Primavara Adriatica

Iau calea fostei Iugoslavii dimineata, pe la 6 am, insa am de trecut, mai intai, prin peisajele de trei anotimpuri din Romania.



La Timisul de Sus sunt pudrata de, probabil, ultima zapada din iarna aceasta. Si eu care imi pusesem in bagaj si sandalele de vara...



Trec de Brasovul inca adormit si in drum spre Sibiu salut creasta semeata din nori a Fagarasului.



Cu gandul la dor de aripi intinse de berze, o vad pe prima sosita la Sercaia. Isi verifica ordinea din cuib.



Cu ochi de vultur, vad un uliu in miristea pregatita sa intampine primavara pe domeniul Oltului transilvan. Ma bucur, mandra, de muzeul din Mandra - cel al panzelor si povestilor, dar si de Rezervatia zona umeda, de care nu stiam pana acum. Ma dor ochii la vederea cetatii umbrite de catedrala cu tichie de margaritar - cupola aurita.

Pe la Miercurea Sibiului am o amintire cu placinta cu rubarba facuta de doamna Chera, savurata acum cinci ani pe drumul spre Maroc.

Intr-o lume tehnologizata, un cal intoarce brazdele cu plugul, innegrind campul de la poale de munte cu pamant proaspat.

Ma minunez de zona Fagetului si de dealurile Lugojului, o sun pe Tea, apoi ma minunez de multimea de fazani, pana ajungem la Moravita. Oi lanoase sunt mangaiate de apus.

Ajungem in Serbia, o tara balcanica cu o treime din suprafata Romaniei, fara Kosovo, cu o populatie majoritata albaneza, pe care si Romania trebuie sa o recunoasca in calitate de tara. Kosovo s-a desprins din Serbia in 2008 si este guvernata de ONU. Populatia Serbiei este cam jumatate din Romania, de aproximativ 10 mil locuitori.



Serbia a fost sub otomani din secolul XVII si pana in secolul XIX.
Belgradul, care isi trage denumirea de la turci - Balgrad - orasul alb, de la culoarea zidurilor vazute din departare, a fost cucerit de peste 40 de ori de-a lungul istoriei. A fost cucerit de mai multe ori decat insusi Ierusalimul, cu toate cruciadele lui. Era al doilea oras otoman ca marime din Europa dupa Istanbul (Constantinopole). Aproximativ 500.000 din locuitori sunt refugiati din fostele state iugoslave, veniti dupa razboiul din 1991-1995.



Urmele celui mai "proaspat" razboi se mai vad si azi. Capturi ale acestuia si ale altor razboaie stau in fata zidurilor Kalegmedanului.



Otomanii aduc islamul, populatia devine musulmana si de aici li se trag motivele celor mai noi conflicte. Impartirea pe noi state, desprinse din Iugoslavia, s-a realizat mai degraba pe criterii religioase. Bosniacii musulmani sunt diferiti de sarbi ortodocsi.



Prin 1878 - la Berlin - se castiga si independenta Serbiei si Muntenegrului - fara Serbia si Rasca, de sub turci, adica pe atunci cand Regele Carol topea un tun, captura din acest razboi (pentru acelasi motiv) pentru a isi face coroana.



Pe teritoriul fostei Iugoslavii isi afla startul si primul razboi mondial. Stiti cum, nu? Nu va mai povestesc.

Josip Broz Tito este cel care a reusit sa isi impune autoritatea o vreme indelungata asupra destinului Iugoslaviei in secolul XX.

Mi se pare ciudat ca sarbii folosesc si alfabetul chirilic si pe cel latin in inscriptii.



Prin 1936 incepe constructia Catedralei Sf. Sava va fi cea mai mare din Europa, mai mare decat Sf. Sofia din Istanbul. Poate peste 20 de ani va  fi gata. Catedrala Sf. Sava in 1941 servea ca garaj pentru tancurile germnane. In 1985 se  reia constructia catedralei. A costat pana acum aproape 60 mil. euro. Toti banii au venit din donatiile sarbilor de pretutindeni, nicidecum de la guvern.

Nu am inteles niciodata de ce o biserica cu cele mai mari, cele mai multe.. e neaparat casa ideala pentru Dumnezeu. Marmura a fost adusa din Grecia. Desi cea turceasca este de mai buna calitate, nu se putea sa se cumpere materialele de la niste necrestini, mai ales ca au fost asupriti atatia ani de turci.



Belgradul nu are metrou. Posibil ca in 2017 sa fie finalizat.



Adesea, sarbii o sa va salute cu semnul celor trei degete. Pentru ei inseamna limba nationala, istoria si religia, acele elemente de cultura care i-au tinut uniti. Am aflat apoi ca unii (nu am inteles exact cine) ii acuza ca ar folosi un simbol nazist.



Fortareata Kalemegdan este, poate, locul unde se imbina majoritatea perioadelor istorice ale orasului.



Construita pe malurile Savei si ale Dunarii, acolo unde conflueaza, fortareata a privit cursul raurilor aproape 17 secolele.



Belgradul are multe statui razboinice, cum este si cea a Victoriosului sau a Victoriei.Ivan Mestrovic este artistul care a creat-o, creator si al statuii lui regelui Carol I al Romaniei din fata Bibliotecii Universitare.



Din Belgrad urmam traseul Stepojevac - Jabuka, catre Muntenegru.


In Muntenegru drumul catre mare trece prin munte.



Brrrrrrr. Sunt aproape 0 grade.



Imi pare ca mi se succeda in fata ochilor pe rand peisajul de Valea Oltului cu cel al Vaii Jiului. Pinii stau cocotati pe stanci, ca niste invingatori pe podium.



Denumirea de Muntenegru se trage de la venetieni (Cerna gora). Prima recunoastere a lor ca stat a fost infaptuita de Islanda, apoi de Rusia, SUA si Franta, in iunie 2006.



In 2008 isi depun candidatura pentru UE, an in care si adopta ca moneda nationala euro.



Traversam fiordul Kotor de la est la vest.



In golful Becici-Burva vedeta este insula Sveti Stefan. Micuta insula de pescari nu mai este in prezent locuita, ci doar folosita in scop turistic, precum si Spinalonga din Creta.



Profit de minutele de plimbare printre zidurile Budvei.



Ca resurse naturale muntenegtrenii au bauxita, minereu de fier, lignit.



In 2008 au fost chiar campioni europeni la polo.

Dupa nori si ploaie, ma bucur de cum se joasa soarele pe zidurile vechi.


In 1992, Muntenegru este primul stat care include protectia mediului in Constitutie.


Cetateania muntenegreana se poate dobandi dupa doar doi ani. 


Kotor este considerat cel mai sudic fiord al Europei, desi multe pareri spun ca ar fi mai degraba un canion.


Kotorul imi pare un joc al muntelui cu marea. Multitudinea de golfuri unite de mici pasuri imi ofera o priveliste colosala chiar si pe ploaie.


Zidurile cetatii Kotor ajung pana la 280 m, in bastionul Saint Jean. Kotor face parte din patrimoniul UNESCO. Orasul dalmat a fost unul dintre cele mai infrante in Evul Mediu. Intre atacatori s-au numarat sarazinii si bulgarii, de la cei din urma preluandu-i sarbii. Urmeaza apoi habsburgii si armata lui Napoleon.



Pe coasta altitudinea maxima ajunge la 1890 m, iar in muntii din interior pana peste 2500 m. Una din traditiile locale mai neobisnuite din Perast este ca pe 22 iulie locuitorii arunca cu o piatra in apa.



In istoria locurilor a ramas o localitate denumita Lepetane. Denumira vine de la "fetele" care ii ajutau pe marinarii italieni sa isi consume timpul liber. Risan este un vechi catun ilir, cea mai veche asezare de la Adriatica muntenegreana.

Drumul din Muntenegru te duce spre vest, pe coasta marii, in Croatia.

Atunci cand am vazut prima oara Dubrovnikul am marturisit ca e cel mai frumos oras in care am respirat vreo data.

Nici acum nu sunt departe de acel adevar, desi soarele nu e tocmai prietenos.


Croatii - sau cravatatii caci de acolo le vine denumirea, glumesc ca moneda lor kuna este moneda gonflabila. Intotdeauna a fost adaptata la euro, chiar daca nu avea acoperire.



Vechea Ragusa isi vegheaza barcile ce odihnesc la mal.


Nu ratez nici acum cateva arome din inghetata al carei gust nu il uitasem.

Data trecuta nu descoperisem Rock Caffee-ul in care am nimerit la happy hour (aproape 2,5 euro o bere mare, rece si ciocnita langa Deep Purple).

Plec de la Dubrovnik si trec in drumul catre Split peste un rau de numai 6 km lungime. Cica Tito l-ar fi construit.


Trecem pe langa Zaton si Orasac.

Bag seama ca in Croatia Macedonski ar fi inlocuit Noaptea de mai cu cea de aprilie: liliacul a inflorit.



In Split a ales imparatul Diocletian (unul dintre foarte putinii care au renuntat la tron) sa isi sonstruiasca palatul pentru pensie.


Catedrala si turnul au fost construite peste mausoleul lui ca pedeapsa pentru persecutarea crestinilor.


Adept al cultului lui Jupiter,  Diocletian a introdus - ca forma de guvernare a Imperiului Roman de Apus - tetrarhia: 2 augusti si 2 cezari...



Senumirea de Split vine din grecescul Spalato (o bautura alba).

Pe cand Diocletian ii persecuta din cauza ca erau crestini, cativa cioplitori in piatra si-au luat picioarele la spinare (si nu numai picioarele) si au plecat catre Rimini. Aici, o femeie bogata avea baiatul bolnav. Deoarece acestia au reusit sa il vindece pe copil, ea le-a dat proprietatea sa, azi statul San Marino.



Spre sfarsitul domniei, Diocletian isi muta locuinta la Salona, la nord de Split.



 In Split se mai afla expusa una din operele lui Mestrovich: cea a lui Grgur Ninski, un arhiepiscop care s-a opus vehement papalitatii si care a introdus limba croata in serviciul religios.


La Marea Adriatica macii isi arata deja rosul.



De mult visam sa ajung la Plitvice.


Desi sperantele imi erau cam desarte dupa noaptea de ploaie, aceasta si-a oprit stropii exact cand mai aveam vreo 10 km sa ajungem la frumoasele lacuri si cascade.


Liane indraznete si vasc obraznic se dau in spectacol.

Imbinarea artistica dintre piatra, apa si lemn imi aduce aminte de dragul meu Retezat.

Magia pare sa aibe acelasi efect. E un frumos dans intre liniste si glasul naturii.


Nu imi prea vine a crede ca in urma cu cativa ani terenul era minat.


Salutem din mers si Zagrebul. Situat intre Drava si Sava, orasul imperial isi are recunoasterea de pe timpul regelui Bella al IV-lea care s-a retras aici din calea tatarilor. Devine oras universitat in vremea lui Leopold I. Din secolul XVII are si academie. In secolul XIX te puteai plimba pe stradutele sale in tramvaiul tras de cai.


Din loc in loc, prin Croatia, cate un colt itiaduce aminte de nenorocirea din timpul ultimului razboi.


Pe seara ajungem la Budapesta.

Caii, stranepoti ai celor calariti de huni, pasc pusta ungara. Dropii ma sperie in peisaj, in aceeasi masura in care ma incanta. E prima oara cand le vad, libere.

Ma bucur si la revederea cu Budapesta. E a treia oara cand ii calc pragul, dar ma fel de eleganta mi se prezinta. Este fosta capitala de imperiu din 1867 si pana la sfarsitul primului razboi mondial.

Ungaria e verde, doua treimi din suprafata ei fiind reprezentata de Campia Panonica, denumire luata de la vechi romani. Turcii, in trecerea lor catre Viena, au casapit cam 6 milioane de unguri din cei 9 milioane cati isi duceau traiul pe aici in secolul XV. Teritoriul a fost repopulat cu sarbi, macedoneni, romani bulgari. Si azi populatia este destul de redusa.

Dupa ce s-a bucurat in evolutia ei de cel de-al treilea metrou european, dupa Londra si Paris, Budapesta a avut tupeul sa se revolte prin 1956 impotriva comunistilor si sa isi orienteze aspiratiile catre vest. De aceea peisajul urban a scapat, oarecum, de monstri arhitecturii comuniste.



Ajungem si acasa, in Romania. Ma surprinde cum pe drumul european este pusa o halta. S-a intamplat sa oprim la bariera de la Dobra - Abucea (Hunedoara). Imi notez si aflu apoi ca as fi putut da o fuga pana la vechea bisericuta din lemn.

Uitasem cat e de fain drumul intre Lugoj si Faget.

Gandurile mele merg la viitor. Autocarul din prezent face o depasire care, daca nu era reusita, imi oprea si gandurile la prezent, deci fara viitor. Ma gandesc cum viitorul depinde de toate depasirile din viata. :) Ca finaluruile vin in prezent, nicicand in viitor.

La o rastoaca doi tarani isi pierd sambata. Un copil sta cocotat in caruta la comanda haturilor, in timp ce tatal sau tine calul de capastru.  Soarele se ascunde dupa nori si norii se ascund dupa munte. Muntele dispare si el in orizont, ca o furnica ce se piteste in dara de pamant. E o liniste de musuroi. Bag seama ca berzele nu se culca o data cu gainile. Cate una ratacita mai cauta cate ceva de-ale ciocului.
Doua tiganci spala rufele la rau. Fusta cu plieuri e curcubeu in umbra apusului.



Piramidele de la Sona imi atrag curiozitatea. Le notez pentru o viitoare calatorie.

Paralel cu creasta Fagarasului trec printre localitatile cu iz de pelerinaj pentru alpinisti. Fumul caselor - sufletul copacilor arsi in soba - este alinat de oxigenul nascut de urmasi.

Vis a vis de Caraiman rasare o poezie de Eminescu: luna devine stapana pe un cer cu nori fermi. Ce ciudat cum luna ramane aceeasi, dar norii se schimba!

Un comentariu:

Bogdana spunea...

Ce frumos ai povestit si ce faine poze. Ma bucur ca le-am vazut :)