Pana la Magura de Buzau si inapoi

Toata saptamana am cautat oameni interesati de avioane pentru a baga sambata o tura pana la Fetesti. Pana la urma a fost o iesire in familie, pe patru roti, la avioane, dar la Otopeni caci motociclistii mei erau la munca .

Hmm! Nimic pe doua roti? Nu se poate! Il bat pe Cristi la cap o saptamana sa scoatem enduristele la asfalt si bietul accepta, nestiind ince se baga. Sau stiind, dar sperand ca se insala... sau stiind, dar fiind un tip curajos. :D

Plecam duminica dimineata, dar nu chiar de dimineata caci Florin intarzie cam trei sferturi de ora. Reusim ca inainte de 11 sa iesim si noi cu cele trei Honde (SLR - evident - galbena ca floarea - soarelui, Dominator si Transalp) din Bucuresti spre Buzau, pe temutul - pentru Florin - E85. Pentru mine mai fusese o experienta solitara pana la Urziceni, asa ca teama nu era in sa. Toate bune si frumoase, pana oprim si pe mine nu ma duce capul (de data asta) sa nu intru pe macadam decat cu a-ntaia si reusesc sa o tavalesc pe galbioara. Crash-barul isi face datoria si la fel si hand-guardul caci maneta de frana scapa intreaga de data asta, fiind doar usor blocata. Noroc cu Cristi Salvatorul care are cu el trusa de scule si o repune in functiune.



La iesirea din Buzau mai alimentam o portie si eu reusesc ce nu am reusit niciodata pana acum: sa culc a doua oara moto intr-o iesire! Ieeeeeee! Toate conditiilerau favorabile si eu nu le-am ratat. Poate stiti ca la benzinaria aia e numai nisip pe jos si se cam chinuie sa se puna si pavele. E, m-am descurcat eu pe nisip, dar nu si sa urc pe bucatelele de pavele. Jos cu moto, dar de data asta usor, tandru, mai bine zis asezat cu drag. Ha! Si am reusit si eu schema sa o ridic cu spatele. :P Na, tot raul spre bine. Imi cam doream sa fac asta si am reusit. :P



Mai departe scrie in carte...mergem tinta spre barajul Siriu...fara sa ajungem la baraj, adica la tinta. Iara norii negrii ne urmaresc (ca acum doua saptamani la Campina - a, tot la un baraj vroiam sa ajungem - sa avem in vedere, deci, sa nu ne mai propunem baraje prea curand...caci devin altfel de baraje) si la Magura facem popas de ciorba si de trecere de nori. Din pacate, ei nu se scutura pana terminam noi rasfatul si plecam inainte. Eu reusesc performanta - dupa zisele lui Cristi care exagereazaaaaaaaaaaaa - sa iau curbele cu 27/ora //  - cu 40-60 dupa kilometrajul meu in care ma incred mai mult.



Cum curbele sunt fara numar si la fel si picaturile de ploaie, decidem ca e mai intelept sa ne intoarcem. Ploaia curge in rafele...si daca nu ar fi uda, chiar as fi venerat-o in mers. E o ploaie trecatoare de genul "trece prin toate hainele" (citandu-l pe Radu). Sunt uda pana in cele mai mici detalii si il ascult pe Cristi si nu arunc apa din bocanci ca tocmai ce s-a incalzit. Oprim ceva clipe - cat sa se raceasca hainele pe mine - sub un pod, unde oprise si Nicu, un motociclist cu o Honda CBF de 600 cmc din Bucuresti.



Ajungem acasa pe lumina si intregi si ii mai multumesc o data lui Dumnezeu ca am ajuns cu bine cand citesc despre accidentul ce a urmat dupa noi. :(

Niciun comentariu: