Grecia - taramul zeilor

Cand majoritatea co-orasenilor mei se chinuiau cu supunerea la ordinele impuse de N.A.T.O., eu plecam cu un bagaj facut in graba (ca de obicei) pana la mare, o mare la care mai fusesem cu un an si jumatate in urma: Marea Egee. Zeii nu ma asteptau, dar eu asteptam cu nerabdare sa le revad meleagurile.



Mi-am notat comanda de dulceata de castane venita din partea unei bune prietene, ca si pofta personala pentru fistic, masline – sub forma de fruct sau de ulei, rahat…si alte rahaturi grecesti. Asa ca aveam de facut provizii pentru intoarcere, dupa ce revedeam taramurile Peninsulei Halkidiki.



Halkidiki – locul in care am fost – este un meleag de pustietate pe malul marii, o peninsula formata din trei brate: Kasandra, Sithonia si Athos. Faleze inalte si valuri zglobii sunt omniprezente in peisaj. Pietrele luceau foarte frumos in apa marii, sub razele soarelui. Eram tentata sa le adun pe toate. Insa, scose din mediul lor, isi pierdeau din farmec.



Daca prima oara mi-a luat cam 16 ore sa ajung in Psakoudia – localitatea micuta din Halkidiki unde prin octombrie maslinii tocmai se culegeau de rod, de data aceasta formalitatile vamale “ne-au scurtat" drumul cu vreo 3-4 ore.

E a doua oara cand sunt in Halkidiki si e a doua oara in ultimii trei ani cand aici ploua. Ce sa insemne asta? Daca prima oara am prins inundatiile si strazile nu se mai discerneau de sub ape, acum situatia a fost mai calma, doar norii fiind cei prezenti peste tot in nuante de gri.



Daca doresti sa faci explorarea peninsulei pe cont propriu, ar fi bine daca ti-ai inchiria un ATV (6 euro/ora sau 40 euro/zi), un scuter (15 euro/zi), sau un autoturism, ceea ce am facut si noi pentru 40 euro/zi (impartit la 4 cati am fost noi nici nu a fost scump). Daca inchiriezi pe doua zile, iesi si mai bine: 70 euro/2 zile si nu ai limita de kilometri.



In turul de Sithonia vizitam in primul rand Neos Marmaras (pe malul vestic al peninsulei, in partea centrala). Aici, pescarii isi pregateau navoadele pentru a prinde alaiul marii. Marinarii, barcile sau alte ambarcatiuni sunt active in peisajul maritim. Din oras nu lipsesc tavernele cu specialitati maritime si nici eucaliptii, rataciti printre maslini.



Parthenonas – un sat traditional grecesc, cu aspect bizantin, din piatra veche, cu ziduri mai mult cazute decat in picioare - trebuie sa faca parte din ruta "descoperitorilor". Smochinii inca isi tin ramurile cu smochinele coapte. Ciorchinii de struguri atarnand de pe acoperisul unui restaurant linistit ne atrag si ne aduc aminte ca ne e foame. Vasele de lut aburinde ne poarta o branza feta la cuptor trantita intr-un sos delicios.



Intre cele doua peninsule vestice ale Halkidiki-ului se afla un canal – Canalul Potidaea - care le uneste. Astfel, intre Peninsula Sithonia si Peninsula Kasandra se afla Golful Toronaeos, iar temperatura apei sale este cam cu 3 grade Celsius mai mare decat la vest de Kasandra. Dupa ce treci canalul spre sudul Kasandrei, vei vedea pe malul marii cum se inalta inca peste timp Turnul Bizantin din secolul XIV, veghiind inca peste Nea Potidaea. Apoi, un pic mai departe pe stanga, poti trece in graba fara sa observi, grota Sfantului Pavel. Pentru a patrunde, trebuie sa ingenunchezi, accesul fiind foarte jos.



Pranzul il luam in Kalithea - una dintre cele mai animate statiuni din Kassandra, la una dintre tavernele locale. Calamarii cu branza sunt un specific local ce trebuie musai incercat.



Unul dintre cele mai scumpe hoteluri din Kasandra este Aristotele Beach. Liftul hotelului te duce direct pe plaja. In schimb, serviciile de all inclusive sunt deplorabile (bun pentru rusii care se ametesc cu bautura de la micul dejun si nu mai simt sa faca diferenta).

Daca ai ceva economii si vrei sa te faci grec, ai putea sa cheltui cam 1000 euro/metru patrat de teren in apropiere de plaja. Fii sigur ca vei avea turisti, foarte posibil romani.

Paralia Katerini este o statiune care mie personal nu imi place. Te prinde numai daca te duci acolo chitit sa iti achizitionezi ceva blanuri (vanzatoarele sunt mai toate romance si negocierea se poate astfel usor realiza) si daca iti place stilul "manelist" de a iti petrece concediul, cu muzica lautareasca (greceasca de proasta calitate). Noi am trecut pe aici pe drumul din Halkidiki spre Meteore.



Renumita mai mult pentru magazinele de pielarie si blanuri, Paralia (“plaja” in limba greaca) are o plaja foarte ingusta, nu mai lata de 2-3 metri, in contradictie cu numele sau. Insa, cum mergi spre Olimpic Beach, plaja incepe sa se lateasca considerabil. La marginea Paraliei se afla si un mic traseu de karting, atractie importanta in aglomeratia verii. Intre Paralia si Olimpic Beach sunt doar 30 de minute de mers pe jos sau 5 minute cu taxiul. Eu am practicat prima varianta.

La aproximativ 30 de km de Paralia se afla Muntele Olimp. Vara, poti sta pe plaja si admira privelistea varfurilor acoperite cu zapada.

Prin 2002, si Grecia a fost “deranjata” de un summit NATO la Porto Caras, cel mai luxos loc din Halkidiki. Oricum, Putin acosteaza aici cam in fiecare an.



De vreo 10 ani exista o lege care interzice aruncarea farfuriilor la petreceri (stiti si voi: obicei grecesc ce il insoteste pe Zorba Grecul). Probabil multi grecotei se chercheleau si faceau victime. Insa, inventivi, grecii acum arunca cu servetele sau cu petale de garoafe cand petrecerile sunt in toi si dansurile aprind calcaiele.



Grecia are peste 16.000 km de litoral, peste 2000 de insule si insulite (unele nelocuite), iar Muntii Pindului ajung la peste 2600 m.
Locuitorii Greciei se bucura de una dintre cele mai mari sperante de viata din Europa: 75 de ani pentru barbati si 81 de ani pentru femei. Care o fi secretul?



Peisajul este adesea colorat de tufe de liliac si aromat de tufe de laur. Maslini salbatici se inalta adesea in mijlocul campurilor, asemeni nucilor semanati la noi de ciocuri de ciori, scapand nuca. Dar …ce ciori mananca masline?

Majoritatea caselor se folosesc de baterii solare instalate pe acoperis, iar dealurile sunt semanate cu mori de vant. Nu este rascruce de drumuri fara o troita, semnele credintei ortodoxe fiind in Grecia mai prezente decat oriunde altundeva.



Nea Moudania este cel mai mare oras din Halkidiki. Are peste 11.000 de locuitori, dar capitala judetului este Poligyros, un oras cu aproximativ 6000 de locuitori, aproape cat are Sulina de la noi. Nici o asezare din Grecia nu se afla la o distanta mai mare de 60 de km de mare.



Daca tot ajungi in Halkidiki, poate ai o fuga si la Pestera Petralona unde sunt printre primele semne ale utilizarii focului de catre om. Eu nu am ajuns acolo, dar sper ca voi mai ajunge in Halkidiki si astfel o voi vizita data viitoare.

Anul asta nu am mai facut-o, dar cand am fost prima oara in Grecia nu am ratat o vizita la Meteore. Trecem prin Valea Tembi si facem un popas la izvorul Sf. Parascheva, apoi mergem mai departe spre minunile de gresie.



Meteora se află în partea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei, în apropiere de Kalambaka, la ieşirea râului Pinios din frumoasa câmpie Tessaliana şi la aproape 300 m deasupra văii. Ca fenomen fizic este unic în toată lumea. Această formaţiune a luat naştere datorită unui con în formă de deltă, constituit din pietre de râu şi nămol, care se vărsau în vechiul lac tessalic. După separaţia geologică a masivilor muntoşi ai Olimpului şi ai Ossei, apele lacului au găsit ieşire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de deltă s-a scindat în pietre şi uriaşe stânci compacte cu înălţimi de până la 4000 metri.

În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova şi altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte şi funcţionează (Marele Meteor, Varlam, Sfânta Treime, Rusanou şi altele). Sfânta Meteora, pentru mărturia ei creştină, istorică,
arhitectonică, în general artistică şi geologică, este recunoscută ca una care trebuie să se păstreze şi ca monument ocrotit al omenirii de către UNESCO şi de către alte organisme internaţionale.



(sursa: Wikipedia)


Drum spre Meteore



Drumul in serpentine inalte iti ofera imaginea rara a grotelor sapate care mai de care mai sus posibil in stanca de gresie.



Ziua o incheiem cu o plimbare scurta in Salonic, aflat pe drumul din Peninsula spre Meteore...si inapoi. :) Orasul m-a fascinat! Biserici care mai de care mai vechi, ziduri de istorie si marea ce loveste portul vechi de sute de ani sunt elemente de peisaj pe care nu poti sa le treci cu vederea. Din pacate, Turnul Alb - simbolul orasului - nu se vizita in perioada in care am fost noi (acum este deschis publicului).





Orasul este o amestecatura de greci, turci, evrei, romani si bulgari. Ca peste tot, sunt fascinata debogatia bazarului, acolo unde nu stiu cum sa imi cheltui banii mai repede. Tot felul de bunatati si de minuni te imbie sa fii pofticios.




Una dintre cele mai vesele zile a fost cea in care am navigat asemeni persilor spre Peninsula Athos. Vanturile puternice apara tarmul ca si cu mii de ani in urma.


Piratii erau pe punte, dar tot ce mi-a facut piratul-sef a fost sa ma ia in brate ca pe toate doamnele si domnisoarele de pe vas (fii sigur ca a frant cateava inimi).



Cascade alearga nerabdatoare in mare. Niciunde nu am mai intalnit aceasta combinatie in peisaj.



La Muntele Athos - al doilea loc sfant al lumii crestine dupa Sfantul Mormant si numit si Gradina Maicii Domnului - sunt douazeci de manastiri numite "imparatesti", intre care cele mai cunoscute sunt Manastirea Xeropotamu, Manastirea Iviru, Manastirea Lavra, Manastirea Grigoriu, Manastirea Pantocrator si Manastirea Zografos. Peninsula functioneaza ca o republica, avand capitala la Careia.



Pentru cine nu stie, mentionez ca la muntele Athos nu calca picior de parte femeiasca. Asa ca, pelerinajele nu le fac decat barbatii si nu mai mult de 120 pe zi dac sunt ortodocsi si nu mai mult de 14 barbati de alte religii.



Facem o escala la Ouranopolis de unde cumparam suveniruri la gramada. Vorba vine la gramada, dar chiar nu te puteai opri la un singur lucru. Tarabele localnicilor erau pline cu tentatii de calitate.



Pe drumul de intoarcere se incinge un mare chef pe punte. Zorba Grecu si alte dantuieli locale ii atrag in joc mai ales pe machedonii din grup si ii uimesc cu entuziasmul lor pe nemtii reci.

Din greaca veche a ramas o urare frumoasa: “Viata buna!”, asemanator contemporanului “Sa traiti bine!.” Asta va urez si eu! Kalimera!

Niciun comentariu: