Din carti

Mai mult prentru mine - ca sa nu uit - citez din nou din Octavian Paler - Viata pe un peron:

"Mai tarziu, am revenit la gandul ca viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren... esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra... altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar... altii nu reusesc sa prinda nici pe scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren... Si fiecare uita, poate, un singur lucru... ca trenurile astea nu duc nicaieri... cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren... in cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip... In loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau ghionturi... Incercam sa ma conving, probabil, ca n-aveam motive sa ma plang... <...>destinul nu ne amageste, nu ne sileste sa ne zbatem, ne lasa sa ne instalam in starea detranzit si s-o traim cat mai linistiti, stiind ca ea e totul..."

"Tot ce ne inconjoara e format din hieroglife. Ele exista si asteapta un Champollion care sa le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef sa devina Champollion. Lor le e mult mai simplu sa spuna despre un nor ca e un nor si despre o cioara ca e o cioara. De ce sa se mai complice? La ce foloseste? Ca sa dezlegi hieroglife, trebuie sa renunti la o parte din viata. Si trebuie sa alegi. Iti traiesti viata sau o intelegi? Una din doua. Nu poti, se pare, sa le ai pe amandoua in acelasi timp."