Bansko - rasfat neprevazut de toamna

Alex: "Te cauta cineva pentru o invitatie in Thailanda", eu abia intorcandu-ma de pe plaiurile asiatice (despre asta in episodul urmator).
Eu: "Ok!"
***
Eu: "Invitatia era la Bansko."
Alex: "Eh, Bansko, Bangkok, tot aia!". Si pana la urma a cam avut dreptate, deoarece la Bansko poti sa te relaxezi printre altele si cu un reusit masaj thailandez.
***
      Ne adunam mai multi ziaristi, unii mai carismatici, altii mai cu dor de duca, si luam calea Bulgariei. Sunt singura care merge a treia oara la Bansko. Prima oara era acum trei toamne, iar a doua acum doua veri.



      Iarna nu a venit si sezonul de schi nu s-a deschis nici in Parcul Tineretului, de la marginea caruia plecam, dimineata, dar nu foarte, mai asa in jur de 10. Porumbeii isi incalzesc penele la soarele tomnatic, iar doi jandarmi stau cocotati falnic pe doi armasari pur sange. Isi fac rondul de dimineata.



      Iubesc oraselul asta de la poale de Pirin si nu refuz invitatia. Toamna este pe sfarsite si culorile ei erup sub un cer senin. Ca si sofer (de motocicleta, cel putin) eu ma simt foarte in siguranta pe drumurile Bulgariei. Drumul este relaxant, iar eu alternez imaginile padurilor si ale campurilor de pe traseu cu imaginile orientale din paginile lui Istrati.



      Un prim popas il facem vis-a-vis de gara din Ruse. Apoi, la drum si la un bum, cartea mai ca imi sare din mana si Orientul dispare. Din fata venea un TIR caruia i-a explodat o roata. Inca traim! Ciudat! Nu ajungem nici in santul din dreapta si  TIR-ul isi urmeaza directia. Oprim si incercam sa ne dam seama de ce noroc am avut. Pesemne ca vom avea o vacanta superba daca am trecut peste asta. Si asa a fost!



      Drumul pana la Bansko este lung, cu mult noroc reusind sa il faci in opt ore. Noi am reusit in unsprezece. Bulgarii, ospitalieri cum ii stim, ne-au asteptat cu cina calda, iar camerele de la Premier Luxury Mountain Resort au fost si mai calde. M-am amuzat, oarecum, ca weekendul trecut am tremurat in refugiu prin Buila - Vanturarita si acum am schimbat putin confortul. :)



   
Pentru sambata avem programat un rasfat cu masaj. Inainte de asta, o iau usor la pas printre razele de soare care mangaiau zidurile de piatra si lemn.





      Un bulgar incearca sa ma atraga in mehana lui (taverna), insa ii raspund frumos, in engleza, ca e posibil sa revin pe seara. Este primul care ghiceste ca sunt romanca. "How did you guess?" "You look like a bulgarian woman, but you don't speak Bulgarian." :) Asta da logica! A, si chiar mai inainte vorbeam cu cineva ca bulgaroaicele nu sunt tocmai frumusele si ca daca dai de vreo bulgaroaica frumoasa, e sigur turcoaica.



      Revin la hotel unde incerc un masaj. Ma gandesc eu sa il aleg tocmai pe cel din Balcani, nestiind la ce ma inham. Dupa ce sunt dezmierdata din calcaie si pana in crestetul capului, aflu care este si particularitatea acestui masaj. :)
005 bansko
     Dupa masaj, balaceala la piscina si luat temperatura saunelor, incepe o frumoasa competitie intre jurnalisti: Premier Secret Jurnalists Cup.
0269bansko
        In zece minute a trebuit sa avem un dialog cu un jurnalist bulgar, sa ne cunoastem si sa ne prezentam apoi celorlalti, unul pe celalalt. Eu am nimerit in echipa cu domnul Penko Roussev. Ne-a fost mai greu sa ne intelegem deoarece dumnealui nu stie o engleza prea buna, insa am fost uimita sa aflu ca este producator de filme documentare si ca in vara acestui an a fost premiat la Londra pentru un film despre... Sulina.

     O surpriza a fost si degustarea de vinuri prezentata de somelierul Michael Markovski. Pot spune ca dupa asta sunt mai atenta la calitatea licorilor bahice, invatand sa apreciez mai intai culoarea, buchetul si transparenta vinului.  

     Apoi am pornit la vanatoare... de comori! Au fost formate patru echipe care au plecat în căutarea comorii, descoperind în felul acesta hotelul si atractiile acestuia. In paralel, o parte din echipa construia solnite de hartie... cat mai multe. De mult nu m-am mai jucat asa!
033bansko
      Comoara a fost gasită intr-unul dintre apartamentele de lux ale resortului, în care toate echipele au fost întâmpinate cu sampanie si caviar.


      Noaptea a continuat la Restaurantul Amvrosia cu o cină de 5 stele, însoţită de o prezentare de vinuri. Dupa cina copioasa, i-am cantat la multi ani unuia dintre colegi si l-am ascultat cantand pe un Florin Chilian local - Valdi Totev (am recunoscut cantand "Zece", un bulgara).



     Duminica am mai aruncat o privire pe crestele Pirinului, oftand ca nici de data aceasta nu le-am cucerit. :(

Un comentariu:

Rosemarie spunea...

"Un bulgar incearca sa ma atraga in mehana lui (taverna)".. mie mi s-au parut foarte primitori, ospitalieri.... cautau sa te atraga in carciumile lor... lucru care nu il pot spune despre restaurantele din locurile turistice din Romania. Mi-a palcut jurnalul: se pare ca Bansko are un farmen aparte chiar si toamna. Frumoase fotografii si sunt sigura ca intr- zi veti ajunge si pe Vihren, Musala :)