Trecui Dunarea calare



Ieri, fiind o duminica cu soare si cu galben frumos prin frunze, am calarit motorul la fel de galben ca toamna si am trecut granita.

La propunerea Anei de a merge la Ivanovo, am lansat si eu mai departe propunerea si asa ne-am adunat 4 fete cucuiete si cu motociclete si doi baieti nu mai putin cucuieti si am luat drumul Bulgariei.

Aparatul foto nu s-a mai plimbat, din teama ca voi tranti iar fiara si ca ii voi cauza oarece neplaceri, ceea ce s-a si intamplat intr-un pitoresc sat pe langa Ivanovo cu stradute foarte in panta, eu trebuind sa plec din ea (din panta). Evident, am facut ceea ce mi-a fost mai usor: stanga, jos, plus o vanataie la picior cu care am facut cunostiinta azi de dimineata.

Pentru fotografii, cititi va rog impresiile de acum doi ani jumatate:

vizita pe malul drept al Dunarii

Nu prea am cuvinte pentru a descrie sentimentul in care evadezi din tara calare prima oara, in care treci Dunara pe podul cel mare si in care te intorci acasa pe intuneric, incercand sa intuiesti gropile din asfalt.

In rest, toate une si frumoase! Toamna rules!

Un comentariu:

panchromaticlife spunea...

Vai ma...chiar ma bucur ca ai inceput sa mergi, ba chiar sa treci si granita!Hai ca incet incet devine simplu, nu?Ai sa vezi ce bine va fi, asa ca baga kilometri sanatoasa :)