuri toata lumea pune umarul sau macar mintea la ultimile detalii ale organizarii taberei din curtea lui Eugen David, cel mai hotarat proprietar de pamant din Rosia de a se opune "infectarii" cu cianura.


Cu mic cu mare // Suntem bune ajutoare. :)


La masa trebuie numa' sa ai grija sa nu inghiti si o viespe mai infometata decat tine.


Ajuti, ajuti, dar nu uita sa pui scula la loc ca mai trebuie.


Am descoperit Rosia Montana acum doi ani, cand un prieten mi-a aratat satul de sus, inclusiv cariera. Pe atunci mai erau "acasa" si altii localnici, acum stramutati pe la Alba Iulia.


Soarta baiesilor din Rosia Montana nu a fost usoara, cum nu a fost nici a celorlalti mineri din tara.


Arheologii sustin ca daca am merge in opt tari din Europa, nu am gasi atat de bine relevata istoria mineritului cat o gasim in Masivul Carnic. Acest masiv este motivul principal pentru care Rosia Montana ar trebui sa fie in patrimoniul arheologic mondial. Galeriile sapate initial cu dalta si cu ciocanul, apoi cu foc, o zona in care avem toata istoria mineritului, ar trebui sa faca parte din patrimoniul UNESCO.


Aurul Rosiei Montane cantareste cam 300 de tone, iar argintul cam 1500 tone.


In urma lui ar ramane imense cantitati de steril pe care cei de la compania canadiana se lauda ca vor planta copacei care vor curata aerul si care ne vor bucura cu frunzele lor verzi si proasptete. Nu spun si cand: in sute sau mii de ani!


E trist ca azi sunt locuri in Rosia Montana unde pana nu demult isi duceau traiul familii ce acum sunt care pe unde stramutate.


Localnicii vorbesc de fosti vecini de ai lor care s-au mutat la Alba Iulia, bucurandu-se pe moment de banii primiti, dar punandu-si apoi capat zilelor de la urbe. Sunt cunoscute cazurile de sinucideri ale celor care au regretat ca s-au lasat induplecati de mirajul banilor, in locul vietii linistite de la munte cu care fusesera obisnuiti.


Azi te poti plimba cu hidrobicicleta pe cele cateva tauri (pline de mercur) care in trecut ajutau la curatarea aurului extras.


Un localnic si-a scos orga in curte si intra in atmosfera de festival.


Miercuri, in piata centrala e mare adunare mare.


Tica Darie vine biciclind tocmai de la Copenhaga, in numele Salvarii Rosiei Montane.


Vine cu zambet si este intampinat de Eugen David si de noi toti cu paine si sare... si cu o bere mica de la marketul care este pro Rosia Montana.


A strabatut 2500 de km, plecand spre Apuseni pe 12 iulie si ajungand exact la debutul fanului in festival.


Mateo - sau mai familiar Nemo - pregateste niste lipii pentru cina. Experienta cu pizza lui italiana il ajuta la framantat.


Pentru somn, aveai de ales cortul, sura de fan sau cerul liber.


Anul acesta - ca si in ceilalti ani - s-au organizat mai multe tururi ghidate.


Il aleg si eu pe cel al naturii si incerc sa retin cat mai multe din informatiile pe care ni le da Alex, ghidul nostru peste dealuri si vai.


In vechile exploatari sunt corande de peste 50 de metri inaltime, create cu tehnica saparii cu apa si foc. Dupa aceasta metoda, a urmat cea cu otet. Nu imi este foarte clar cum se proceda. Vine apoi randul tehnicii de suprafata - cea pe care a folosit-o si regimul comunist pe Masivul Cetatuia. Cum ar fi, totusi, sa continuam culegerea aurului din munti cu ajutorul lanii de oaie, la rau, cum ne-au invatat dacii? Ce ne trebuie atata aur?


Steampurile, pe care le admiram si anul trecut, au fost si ele o tehnica indelung folosita.


Plecam din piata de Hand Made, unde gasim de la cercei si magneti si pana la aurul albinelor - mierea noastra cea de toate zilele, sirop de numeroase plante din padure, palinca, etc. Sau poate ai nevoie de niste sosete tricotate...


Galeriile romane de la Rosia Montana au o lungime de 7 km. Pe locul doi in Europa sunt niste galerii din Spania, de 250 m - Las Medulas. Ce ar trebui sa facem cu asta? Un obiectiv UNESCO?


In perioada "de aur" a Rosiei Montane erau peste 100 de tauri. Acum mai sunt 11. Majoritatea au ramas numai mlastini.


Corporatia - problema se lauda ca amenajeaza vechile case, care altfel ar cadea peste noi. Mai sa fie! Care este realitatea: oamenii au fost dati afara din case si mutati la oras, casele au fost lasate in paragina (inclusiv s-au rupt acoperisurile pentru a ii ajuta si natura la distrugere), fotografiaza cladirile in starea in care au ajuns dupa cativa ani in aceste conditii si apoi, vai, Doamne, le salveaza !


O alta actiune care ma ingrozeste e ca aflu ca mai intai localnicii i-ar fi rugat de la corporatie, dispusi sa ajute zona, sa le repare scoala. Banuiti, banuiesc, ca au fost refuzati! Dupa care, brusc, in Rosia nu mai ajungeau medicamentele la farmacie. Farmacia a fost nevoita sa se inchida! Totul spre binele Rosiei Montane!


Desi vin a treia oara la Rosia, abia acum aud despre povestile cu valve.


Aflu despre intalnirea lui Mihaila Grita care a promis valvei cu care s-a intalnit in mina ca va folosi aurul gasit sa construiasca sapte scoli si sapte biserici. In pronaosului unei biserici din zona se putea citi numele sau ca donator.


Valvelea astea pazeau aurul si ii cam alegeau pe cei care meritau sa il gaseasca. Valvele nu sunt neaparat rele. Ce valve or intalni canadienii?


Tica incearca sa convinga si alti biciclisti sau viitori biciclisti ca pot pedala si cu un scop.


Fan Fest este un prilej sa afli povesti si realitati locale, sa intalnesti oameni frumosi, sa convingi oamenii urati ca sunt multe altele mai valoroase decat aurul de sub corturile in care dormim.


Ce urat arata muntele muscat!


La Biserica Unitariana imi gasesc locul de plecare spre urmatoarea calatorie. O expozitie de fotografie aduce aminte despre monumentele uitate.


Pe multe din ele nu le-am vazut inca si imi doresc sa le mai prind macar ultimile farame de viata.


Tot la Rosia Montana am aflat de existenta unor stele, unele chiar verzi. Vad cu alti ochi Vega, Alcor, Lebada, Casiopea... si multele stele cazatoare ca nu am atatea dorinte sa imi pun.


Intr-una din nopti primesc un tort in cort, asa pe la doua noaptea. Si o baie rece cu sampanie (asta nu mi-a placut!).


M-am obisnuit, cumva, ca atunci cand am prietenii langa mine nu scap fara tort de ziua mea. Veronica, te iubesc! Torul este dupa reteta Reginei Ana pentru sotul ei iubit, Mihai, adica un cheese cake cu dulceata de afine. Da, a fost bun! :P


M-am relaxat cu tai chi, reiki, dar si privind la capoeira.


Noaptea, la concerte, era de ajuns sa te intinzi pe un izopren si sa privesti stelele, bucurandu-ti auzul cu Robin and the Backstabbers, Luna Amara sau cu alti manifestanti anti-gold corporation.


 La Rosia Montana, firul ierbii straluceste mai fain decat aurul!

 

Noi putem salva Rosia Montana!

Niciun comentariu: