Albine si salcami

De cate ori am un weekend ca acesta, imi pare rau de toate weekendurile pierdute aiurea in orasul cel mare. Iulian vine cu propunerea de a merge cu Titel si cu Maria, undeva pe langa Urziceni, ajunsi acolo cu niste albine puse la treaba, intr-o padure de nebuni (salcami).

 

De loc din Campina, neratand niciun weekend in munti (muntii cu inca multe poteci nebatute, dar parca si mai multe batute de ei), cei doi se numara intre cei mai faini oameni pe care i-am cunoscut vreodata. De varsta parintilor mei, cei doi mi-au intrat repede la suflet cu albinele lor cu tot.


Ajungem atunci cand soarele isi inchidea geana, iar luna devenea stapana peste campurile Ialomitei. Pe sub masina simtim valuri de spice, deasupra vedem milioane de puncte aprinse, iar in noi inunda un aer de sanatate.


Maria ne lumineaza intrarea in luminisul intunecat. O visinata ne ureaza bun venit, la fel ca si branza si ceapa ori alte minuni rustice, dupa care le prezint vinul (cate un Riesling, pe rand Valah si Italian).


Dupa somnul in cortul intins in "lanul"  de urzici calcate de urme de mistret, dimineata ne trezeste in cantec de mierle, turturele, cuci, pupeze, cinteze, pitigoi, granguri. Iulian imi povesteste si legenda turturelei, cum in trecut taranii cu caruta erau opriti in drum de sunetul ei (brrrrrrrrrr).


Iesim repede cand auzim ca un roi s-a aciuat in salcamul de deasupra stupilor si trebuie tras, la randul lui, in alt stup. Daca noua matca s-a razvratit si i s-a facut de munca cu familia ei, trebuie neaparat sa primeasca niste faguri pe care sa ii umple cu miere.


La urdinis e inghesuiala mare, o albina venind mai incarcata decat alta.


Mi-am pus si eu o plasa pe cap de zici ca sunt mireasa si invat procesul de scoatere a mierii din fagure.


Fac cunostiinta cu centrifuga si ne dam mana intreaga zi. Eu fac muschi, iar ea umple bidoanele cu miere.


Mai iau cate o pauza si trec prin norul de zumzaitoare catre campul de orz. Verdele asta ma innebuneste, la fel ca albastrul cerului, ca si cantecul pasarelelor, ca si mirosul salcamilor, ca si rosul macilor. Inca o data ii dau dreptate lui Blaga: "Vesnicia s-a nascut la sat!" De ce oare nu vrem sa fim vesnici si sa ne mutam la tara? Macar vara. :)



Ma intorc la lucru si admir curajul lui Titel in timp ce scutura fagurii de albine.

Albina este considerată (în credinţele multor popoare) o miraculoasă întrupare a spiritului; ea poartă mesajul divin şi este asociată cunoaşterii şi iniţierii; în mitologia românească, albina rămâne mesagerul învestit cu puteri magice, deoarece “face miere/mierea se face ceară/ceara se face fadie/fadia se aprinde/raiul se deschide/Maica Domnului în braţe pe toţi ne cuprinde”, după cum se spune într-un text popular. În multe legende, poveşti sau colinde, albinele sunt legate de crearea lumii; ele apar ca ajutoarele creatorului. Simbol solar, albina s-a născut din lacrimile Maicii Domnului şi este ocrotită de Sânziene sau de alte făpturi miraculoase, dar poate fi socotită şi un însemn nefast căci i-a fost sortit acul înveninat, aducător de moarte. Albinele şi furnicile sunt idealuri terimofere ale umanităţii, furnica reprezentând idealul de muncă, iar albina idealul de hărnicie.


Imi aduc aminte cand imi povestea bunicul ca el lua albina si o aseza sa il intepe pe cate un loc unde avea dureri (poate reumatism?).


Dupa ce imi fac curaj si duc si eu cativa faguri la centrifuga, o albina se sacrifica pentru a imi arata si mie ce inseamna acul ei in carnea mea. Biata se rataceste sub maneca mea si, panicandu-se, face ultimul lucru din viata ei: se sinucide, provocandu-mi mie o durere asociata cu un urlet.


"Eh! Tu nu ai nimic, dar ea a murit!" vine incurajarea de la Titel. E joi si mana mea arata inca groaznic. Cum nu am de gand sa ma marit prea curand, cu siguranta are timp destul sa treaca.


"Albina e ca si femeia: daca nu ii dai de lucru, iti da ea tie!" mai sfatuieste Titel. Maria mustaceste si tinde sa ii dea dreptate.


Curioasa din fire tocmai pentru ca unul din visele mele era sa ma apuc de albinarit, il naucesc pe om cu intrebari. Mai aflu, intre altele, ca si albinutele fac paduchi.


Mai fac o vizita la "saivan" si ma intristez cand ii vad pe ei trei puiuti de fazan luati de sub aripa mamei. Of, cum e omul asta capul tuturor rautatilor!


Cand si cand imi mai bag nasul in florile de salcam, cu grija sa nu ma mai aleg cu un ac.


Daca nu mai au loc in fagure, roboteii astia mici isi fac ei faguri, in afara stupilor. Si tot asa paan innebunesc si devin agresive daca nu au unde sa isi adune dovada de harnicie.


E prima oara cand sunt asa aproape de stupi si ma tot minunez ca un copil cand afla ceva nou. Ma gandeam, oare matca, dupa anii ei de ouat pleaca aiurea si o gaseste vreun Harap Alb?



Masa de pranz apuca sa fie prilej de bucurie undeva tarziu in amiaza, bunatati care mai de care asteptand sa le vina randul la lauda.


Mamaliga este mai galbena ca oricand, sarmalele sunt fierbinti, iar pofta noastra mare.


Tudor Arghezi

Stupul lor

Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înnalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.

Prisacarul le-a uitat,
Şi-a căzut si peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.

Înlauntru însă-n stup
Lucrătoarele sunt treze
Şi făcând un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.

Că niciuna n-a muncit
Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.
(Prisaca)


Altui roi i s-a facut de munca. Iara arunca baietii cu franghia cu ciocanul dupa craca sa prinda familia.


Spre seara, cu mierea trasa, o pornim spre case, cu gandul la tura din Baiului de a doua zi.


Mai facem o vizita si pe malul Ialomitei, vizita din care ne pricopsim cu cate doua capuse de caiula, dar nu pe caciula.


Sa imi imaginez campul asta galben pestre vreo doua luni sau mai bine sa vin sa ii miros floarea (de Soare)?


O cruce de piatra odihneste la marginea drumului de colb.


Ma descalt si imi aduc aminte de copilarie, cand alergam prin curtea bunicilor sau prin campul dinspre vie.



Un grangure se aseaza pe creanga de pe marginea drumului, parca special ca sa ii admiram culorile.


Setea ne-o linistim cu apa din fantana, cum altfel decat cu cumpana in Baraganul arid?


Multumesc Iulian, Titel si Maria! :) Si...


Miere multa! :)

5 comentarii:

calatoriifestinalente spunea...

cornelia, un articol superb!

printre cele mai frumoase ale tale. imi plac mult si pozele.

Cornelia spunea...

Multumesc frumos, Rares! :)

titel manta spunea...

Am citit cu placere si bucuria de a constata ca munca noastra este apreciata pentru nobletea ei.
Articolul tau este foarte reusit pentru ca ai ales imagimi care ilustreaza momente cheie din activitatea apicultorului.
Felicitari pentru priceperea si indemanarea de care ai dat dovada.
Vei fi un stupar desavarsit!
Multumiri si salutari. Titel si Maria

Cornelia spunea...

Maria si Titel, va multumesc din suflet! Si lui Iulian ca m-a luat, si voua pentru ca m-ati primit si pentur rabdare. :) Miere multa!

albinuta veninoasa spunea...

Frumoasa descrierea cu alti ochi, decat cu cei de apicultor :).
La cat mai multe intepaturi ! (inseamna sanatate)