Antalya: Prin Alanya si Manavgat

Plecarea nu este tocmai hazlie avand in vedere ca in aeroportul Baneasa, sub cupola in forma de mingie de rugby, se face o gramada ce aminteste de acelasi sport.

De la orele de geografie (care mi-au placut inca de la inceput, de prin clasa a 3-a cand se mai facea scoala in scoala) am asociat sudul Turciei cu Muntii Taurus si Antitaurus. Mi-o imaginam ca pe un imens desert muntos si chiar asa am fost uimita sa vad ca pare vazuta din avion. Insa de cativa ani de cand lucrez in turism, asociam sudul Turciei cu resorturile luxoase din Antalya. Mi-am adus aminte si de Marius care a sarbatorit in Antalya la o cabana in munti o trecere dintre ani.



Aveam pe acasa si o brosura cu trecking in Antalya, dar am zis ca mai bine o las acolo ca nu voi avea timp de asta si mai rau ma voi amagi. Caut din zbor Pamukale si cred ca le si gasesc.

Una din laturile principale ale unei experiente pe un teritoriu "strain" este acceptarea tentatiilor gastronomice. De la iesirea de acum cateva luni in Turcia mi-a ramas intiparita pe papilele gustative o gozlemea, chestia aceea care seamana cu o merdenea, dar cu multe poale subtiri. Aici gozlemeaua seamana cu o clatita, coapta pe un disc imens de fier. Si e buna rau!



Intr-una din seri, am incercat si o chestie mai ciudata din “bucataria” turceasca: o ci kofte. Da, suna a chiftea, numai ca aici e vorba de carne cruda si foarte iute, avand forma mai degraba de mic.Am mai descoperit “pe masa” si “kunefe” - un fel de kataif cu branza. Tot Ghiuler ma invata si cum sa beau ceaiul. Se pune o treime concentratul cu care eu mi-am umplut prima oara paharul, apoi apa.

Am nimerit in perioada Ramadanului. Ramadanul cade in fiecare an cu 11 zile mai devreme decat anul trecut. Este luna sacra in care musulmanii nu mananca nimic pana seara, atata vreme cat “un fir de par alb se distinge de un fir de par negru” la lumina zilei, pana soarele apune de tot. Musulmanii nu au voie sa aduca trupul lor in contact cu nimic, nici macar cu parfum cu alcool. Postul este pentru implinirea unui numar de ani de la scrierea Coranului. Coranul nu s-a scris initial pe hartie, ci pe bucati de lemn, papirus si piatra.



Femeile nu trebuie sa fie vazute de barbati cand se roaga. Pozitia femeii in genunchi l-ar putea intarata” pe barbat. In moschee, femeile se roaga la etaj, iar barbatii la parter. Intr-o moschee nu se intra incaltat.

Daca ajungi prin Alanya, poate dai o fuga si pana la pestera (2,5 euro intrarea) sau pana la castelul de deasupra marii (5 euro), un castel construit prin secolul 13 de catre turcii selgiucizi. Aici vei admira si vechile cisterne care inmagazinau apa de ploaie pentru iarna., iar marea vazuta de la cateva sute de metri este fascinanta.



Numeroasele grote de la marginea marii iti vor starni imaginatia la povesti cu pirati si comori ascunse.



Am avut parte si de o croaziera pe mare, cu vreo patru opriri pentru balaceala in lag si pranz cu peste la o bord. Suna a deja vu? :P



Fiind insotita de amica mea semi-turcoaica - semi-tataroaica (din Constanta), Ghiuler, profit si o intreb tot felul de povesti si obiceiuri specifice alor ei. Printre altele imi spune si legenda lacului Techirghiol.

Cum o parte din turisti sunt din Iasi si cum eu de multa vreme spun ca oi ajunge pe acolo intr-o iarna, ii rog sa imi spuna povesti despre orasul lor. Ce e mai interesant e ca de Sf. Paraschiva, la zilele Iasilor, racla sfintei este plimbata mai mult sau mai putin in funcite de cat de grea este. Nu stiam ca difera de la an la an.



Regiunea Antalyei este cea mai mare din cele 7 regiuni ale Turciei. Cel mai mare oras este Antalya, iar urmatorul este Manavgat. In imprejurimi sunt imense plantatii de babanieri, cam 99% din bananierii din Turcia fiind in Antalya.



Raul cu acelasi nume strabate orasul Manavgat.



Avand o lungime de numai vreo 100 de km de la izvoarele din Muntii Taurus si pana la varsarea in mare, peisajul pe care il strabate imi aduce aminte de Nil (oricum, comparatia e un pic exagerata). Fiind alimentat in mare parte de apa din zapezi, apa raului este destul de rece. Cu toate astea, se gasesc temerari care sa se scalde in apele sale.



Navigam pe rau si mergem direct spre valurile marii. Plaja pe care acostam isi intinde nisipul intre mare si rau. Alegi singur temperatura si apa - dulce sau sarata - in care sa te scufunzi. Peisajul se aseamana si cu Portita.



Raman cu speranta de a ma intoarce in Antalya, pe inaltimi!

Un comentariu:

panchromaticlife spunea...

Mah ce te plimbi tu!Bravo...Sa ai parte mereu de momente asa de frumoase, sa faci poze la fel de frumoase si sa scrii la fel de frumos ca pana acum,,,
PS: hai la Cernobal :)