La Rossignol


Am avut o seara frumoasa! Asteptam de ceva vreme ca Alex - mesterul de chitare - sa ma anunte cand aveau sa cante Maria Raducanu si Maxim Belciug. Si asteptarea a meritat!


Intr-un cadru in care flacaricile lumanarilor luminau chipurile pierdute in visare prin verde de Loira sau prin albastru de Capela Sixtina, muzica de secol XV - XVII ne-a intrat in suflet. Pe Maria Raducanu am iubit-o de la prima nota, iar pe chitara lui Belciug inca de pe cand o acorda.

Poeziile mai intai in franceza, apoi in italiana, ne-au dat aripi de visare. Emotia este cea care a dominat seara!

Fluture

Acum cativa ani vroiam sa imi tatuez un fluture pe spate. Aripile lui infinit pe pielea mea aveau sa imi dea un zbor pururea, insa el nu a iesit din larva mintii mele nici pana azi.

***

Acum o saptamana am primit un fluture in zbor de la Petrila. El si-a intins aripile pe incheietura mainii mele si nu a mai zburat... si nu o sa mai zboare decat cu zborul meu.

Multumesc, Silvia! :)

Dintr-o carte...

"...Gandul mi-era continuu la faptul ca traim sub o crusta de sticla datorita careia auzim ceea ce trebuie sa auzim. Vroiam sa-i oblig pe cei din jurul meu sa auda. Sa le strig: < Ce vrei femeie? Sau porunciti-i: Inceteaza! Luati-o de mana si dati-o afara. Scuturati-o de umeri: Femeie nebuna, ce te-a apucat, de ce faci galagie aici? Sau orice altceva. Dar pentru numele lui Dumnezeu, intoarceti capul. Numai atat faceti macar. Nu va continuati gesturile ca si cum nimic nu s-ar intampla. Smulgeti-va mastile de sticla>>...Intelegeti, aceasta a devenit pasiunea sau, daca vreti, nebunia mea. Sa smulg mastile de sticla. Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi. Mangai fata unei femei si nu simti masca asta de sticla. Se imbratiseaza doi amanti si nu simt unul la celalalt masca de sticla. Se saruta si nu simt. Mama isi creste copilul si nu simte cum odata cu obrazul se largeste si masca de sticla. Nu, aceste masti nu se vad. Dar opriti-va undeva, vroiam sa le strig, si tipati, cereti ajutor, amenintati. Fiecare isi vede de viata sa, sub clopotul de sticla..."

Octavian Paler - Viata pe un peron